sâmbătă, 17 octombrie 2026

CHIAR DACĂ PLOUĂ

Afară e un gri năucitor,

cocorii abia de se aud

și-n universul tot mai nud

se scutură de spaime câte-un nor


E toamnă, ploile-n surdină

coboară dinspre infinit,

e vremea ideală de iubit,

pe unde ești, iubirea mea divină?


Și se prea poate ca-n amurg

să treacă păsări călătoare,

iar umbrele înșelătoare

să se ascundă-n vechiul burg


Din mine cad iar frunze de arțar,

pe care calcă îngerii cu teamă,

ecoul încă te mai cheamă

să-mi torni în suflet ultimul pahar


Și să îl bei cu sete de Sahara,

nimic să nu mai fie prea puțin,

chiar dacă plouă, hai să ne iubim,

ca-ntr-un poem de Tristan Tzara...


17 octombrie 2026



Până aici, ajunge, lepre, prea-i batjocura pe față!


 

O PARTE DIN TINE

Când se întâmplă magia,

chiar dacă îngerul pleacă

într-un loc numai de el știut,

nu este finalul,

pentru că iubirea adevărată

o ia întotdeauna de la început


Mergi mai departe prin labirint,

dar în sufletul tău e un gol

pe care aștepți să-l umple 

lumina de ieri, 

noaptea te izbește în tâmple


Te uiți prin fereastra inimii

să o vezi când vine,

chiar dacă știi 

că nu mai știe drumul spre tine


Și totuși o simți în adierea vântului,

în parfumul florilor,

în surâsul amurgului,

în lacrimile norilor


Aștepți, chiar dacă pașii

te duc mai departe,

pe drumuri neumblate,

prin ape învolburate,

pentru că partea aceea din tine,

întunecată,

pe care o luminase ea,

nu va pieri niciodată



17 octombrie 2026