IUBITO, POATE VINE VARA

Se aprinde deodată primăvara,

salcâmii parcă au înnebunit,

iubito, poate vine iarăși vara,

sunt vești c-ar fi fugit din infinit

La miezul nopții am să trec pe vale

și voi avea chiar luna la breloc,

și de-or să-mi iasă stelele în cale

să-mi faci în vara tainei noastre loc

În zori de zi la poarta ta de alge

voi tremura de spaimă și de frig,

și dacă întunericul se sparge

îmi fac curaj o dată să te strig

Și poate-ai să răspunzi când o stea

va coborî pe pernă dintr-un vis,

și tu ai să te sperii, draga mea,

în bucuria mea de nedescris

Și-am să-ți sărut de bună seamă ochii

și adierea vântului va ști,

că, descuiată dintr-atâtea rochii,

am să te-ncui de tot în poezii

Și de atâta drum până la tine

prin despletiri de mai nemaivăzut,

nu mai răsare soarele în mine

și plânge încet un înger decăzut

Și totuși se întâmplă o minune,

se tulbură de spaimă călimara,

și încă pot să te mai strig pe nume;

iubito, poate vine iarăși vara

Și-ai să-nflorești de-a dreptul în cuvinte

pe care încă nu le-am scris,

și plouă cu lumină albastră-n minte

și tu cobori în vara mea din vis...

27 mai 2026

DEGEABA

Când mi-e sete și sufletul cerșește o gură de apă,

nu întinzi paharul, dinadins obosită,

prin suflet demonii sapă,

viața se cerne ca o rouă prin sită

Când inima flămândă cerșește iubire,

ești plecată altundeva

și nimeni n-aduce vreo știre

despre dragostea mea

Ecoul se aude cum pleacă

dinspre mine spre tine invers

și nu-i nicio șansă să treacă

iubirea dintr-un alt univers

Rămân pe fereastră petale 

aduse de vântul din sud,

degeaba-i deschisă în mine o cale;

în retină te văd, dar nu te aud...

27 mai 2026

TITANIC

Toți ne-am visat pe Titanic murind pentru ea

bucurându-ne că va trăi și viața noastră,

apele oceanului n-ar îngheța,

inima ar fi cu mult mai albastră

Știi bine că nu ești eroul,

dar ai fi vrut până la capăt să fii,

marea-și deschide cavoul,

ai grijă să nu întârzii

Și totuși dacă poți să visezi

c-ai fi pe Titanic pentru ea,

treci mai departe de capătul lumii

și-ascultă ecoul: ”dragostea mea...”

27 mai 2026

NU-I NIMENI PE STÂNCI

Tu nu ești niciodată acolo unde aș vrea să fii,

dar ești totdeauna în inima mea,

când mă chemi întârzii

că-i mult prea departe acea stea

pe care visele au emigrat uneori,

negăsind tandrețea aici;

desculț prin rouă în zori,

n-o să aprind nicăieri licurici

Inima doare, tăcerea-i stăpână,

orice pas e un zbor în prăpăstii adânci,

degeaba tragi cu arcul în lună;

nu-i nimeni pe stânci...

27 mai 2026

PLEACĂ SOARELE, VINE PLOAIA

Pleacă soarele, vine ploaia, să nu-ți fie frică!

În curând lucrurile vor sta de-a dreptul invers.

Va pleca ploaia, iar soarele va fi stăpân

în univers

Dragostea e cel mai frumos lucru de pe pământ,

chiar dacă plouă întruna;

dragostea e adiere de vânt

ce străbate inima totdeauna

Pleacă sufletul neștiind care-i drumul

până la infinit;

se aud clopotele inimii bătând

într-un ritm dinadins nedefinit

Până la urmă din neguri, din mare,

va ieși un alt curcubeu

îmbătat de atâta minunată întâmplare

amestecată cu sufletul meu

Te iubesc, se aude ecoul inimii mele.

Te iubesc, se aude înserarea trecând

Mai departe de amurg, mai departe de stele

te iubesc, se aude uitarea plângând

27 mai 2026

MANEAUA FERICIRII

Nimeni nu a fost fericit cu aur și diamante,

pe nimeni n-au făcut fericit teancurile de bani,

nimic nu e mai de preț ca fericirea,

dragostea ne oferă cei mai frumoși ani

O privire, o strângere de mână, un surâs,

fac cât toate averile de pe pământ,

nimic nu e mai de preț ca fericirea,

în inima ta-i adiere de vânt

Degeaba-s bogățiile și gloria falsă,

degeaba ți se ridică statui de var,

întunericul peste suflet se varsă

și gustul vieții e tot mai amar

Fericirea e drumul, desculț, dimineața pe rouă,

e inima bătând ritmul vieții noastre,

de la răsăritul la apusul soarelui

până când ne îmbrățișează păsări albastre

27 mai 2026

Cea mai dulce otravă

 

Dacă nu erai tu

 

Iubito, vine vara

 

Mult prea târziu