Rămân în noi trăiri ale unui timp ce s-a dus;
în urmă lumină, înainte apus
Și-i prea târziu să-nțelegem când am fost fericiți cu adevărat,
îngerii noștri în alt cer au plecat
Amintirile, icoane ale unui timp nemaivăzut,
călătoresc cu trupul nostru într-un ceainic de lut
Ne răscolesc când ne-apasă noaptea adâncă
decât tristețea îngropată sub stâncă
Plătim tribut iluziei de-a fi nemuritori,
cerul nostru se surpă în zori
Ne strângem până devenim un punct, un atom,
și ducem cu noi tristețea de om
Suntem soldații unor iluzii pierdute și doare cumva,
lașitatea ce-a trecut prin inima ta
N-ai puterea să riști să te întorci unde ai fi vrut,
și tot ce-ai fi fost a rămas în trecut
12 noiembrie 2026
