Dacă nu erai tu
nu știu ce s-ar fi întâmplat,
n-aș fi oprit niciodată timpul
aș fi mers mai departe
dansând cu vântul
N-aș mai fi răsădit atâtea flori
roșii, galbene, albastre,
pe care le culeg îngerii-n zori
de pe cărările inimii noastre
Dacă nu erai tu, aș fi fost călător
prin răsărit și amurg,
ca un izvor
din care pietrele curg
Dacă nu erai tu, aș fi fost vânt
aș fi alergat necontenit pe pământ
și-aș adia
până ai s-apari, dragostea mea...
10 mai 2026
Inima n-a învățat să uite,
depărtarea s-a făcut tot mai mare,
au trecut milenii de când
am zburat cu aripi de ceară spre soare
Nu mai ești aici,
în vis apari tot mai rar,
nu-mi mai spui nimic
cu fiecare clipă ce trece, dispar
Și totuși, cea mai dulce otravă a mea
o beau când noaptea vine
și se întorc melancoliile
ce aruncă cu pietre de moară în mine
Timpul nu vindecă toate rănile,
cicatricele cresc odată cu noi,
degeaba cântă viorile,
de jur împrejurul sufletului numai ploi
Distanța s-a făcut tot mai mare,
prin golul din jur mai e un mileniu de mers,
unde sunt acele aripi de ceară
să pot zbura prin lumină invers?
9 mai 2026
Ești lumina din privirea mea,
sunt prizonier între bătăile inimii tale,
dar știu că această iubire nu poate dura
Mă doare atât de tare că știu,
dar ne-am întâlnit prea târziu
Vin dintr-o altă viață
știind că trebuie să te găsesc undeva,
mi-ai fost promisă de un înger nebun,
dragostea mea
Refren:
Și mă doare,
mă doare atât de tare
și știu
că am venit prea târziu
Timpul e neiertător,
te-am căutat până când
lumina s-a frânt de atâta dor
și-am rămas numai noi pe pământ
Dacă aș putea schimba viața mea
cu îngerul ce m-a adus până aici,
n-ai știi de ce te doare
când se aprind în cer licurici
9 mai 2026
Există iubiri încuiate în inimă
Nici măcar timpul
nu le poate scoate de acolo
Chiar dacă ai pierdut,
iubirea rămâne
Vântul care scufundă corăbiile
n-o poate preface-n fărâme
Despărțirea de țărm
a lăsat nisipul pradă furtunii
Îngerii desculți
încă se aleargă ca nebunii
când valurile
le îmbrățișează picioarele
Câteodată, din mare,
răsare soarele
9 mai 2026
Uneori
nu întâlnești dragostea
pentru că trece
fără să-ți bată la ușă
Alteori nu te găsește acolo
unde ar trebui să fii
Deși este atât de aproape,
trece fără să știi
Tandrețe înseamnă
să colorezi cerul cu albastru
și să aștepți să pășească desculț
îngerul din vis,
înseamnă să colorezi cu sângele tău
raiul promis
Tandrețe ești tu
când devii vulnerabil
și-ai vrea să-ți umpli sufletul cu ea,
când ecoul se întoarce
dintr-o călătorie pe mare
și-ți șoptește:
dragostea mea...
Tandrețe e când auzi pașii
în fața ușii cum se opresc,
și-ți auzi bătăile inimii
între care îngerii albaștri
se răstignesc
9 mai 2026
Știi că acolo, între bătăile inimii,
căutând ritmul vieții,
fericirea curge ca un fir de lumină;
îi simți zbaterea, aripile ieșind prin stern,
zborul spre împlinirea divină
Dragostea nesfârșită curge ca un izvor
printre pietrele de chihlimbar
și-ți va fi întotdeauna dor
de gustul dulce-amar
Nu poți și nici nu vrei să explici
ce se întâmplă cu tine;
în cer se aprind licurici
și drumul ce te-a adus până aici
sfârșește în mine
Nu poți schimba traiectoria
unei raze de soare
ce-ți străbate privirea;
când inima te doare
știi că aceea-i iubirea
9 mai 2026
Și taina ta de înger fără haine
o voi păstra arsură-n trupul meu,
miraculoasa taină dintre taine
e după ploaia tristă curcubeu
Privirea păsării ostracizată-n flori
de teama de-a nu fi lumină,
se agață de gândul meu uneori,
sorbind din lacrima divină
În loc de brațe, aripi albe
mă îmbrățișau și tandru și sublim,
creșteau în suflet numai nalbe,
iar noi abia învățam să nemurim
Săgeata ce-a străpuns lumina noastră
în sânge a luat pe dată foc,
și dintr-odată o lumină albastră,
unindu-ne, ne-a pus din nou la loc
Și-ntregu-acela absolut și pur
a luat eternitățile la rând,
cântau doar îngerii albaștri-n jur
și tot târziul s-a făcut curând
Refren:
Ecou ți-am fost, mi-ai fost mirare,
tandrețe-am fost, mi-ai fost lumină,
magie-ai fost și răsărit de soare,
o parte din sufletul meu, iubirea divină
9 mai 2026
