duminică, 1 februarie 2026

Ultimii vulturi se așază pe munții inimii


 

PE URMELE MELE

Am atâtea amintiri uluitoare

că ar trebui să-mi scriu memoriile

Înălțările, căderile, iubirile sfâșietoare

amestecate cu praful de stele

ar putea merge pe urmele mele


Va trebui să accept să ies din acest trup,

din această închisoare pe viață,

să mă povestesc așa cum am fost,

înfruntând fiecare dimineață

cu fruntea sus, până la stele;

va trebui să merg pe urmele mele


Mă voi găsi sau voi umbla buimac

căutându-mă-n fiecare respirație a mării,

printre scoici în atele;

voi merge până-n Atlantida

pe urmele mele


31 ianuarie 2026

ÎMBRĂȚIȘEAZĂ-MĂ...

Îmbrățișează-mă, poate sunt obosit

și simt nevoia unei îmbrățișări

Îmbrățișează-mă, poate mă doare sufletul

de atâtea înserări


Îmbrățișează-mă, poate am și eu 

momentele mele de slăbiciune

Îmbrăișează-mă, poate sunt un munte ce plânge

privind peste lume


Îmbrățișează-mă, poate am traversat deșertul 

și mi-e sete

Îmbrățișează-mă, căldura ta poate 

o să mă îmbete


Îmbrățișează-mă, tu ai aripi de îngeri

poate o să uit de poveri și înfrângeri


31 ianuarie 2026

Când va răsări soarele din sufletul meu


 

sâmbătă, 31 ianuarie 2026

Vinovat de vise


 

CU ARCUL PE ZIDUL CETĂȚII

M-am ridicat pe zid, în picioare,

demonii m-au văzut și-au îndreptat armele,

mi-au aruncat în suflet cu pietre

și mi-au alungat toate spaimele


Mi-au încordat arcul și am tras o săgeată spre cer

și-a sângerat și-a început să plouă,

s-au ascuns prin toate ungherele

până când a apărut luna nouă


Vârcolacii mușcau din ea ca din pâine

și-au încercat să mă sperie urlând,

am încordat arcul și am tras în stele

până mi-am auzit inima cântând


Zorii de zi m-au prins căutându-i pe lași,

dar ei se ascunseseră sub pietre de moară,

mi-am încordat arcul și-am săgetat cerul

și-a sângerat a doua oară


31 ianuarie 2026

ÎNTÂLNIRE ÎN SUFLET

Sufletul este locul unde ne întâlnim

și nu există întrebări incomode,

mă întâlnesc cu un înger

târât prin sânge de miriapode


Întunericul se stinge ușor

făcând loc luminii,

ce mult iubesc și cât îmi e de dor

să-mi scoți din suflet spinii!


Visele noastre pot fi realitate

dacă deschizi ochii și privești,

mai departe de propria-ți umbră

e sufletul pe care-l iubești


Nu suntem decât jumătăți de măsură

ce se caută neîncetat pe pământ,

când timpul ne sărută pe gură

aprindem candele-n vânt


30 ianuarie 2026