Ce veste tristă ne lovește-n plex
ca un infarct al vremurilor gri,
Mircea Lucescu s-a întors în univers
să umple stadioanele pustii
Echipa lui din Carul Mic
se va lupta cu cei din Carul Mare,
și-i va învinge negreșit,
victoria nu este o-ntâmplare
Cărbunii ce i-au fost încredințați,
de atâta șlefuit sunt diamante;
voi, oameni buni, să nu uitați
de toate sărbătorile galante
la care ați fost invitați
să duceți România cât mai sus,
că suntem un popor de frați,
copiii Domnului Iisus
Să v-amintiți că printre voi
a fost un fotbalist de rasă,
pe partea lui era război
și-n deplasare și acasă
Și-ntreaga viață i-a-nvățat
pe cei din jur să fie buni,
și-atât de bine a marcat
sfârșitul și-nceputul unei lumi
Și-a fost un căpitan nemaivăzut
ce și-a iubit fără măsură țara,
și-a alergat și s-a bătut
și la Ploiești și la Guadalajara
A inventat profesia de mag
al fotbalului fără vreo speranță,
și l-a iubit și i-a fost drag
și i-a fost singura instanță
la care a pledat de atâtea ori
încât a devenit judecător,
și-a ridicat în vânt atâtea mori
și-a câștigat respectul tuturor
Prin mână i-au trecut echipe mici
pe care le-a făcut celebre,
azi Dumnezeu i-aprinde licurici
să-i lumineze căile integre
Că până-n ceasul cel predestinat
a vrut să schimbe lumea de fricoși,
nu s-a temut și nici nu s-a predat,
așa fac numai oamenii frumoși
Și-n clipele ce l-așteptau să-l prindă
în ofsaid și să-l tragă înapoi,
o mână a vrut să ne întindă
și să redevenim eroi
I-a înfruntat pe turci cu elocință
deși și lor le construise-o lume,
să-i fie amintirea biruință
și-a suferit cât nu se poate spune
Pe bancă, singur, ca un zeu bătrân,
privea în gol înfrângerea finală,
întreaga-i fire mândră de român
nu accepta că-l roade adânc o boală
Spera c-ai lui, descoperind mândria,
n-or să se înece tocmai la final,
și vor aduce românimii bucuria
de-a mai juca frumos un mondial
Tristețea l-a-nfășat în giulgiul ei,
iar inima nu a-nțeles să bată,
și ca un vultur sugrumat de lei
s-a înălțat deasupra lumii înc-o dată
Căci n-are unde să mai fie acum
decât în Rai, să antreneze îngeri;
s-a dus Lucescu, omul bun,
ce-a reparat și marile înfrângeri
Să nu fim triști și să îi ducem crucea,
chiar dac-o rană adâncă-i dimineața;
te strigă galeria lumii, Mircea,
că ai plătit tot ce-ai iubit, cu viața...
7 aprilie 2026
