Adi Sfintes
vineri, 16 octombrie 2026
VÂNTUL SCHIMBĂRII
Nu mai există loc în calendare
pentru eroii neamului sublim
și n-avem dreptul când ne doare
să-i spunem Patriei că o iubim
Toți proștii-s astăzi la Putere
și ne vor duce negreșit în șanț,
e garantat doar dreptul la tăcere
și pe grumaz sunt urmele de lanț
Cei demni sunt prigoniți cu râvnă
să nu rămână țară-n urma lor,
păstor nu are azi această turmă
și pribegești în gol, umil popor
Să ieși din rând ca să îți aperi neamul,
vei fi vândut pân-or cânta cocoșii,
n-ai dreptul să-i ștergi țării geamul,
nici să-ți cinstești în zori de zi strămoșii
Ce vremuri de curvie și sperjur!
Ce vremuri de necinste și de fală!
Degeaba facem stânga-împrejur
dacă ne roade sufletul o boală
E lașitatea prima între virtuți,
minciuna e criteriu de valoare,
se-ascund haiducii minții-n munți,
întreaga țară e o închisoare
Și totuși undeva pe acest pământ
atât de bun și atât de roditor,
va bate într-o zi un vânt
să schimbe-n bine viața tuturor...
16 octombrie 2026
PASĂREA-SPIN
Când vine toamna-n suflet cad acorduri,
chitara plânge-ntruna la refren,
copacii desfrunzesc direct pe corduri
și-mi este dor și teamă să te chem
Dar tu nu vii și trec întruna păsări
din răsărit către apus,
și cade disperarea între mătăsuri
că nu mai știu de-ai fost sau de te-ai dus
Un rug lăuntric se aude-n sine,
niciun poem nu poate să-l mai stingă,
și rătăcesc cărarea către mine,
tristețea absolută o să-nvingă
Melancolii de strajă lângă suflet
vor țese vechi tristeți de vinilin,
și-am să m-ascund cu tine-n acel cântec
în care a murit pasărea-spin...
16 octombrie 2026
RISIPIRE
În timp ce tu nu mă iubești
viața noastră se scurge
ca o apă tulbure
printre pietre tăioase
Și-n timp ce eu te iubesc
viața ta se scurge
într-un vârtej amețitor
pe cărări neștiute
Și-n timpul acesta finit
ne risipim sufletele
printre cocorii
ce pun virgule cerului
16 octombrie 2026