Îmi amintești de cineva din trecutul îndepărtat,
cineva care mi-a fost foarte drag,
mi-amintești de îngerul meu
ce-mi veghea visele
și-l aștepta desculț pe Dumnezeu
Viața e o furtună capricioasă,
acum te scalzi în lumina soarelui,
în ochii-i adânci
și peste o clipă
ești naufragiat pe stânci
De aceea, după ce furtuna a măturat inima
și dincolo de prag,
după ce vântul s-a oprit,
iar apele s-au retras
de pe țărmul pustiu,
ți-amintești de cineva drag
Poate este o umbră, poate ecoul,
poate este chiar ea;
poate este îngerul
ce n-a vrut să-ți dea drumul să pleci
prin curcubeu,
poate ești tu
așteptându-l desculț pe Dumnezeu
2 mai 2026
