Când vine toamna

 

Desculț printre frunze

 

FII TU!

De-ai să-mi cobori în suflet, desculță și fragilă,

nu-mi călca în picioare visele, nu!

Fii acea fiară agilă

ce ucide în liniște. Fii tu!

Nu lăsa urme care dor, 

nu-ți lăsa colții să-mi sfâșie pielea subțire!

Fii tu în ciuda tuturor,

lasă-mi doar puțină iubire!

Oricum nu știi ce să faci cu ea

și o duci în suflet povară.

Fii tu până la capăt, draga mea,

fii rouă albastră, fii fiară!

31 august 2026

CÂND VINE TOAMNA

Când vine toamna se-ntâmplă ceva, 

plâng stelele-n cer, draga mea

Nu se aprind nicăieri licurici

și parcă nici eu nu mai sunt de aici

Nimic nu mai pare sublim,

cu greu dau refresh la destin

Sunt frunze căzânde-n abis

ca-n poemul acela de nedescris

pe care l-am rostit când pe lume erai

floare desculță, evadată din rai,

ce-nfloreai printre fluturi și rouă;

nimic nu mai e, în suflet îmi plouă

Când vine toamna se întâmplă ceva,

plâng frunzele-n  noi, draga mea!

Sufletul e un vultur rănit

și ce mult, cât de mult te-am iubit!

31 august 2026 

DESCULȚ PRINTRE FRUNZE

Desculț printre îngeri calc frunzele moarte,

vara se ascunde de mine în carte.

Plouă, dar nicăieri nu apare vreun curcubeu,

e toamnă și-n sufletul meu

În sus și în jos păsări călătoare cerșesc

un drum de lumină, dar nu se zăresc

raze sublime de soare pe care

trec îngeri croindu-și cărare

Doar vântul mai bate în ritmul știut,

tremură visul zdrobit în vase de lut;

o lună bolnavă se așază pe casă;

pe unde ești, iubita mea frumoasă,

să mă scoți dintre cuvintele acestea,

să nu mai fie tristețe-n povestea

cu frunze și brume și neguri și ploi

prin care trec singur, urmărit de strigoi

31 august 2026

Dragostea doare

 

Te rog să-ți amintești de mine

 

Mă întorc, Patrie

 

Iubito, vine toamna și-o să ne facem bine

 

Starea Națiunii