MI SE PARE VIAȚA AMARĂ

 

Mi se pare viaţa amară

ca un ceai de pelin

şi-n oglinda hilară

îngerii nu mai vin

Şi mi-e dor de ea,

de femeia frumoasă

ce-şi soarbe din cafea

umbra misterioasă

O am agăţată-n privire,

o aştept pe pereţi

să-mi aducă o ştire

din trecutele vieţi

Umblu pe frunze de nuc

desculţ ca un copil din flori,

o caut în mine năuc

printre mirări 

Nisipu-i o lavă fierbinte

sub picioarele ei;

dă-i femeie cuminte

inimii  tale chei!

Deschide-i fereastra

dinspre rai, 

flori să-ţi umple glastra

şi-n suflet să-mi stai

Că viaţa-i amară

ca un ceai de pelin

și-n viața hilară

îngerii nu mai vin

Şi eu cânt la chitară

amintiri dureroase,

unde v-ați dus

zilele mele frumoase?

Dar tot mi-e dor de ea,

de femeia frumoasă

ce-şi soarbe din cafea

umbra misterioasă

1 iulie 2026 (r)

Iubire de nedescris

 

Așteaptă-mă

 

IUBIRE DE NEDESCRIS

 

Am iubit-o știind 

că iubirea mea e o stradă cu sens unic

M-am împotrivit timpului

până când fiecare surâs 

a fost o condamnare

la îmbrățișări nesfârșite

pe țărmuri pierdute de mare

Fiecare absență, tot ce-a fost și acum nu mai este, 

a fost o plecare dureroasă din poveste

Sufletele ne-au fost arse pe rug

și-o ploaie de vară plângea în părul ei ud

Am iubit-o știind că nu există sens interzis,

sufletul își găsise jumătatea lipsă;

trupuri arzând, cădere din vis,

dragoste mistuitoare, eclipsă

Se aude pianul, plânge un înger

și-mi întinde mâna prin vis;

am iubit-o cu toată ființa, cu toată credința,

o iubire de nedescris...

1 iulie 2026 (r)

ȚARA NOASTRĂ SUFERĂ-N TĂCERE

Țara noastră suferă-n tăcere,

mercenarii o vând la prețuri mici,

patrioții sunt biete himere,

parcă nu mai sunt români aici

Toți s-au dus uitând de casa noastră

și-au lăsat pizmașii regi în locul lor,

nicio lampă nu e la fereastră,

parcă nici n-a existat acest popor

La conducere s-așază periodic monștri

care jefuiesc și mint și fură,

nimănui nu-i pasă de ai noștri,

fiarele sangvine îi privesc cu ură

Cum se poate să se întâmple iar

să se bejenească țara toată,

cum de acceptăm acest calvar

cum de ne strivește aceeași roată

ce pe Horea l-a înălțat la cer

lângă Dumnezeu Atoateștiutorul,

deodată mi se face ger

și îmi plânge-n suflet Tricolorul

Am s-aprind un foc în poezie

ca să ardă putregaiul tot,

să se ducă pegra pe pustie,

să scăpăm odată din complot

Dacă mai puteți, veniți și voi,

poate vă e dor de țara voastră;

pe cărare-s oase de eroi

și petale dintr-o floare albastră

Poate vom pieri înainte de-a vedea

Patria din nou biruitoare,

dar o s-o veghem de pe o stea

și-o să fim în razele de soare

29 iunie 2026

CÂND PLOUĂ-N SUFLET CU PETALE

Și astăzi ca și-n alte dăți

de când mi-ai coborât în vis,

te-am scris și te-am rescris în cărți

și totuși am rămas proscris

Călătorind spre mine însumi

ca un navigator spre soare,

de tine m-am ascuns în plânsu-mi

să nu mă vezi că poate te mai doare

Ascunse taine printre flori de nufăr

de vor porni pe apă către sânge,

când vor ajunge s-ar putea să sufăr

și să se audă inima cum plânge

Te voi ascunde în ecou

și am să-ți fac din versuri cale,

că poate ne întâlnim din nou

și-n suflet o să plouă cu petale

29 iunie 2026

În țara-n care idioții ajung miniștri

 

Capcana dragostei

 

Suflete pereche

 

Quando sorridi