CHIAR DACĂ PLOUĂ, HAI SĂ NE IUBIM

Afară e un gri năucitor,

cocorii abia de se aud

și-n universul tot mai nud

se scutură de spaime câte-un nor

E toamnă, ploile-n surdină

coboară dinspre infinit,

e vremea ideală de iubit,

pe unde ești, iubirea mea sublimă?

Și se prea poate ca-n amurg

să treacă păsări călătoare,

iar umbrele înșelătoare

să se ascundă-n vechiul burg

Din mine cad iar frunze de arțar,

pe care calcă îngerii cu teamă,

ecoul încă te mai cheamă

să-mi torni în suflet ultimul pahar

Și să îl bei cu sete de Sahara,

nimic să nu mai fie prea puțin,

chiar dacă plouă, hai să ne iubim,

ca-ntr-un poem de Tristan Tzara...

17 octombrie 2026

Până aici, ajunge, lepre, prea-i batjocura pe față!

 

O PARTE DIN TINE

Când se întâmplă magia,

chiar dacă îngerul pleacă

într-un loc numai de el știut,

nu este finalul,

pentru că iubirea adevărată

o ia întotdeauna de la început

Mergi mai departe prin labirint,

dar în sufletul tău e un gol

pe care aștepți să-l umple 

lumina de ieri, 

noaptea te izbește în tâmple

Te uiți prin fereastra inimii

să o vezi când vine,

chiar dacă știi 

că nu mai știe drumul spre tine

Și totuși o simți în adierea vântului,

în parfumul florilor,

în surâsul amurgului,

în lacrimile norilor

Aștepți, chiar dacă pașii

te duc mai departe,

pe drumuri neumblate,

prin ape învolburate,

pentru că partea aceea din tine,

întunecată,

pe care o luminase ea,

nu va pieri niciodată

17 octombrie 2026

N-ai să știi cine ai fost

 

Aprinde focul ca să te iubesc

 

Câteodată tăcerile dor

 

Până când fericirea te doare

 

VÂNTUL SCHIMBĂRII

 Nu mai există loc în calendare

pentru eroii neamului sublim

și n-avem dreptul când ne doare

să-i spunem Patriei că o iubim

Toți proștii-s astăzi la Putere

și ne vor duce negreșit în șanț,

e garantat doar dreptul la tăcere

și pe grumaz sunt urmele de lanț

Cei demni sunt prigoniți cu râvnă

să nu rămână țară-n urma lor,

păstor nu are azi această turmă

și pribegești în gol, umil popor

Să ieși din rând ca să îți aperi neamul,

vei fi vândut pân-or cânta cocoșii,

n-ai dreptul să-i ștergi țării geamul,

nici să-ți cinstești în zori de zi strămoșii

Ce vremuri de curvie și sperjur!

Ce vremuri de necinste și de fală!

Degeaba facem stânga-împrejur

dacă ne roade sufletul o boală

E lașitatea prima între virtuți,

minciuna e criteriu de valoare,

se-ascund haiducii minții-n munți,

întreaga țară e o închisoare

Și totuși undeva pe acest pământ

atât de bun și atât de roditor,

va bate într-o zi un vânt

să schimbe-n bine viața tuturor...

16 octombrie 2026

PASĂREA-SPIN

Când vine toamna-n suflet cad acorduri,

chitara plânge-ntruna la refren,

copacii desfrunzesc direct pe corduri

și-mi este dor și teamă să te chem

Dar tu nu vii și trec întruna păsări

din răsărit către apus,

și cade disperarea între mătăsuri

că nu mai știu de-ai fost sau de te-ai dus

Un rug lăuntric se aude-n sine,

niciun poem nu poate să-l mai stingă,

și rătăcesc cărarea către mine,

tristețea absolută o să-nvingă

Melancolii de strajă lângă suflet

vor țese vechi tristeți de vinilin,

și-am să m-ascund cu tine-n acel cântec

în care a murit pasărea-spin...

16 octombrie 2026 

RISIPIRE

În timp ce tu nu mă iubești

viața noastră se scurge

ca o apă tulbure

printre pietre tăioase

Și-n timp ce eu te iubesc

viața ta se scurge

într-un vârtej amețitor

pe cărări neștiute

Și-n timpul acesta finit

ne risipim sufletele

printre cocorii 

ce pun virgule cerului

16 octombrie 2026