CARTIER DE ÎNGERI

Într-un cartier de îngeri condamnați la tristețe,

m-am rătăcit căutând un alt rai

Te-am rugat să fii până la capăt acel înger

și-ntre bătăile inimii mele să stai

Dragostea-i singurul dezastru posibil

pe care-l invocăm să ne cuprindă

și să ne izbească de marginile lunii

până când devenim doar cioburi de oglindă

Și-am vrea să recompunem, 

fără a putea,

tot ce a fost magie pe lume,

dragostea ta și dragostea mea 

Și tot ce s-a-ntâmplat a fost iubire pură,

durerea infinitului ce nu ne-a acceptat

și ne-a lovit cu palma peste gură

să nu mai știm nici cine a plecat

28 martie 2026

CHEIA SECRETĂ

Durerea de a nu fi acolo unde ar fi trebuit să fiu

ori de câte ori te doare ceva

îmi sfâșie inima de înger pustiu;

pe unde ești pierdută, dragostea mea?

Mi-ar fi plăcut să fii pierdută în brațele mele,

să-ți cânt sau să-ți recit un poem,

plouă în suflet cu stele

că mi-e frică și să te chem

Clipa cea repede s-a încuiat pe dinăuntru,

și-a aruncat cheia secretă în mare,

și nu mai știu în mine să intru

și-atât de tare mă doare...

28 martie 2025

CÂT DE TARE DOARE DRAGOSTEA MAGICĂ

O, cât de tare doare dragostea magică 

din luna lui Marte!

Cum curge amintirea dureroasă prin vene!

De infinit doar o linie subțire ne desparte

Durerea de a mușca din fructul oprit 

cu pasiune,

cu toată puterea unui muribund,

e taina ce  nu se poate spune

Pereții încăperii ne îmbrățișau disperați,

în jurul nostru numai Dumnezeu,

îngerii albaștri devreme sedați

se iubeau în sufletul meu

Am fi vrut să pierim în exil,

nu mai voiam să ne întoarcem în tristeți,

și ți-am mărturisit, iubito,

că mi-ai fost îngeri în o mie de vieți 

Nu știam cum să-ți spun cât de mult te iubesc

și-n mine și-afară ploua,

e la fel de câte ori retrăiesc 

această dragoste a mea

O lacrimă-n pleoape se zbate,

bătăile inimii accelerează instantaneu

și nu-i loc decât pentru tine

în sufletul meu

28 martie 2026

O umbră în oglindă

 

Ultima elegie (Unde mă sfârșesc eu începi tu)

 

La fel de mult te iubesc

 

NUFĂR ALBASTRU

Uneori nu știi cum ajungi să fii fericit,

dar e atât de bine că ești.

Abia atunci înțelegi că fericirea

nu e doar o carte de povești

Nici nu știi de unde apare,

se strecoară printre gene, în vis,

dispar semnele de întrebare

și nu mai ești intrus prin paradis

Mâna ei albă, ochii ei triști,

luminează ungherele inimii flămânde,

îți deschizi aripile, zbori

peste cerul albastru, neștiind până unde

Și-o să te doară fiecare pas înapoi,

fiecare floare de nufăr albastră

ce te-a smuls cândva din noroi,

și-a spart în zidul inimii o fereastră

27 martie 2026

PLÂNG FLORILE

Plâng florile sub ploaia rece

ca-n povestea de nedescris,

o săgeată prin sânge îmi trece,

sunt singur în vis

Magia demultă s-a stins în zori,

cenușa a-mprăștiat-o vântul,

sufletul mi-a căzut printre nori

și-a plâns lumina îmbrățișând pământul

Numai stelele mai răsar uneori

se înalță și se aruncă în mare

căutând pe acei călători

ce-au căzut ca o lacrimă-n soare

27 martie 2026 

Când soarele apune

 

DEGEABA PLÂNGE UN SURÂS DE CHITARĂ

Când tristețea coboară din tăcerile vechi

nicio adiere nu mai înfioară,

inima-i răstignită între ore,

degeaba plânge un surâs de chitară

Perna de lacrimi e plină,

până și ploaia ce-n fereastră izbește

își încuie curcubeu-n vitrină,

sufletul se zbate în clește

Atunci e momentul să se-ntâmple minunea,

în vis să te-ntorci pentru o clipă,

să nu mă înghită genunea,

nu pot zbura c-o aripă

Dar nu mai vii, chiar și visele mint

și nu se aprind felinare,

noaptea e tot mai adâncă

și durerea din suflet mai mare

Degeaba implori să se întoarcă în vis,

zarurile au fost aruncate pe jos,

rămâi ce-ai fost, un proscris

izgonit din omul frumos...

25 martie 2026