Primește-mă și pe mine, iubito

 

Nimic nu va schimba dragostea mea pentru tine

 

În urma mea

 

Ploua cu fluturi albaștri

 

Te voi ține de mână până la sfârșitul timpului

 

Noaptea, în vis

 

Sânzienele

 

Plângea un pian

 

SÂNZIENELE

Se aude universul înflorind

noi sânziene se topesc în suflet,

e albastru cerul suferind

de atâta frumusețe și de cântec

Prințesele îmbracă rochii albe,

pe frunte le vor crește coronițe,  

la gât se vor aprinde salbe,

iar macii vor ajunge pe altițe

Un dans al frumuseții pure

se va-ntâmpla la miezul nopții

în luminișuri sacre de pădure,

când îngerii le vor decide sorții

Vor adormi desculțe-n paradis

pe pat de flori printre mirări și ruguri,

și poate că vor coborî din vis

cu alai de fluturi îngropați în muguri...

23 iunie 2026

CĂLĂTORII SUBLIME

Trecea pe drumul prăfuit de țară

un om bătrân legat de timp c-o sfoară

Ducea cu el călătorii demulte,

doar îngerii știau să-l mai asculte

Avea-n rucsacul prăfuit de ani

și fluturi verzi și munți de bolovani

Dar nu-i simțea povară, doar puțin

umbla desculț prin colțuri de destin

Fire de iarbă îi creșteau sub talpă

și-n ochi îi înflorea un fir de nalbă

Nu-i sângera piciorul, numai ochii blânzi

i-împrumta copiilor plăpânzi

Când cobora din sine, la amurg,

pe străzile pustii din vechiul burg

și când de mână-l apuca tristețea,

se auzea pășind alături tinerețea

Nu-l judeca nici cosmosul, nici vântul,

de sub picioare nu-i fugea pământul

Ducea cu sine tainele divine,

tot ce a fost, călătorii sublime

23 iunie 2026