Nu mă ispiti, Doamne...

 

Oglinda sufletului meu

 

STAREA NAȚIUNII 2026

Țara e la pământ, Mafia-i la putere,

ne-a pus cu gâtu-n jug pe toți, 

de jur împrejur doar himere

și cârduri abjecte de hoți

Ei dau decrete absurde și stigmate

pe care le-acceptăm oricum,

absurdă-i lupta pentru libertate

când nu mai e nimeni pe drum

Alegerile-s farse, filme proaste

ni se prezintă-n loc de știri,

doar oi bolnave nu formeaz-o oaste,

pe unde-s leii marilor izbiri?

Săraci cu duhul populează presa

și Parlamentu-i plin de ei,

așa se joacă astăzi piesa

în care se vând proștii pe doi lei

Manevre  abjecte și frustrare,

dispreț viclean pentru valori,

nu mai e timp deloc și nici răbdare

să ne înfășurăm în cele trei culori

Doar ură viscerală și poceală, 

doar fuga după șperțuri mici,

trădarea-i cea mai rușinoasă boală

de parcă nu mai locuiește cineva aici

Rușinea a pierit sub pietrele de moară

al unui timp lunatic și vulgar,

nu mai avem speranța să fim țară,

s-a spart de cer și ultimul pahar

Deșteaptă-te, române, dacă poți

să fii tu însuți cel viteaz și bun,

înfruntă cetele de mafioți

și-aruncă-n flăcări casa de nebuni

10 august 2026

 

 

ELEGIE PENTRU COPILUL CARE AM FOST

Amintirile-s fluturi de noapte

ce zboară până în cer și înapoi,

visurile-s copleșite de șoapte

când stelele cad dezgolite-n noroi

Unde sunt ochii aceia cerești?

Unde-i surâsul de înger albastru?

Amintirea se plimbă-n calești

trasă de calul măiastru...

Unde-i copilul desculț de smarald

ce trecea ca o rază prin seară?

Pe ce rug, suflete, să mai ard

amintirea să nu mă mai doară?!

Nici aripi să zbor nu mai am,

universul îmi pune mâna pe gură,

copilul din mine privește pe geam

cum timpul se scurge arsură...

10 august 2026 

O viață aș dori să-ți cânt

 

Oriunde mă uit în viața mea

 

Povestește-mi ceva despre Troia

 

Nu-mi mai amintesc ce s-a întâmplat în noaptea aceea

 

Ea venea peste mare

 

Te rog să nu stingi la fereastră lumina