Tristețile de toamnă
coboară-n sânge,
doar orizontul
se aude cum plânge
Tăcerea se strecoară perfid,
printre frunze,-n retină,
o fantă de lumină
se zdrobește de zid
Tu unde ești ?
În care ceață te-nfășori ?
Prin ce povești
te poartă cocori?
Și cine ar putea cunoaște,
nemaivăzută doamnă.
de unde vin
tristețile de toamnă ?
Din golul inimii
în care ești
sau din spectacole
nepământești ?
28 octombrie 2026 (r)
