Te iubesc (însă știi, desigur, asta )

Te iubesc cu toată ziua, te iubesc cu toată noaptea,
cu tristețile funebre și cu zâmbetul hai-hui,
te iubesc cu toată viața, te iubesc cu toată moartea,
cu tot universul magic agățat la tine-n cui

Te iubesc din neștiință și din oarbă răzvrătire,
să te învăț să fii ființă într-o lume de bazalt,
te iubesc ca pe-o lumină condamnată la pieire
cu tot timpul împreună și cu timpul celălalt

Te iubesc din lașitate ca un cerșetor de gânduri,
mort de foame pe o stradă ce ducea spre nicăieri,
te iubesc din altă viață unde plânge printre rânduri
mâinele ucis în grabă de cruzimea altui ieri

Te iubesc din mersul lunii pe o boltă răzvrătită
pentru balul morții mele printre stelele vernil,
te iubesc ca pe o mare de corăbii pustiită,
strânsă în corset de țărmuri sufocate de trotil

Te iubesc ca-n noaptea nunții ninsă de zăpezi alpine,
când toți urșii la fereastră ne omagiau în cor,
și te ghemuiai, fricoaso, ca un glonț în piept la mine,
și topeai întreaga iarnă impregnată în decor

Te iubesc definitiv, ireal și cu tragism,
ca un călător ce-și cară singur fiecare drum,
prin prăpastia eternă hai să facem alpinism,
munții inimii așteaptă să-i escaladăm acum

Te iubesc și metaforic și concret și ancestral,
nu-mi ajunge întreg pământul să te port în zborul meu,
sunt un fluture de rouă încuiat în trup de cal,
însă știi, desigur, asta, fiindcă mi-ai fost Dumnezeu


17 decembrie 2015

I Love You (but of course, you already know that)

I love you through the daylight, I love you through the night,
With sorrow draped in mourning and with smiles lost in flight,
I love you with my whole life, I love you with my death,
With all the magic universe hung on your nail, in breath.

I love you out of ignorance and blind rebellion’s flame,
To teach you to be human in a basalt world of shame,
I love you like a dying light condemned to fade away,
With all the time together, and the time beyond today.

I love you out of cowardice, a beggar for your thought,
Starved along a street that leads to nowhere, left to rot,
I love you from another life where ‘morrow weeps between
The lines once slain in haste by yesterday's cruel, unseen.

I love you in the moon’s slow drift across a rebel sky,
For the ball of my own death, beneath the stars up high,
I love you like a barren sea of ghostly ships confined,
Bound in corsets made of shorelines by explosives redefined.

I love you like the wedding night snowed down with alpine grace,
While the bears sang at our window, homage roaring into space,
And you curled up, little coward, like a bullet in my chest,
Melting all the winter’s memory frozen in our nest.

I love you with finality, surreal and full of pain,
Like a traveler who carries every journey, every chain,
In the chasm of forever, let us climb and scale the steep,
For the mountains of the heart are waiting, carved in grief.

I love you both in metaphor, and real, and from before,
Earth itself could never hold the flight my soul has in store,
I’m a dew-born butterfly locked in a stallion’s frame—
But of course, you already know that—
For to me, you had God’s name.