O umbră în oglindă

 

Ultima elegie (Unde mă sfârșesc eu începi tu)

 

La fel de mult te iubesc

 

NUFĂR ALBASTRU

Uneori nu știi cum ajungi să fii fericit,

dar e atât de bine că ești.

Abia atunci înțelegi că fericirea

nu e doar o carte de povești

Nici nu știi de unde apare,

se strecoară printre gene, în vis,

dispar semnele de întrebare

și nu mai ești intrus prin paradis

Mâna ei albă, ochii ei triști,

luminează ungherele inimii flămânde,

îți deschizi aripile, zbori

peste cerul albastru, neștiind până unde

Și-o să te doară fiecare pas înapoi,

fiecare floare de nufăr albastră

ce te-a smuls cândva din noroi,

și-a spart în zidul inimii o fereastră

27 martie 2026

PLÂNG FLORILE

Plâng florile sub ploaia rece

ca-n povestea de nedescris,

o săgeată prin sânge îmi trece,

sunt singur în vis

Magia demultă s-a stins în zori,

cenușa a-mprăștiat-o vântul,

sufletul mi-a căzut printre nori

și-a plâns lumina îmbrățișând pământul

Numai stelele mai răsar uneori

se înalță și se aruncă în mare

căutând pe acei călători

ce-au căzut ca o lacrimă-n soare

27 martie 2026 

Când soarele apune

 

DEGEABA PLÂNGE UN SURÂS DE CHITARĂ

Când tristețea coboară din tăcerile vechi

nicio adiere nu mai înfioară,

inima-i răstignită între ore,

degeaba plânge un surâs de chitară

Perna de lacrimi e plină,

până și ploaia ce-n fereastră izbește

își încuie curcubeu-n vitrină,

sufletul se zbate în clește

Atunci e momentul să se-ntâmple minunea,

în vis să te-ntorci pentru o clipă,

să nu mă înghită genunea,

nu pot zbura c-o aripă

Dar nu mai vii, chiar și visele mint

și nu se aprind felinare,

noaptea e tot mai adâncă

și durerea din suflet mai mare

Degeaba implori să se întoarcă în vis,

zarurile au fost aruncate pe jos,

rămâi ce-ai fost, un proscris

izgonit din omul frumos...

25 martie 2026

TIMPUL A TRECUT CA UN TREN DE MARE VITEZĂ PESTE SUFLETUL MEU

Timpul a trecut ca un tren de mare viteză 

peste sufletul meu 

și l-a tăiat în milioane de bucăți 

din care sângerează câte un curcubeu

O lună amară luminează un colț de inimă,

îngeri desculți pășesc timorați,

undeva se aude un cântec,

sunt singur în munții Carpați

Nu mi-e teamă de nimeni și de nimic,

arcul cu săgeți se leagănă-n vânt,

câteodată țintesc luna amară

altădată o cobor pe pământ

Numai timpul trage semnale de alarmă

și mă-ndeamnă să caut prin cosmos iubirea, 

zborul prin nori mă dezarmă,

abia de-mi lăcrimează privirea

Nu găsesc urmele acelei magii, 

a bătut vântul și le-a șters,

se-nvârte prin mine pământul

și-un tren circulă prin retină invers...

25 martie 2026

Nu vă-nchinați străinilor

 

Nu uita