Nu s-a întâmplat nimic, îmi spune îngerul,
acea zi miraculoasă n-a existat,
a fost doar o întâmplare, un vis,
o căderea a sufletului în paradis
Timpul s-a comprimat instantaneu
și ai pătruns într-un miraj nebănuit,
călcai desculț din nou într-o lume în care
toți îngerii te-au iubit
Dintr-odată, fără un motiv aparent,
clipele magice s-au întors în destin
și ai crezut că poți fi fericit
chiar dacă nimeni nu ți-a spus: mai stai puțin!
Fără teama de margini ai călcat cerul,
cioburile se ascunseseră undeva, sub albastrul cleștar,
și-ai pășit prin sufletul ei
ca un vis dulce-amar
De undeva, dintr-un colț de inimă,
te privea mirat îngerul păzitor,
nu știa ce să spună văzându-te
răvășit de pasiune și dor
Bănuia desigur ce-avea să se întâmple,
dar era atât de frumoasă clipa încât a tăcut
până când aripile ți s-au topit
și te-ai prăbușit
Abia atunci te-ai ridicat
încă o dată până la cer
să vezi cum norii acoperă lumina
dintr-un suflet stingher
Când luminile amurgului s-au aprins,
nu era nicăieri luna nouă,
ai plâns și-n vis
a început să plouă...
20 iunie 2026
