Nu te văd zi de zi,
de fapt nu te văd niciodată,
dar te visez și tu știi,
ești un înger de altădată
Vino, dacă ai curaj, lângă mine,
acesta este dansul nostru iubit,
îl dansam pe cetăți în ruine
și ne eram infinit
Ce poate fi mai frumos
decât dragoste pe pământ,
merg îngerii noștri pe jos,
îmi ești adiere de vânt
Tu știi, dar te prefaci,
te iubesc de când m-am născut,
te iubesc și când taci,
ești tot ce-am visat și-am avut
2 februarie 2026
Am atâtea amintiri uluitoare
că ar trebui să-mi scriu memoriile
Înălțările, căderile, iubirile sfâșietoare
amestecate cu praful de stele
ar putea merge pe urmele mele
Va trebui să accept să ies din acest trup,
din această închisoare pe viață,
să mă povestesc așa cum am fost,
înfruntând fiecare dimineață
cu fruntea sus, până la stele;
va trebui să merg pe urmele mele
Mă voi găsi sau voi umbla buimac
căutându-mă-n fiecare respirație a mării,
printre scoici în atele;
voi merge până-n Atlantida
pe urmele mele
31 ianuarie 2026
Îmbrățișează-mă, poate sunt obosit
și simt nevoia unei îmbrățișări
Îmbrățișează-mă, poate mă doare sufletul
de atâtea înserări
Îmbrățișează-mă, poate am și eu
momentele mele de slăbiciune
Îmbrăișează-mă, poate sunt un munte ce plânge
privind peste lume
Îmbrățișează-mă, poate am traversat deșertul
și mi-e sete
Îmbrățișează-mă, căldura ta poate
o să mă îmbete
Îmbrățișează-mă, tu ai aripi de îngeri
poate o să uit de poveri și înfrângeri
31 ianuarie 2026
M-am ridicat pe zid, în picioare,
demonii m-au văzut și-au îndreptat armele,
mi-au aruncat în suflet cu pietre
și mi-au alungat toate spaimele
Mi-au încordat arcul și am tras o săgeată spre cer
și-a sângerat și-a început să plouă,
s-au ascuns prin toate ungherele
până când a apărut luna nouă
Vârcolacii mușcau din ea ca din pâine
și-au încercat să mă sperie urlând,
am încordat arcul și am tras în stele
până mi-am auzit inima cântând
Zorii de zi m-au prins căutându-i pe lași,
dar ei se ascunseseră sub pietre de moară,
mi-am încordat arcul și-am săgetat cerul
și-a sângerat a doua oară
31 ianuarie 2026
