Adi Sfintes

Visăm color și retrăim alb-negru

tot ce-ar fi trebuit să fie vis,

la trupul nostru trage un cal funebru

și suntem alungați din paradis

de frica de-a nu fi vreodată îngeri

și de-a zbura ca pasăre măiastră;

preferi degrabă să mai sângeri

zvâcnind din cioburi de fereastră

Sentințele sunt semne tranzitorii

că nu ne acceptăm destinul,

prin noi se aud plângând cocorii

și crește-n suflet nesfârșit pelinul

N-avem puterea de a fi chemare,

ne strigă noaptea încuiată-n os,

desculți strivim și cea din urmă floare

și plânge-nchis în noi omul frumos...

17 iulie 2026

duminică, 19 iulie 2026