Adi Sfintes
sâmbătă, 11 iulie 2026
DE VINĂ E LUNA
Uneori ne este frică să fim fericiți
și totuși înaintăm printre țesuturi
până când ne izbește lumina în plex
Atunci știm că drumul spre fericire
e pe sensul invers
O emoție copleșitoare,
un surâs aproape stingher
schimbă axa de rotație a lumii
și ne îmbrățișează într-un colț albastru de cer
Ea e atât de frumoasă
încât razele soarelui pălesc
O privești cum înfășoară aerul și-ți spui:
”Doamne, cât de mult o iubesc!”
Și, ca și cum te-ar auzi,
își întoarce privirea
și se miră, contopindu-se cu aerul tău:
”Aceasta-i iubirea?!”
Nimeni în golul din jur,
doar frunzele amare foșnesc
ca și cum ar înțelege ceva
”Cât de mult te iubesc, draga mea!”
Câteodată nu înțelegem
de ce, în depărtare,
amintirile ne fac cu mâna;
de vină e luna!
10 iulie 2026
joi, 9 iulie 2026
CÂND AM SĂ PLEC ÎN ATLANTIDA
Când am să plec în Atlantida,
fiindcă am să plec cândva,
de atâta dor de mine, draga mea,
o să auzi, în vis,
cum calc desculț prin paradis
Chiar dacă nu mai sunt,
te rog să-mi spui ce te doare
și-n zori de zi am să-ți aduc
din Atlantida câte-o floare
Și dacă adorm lângă tine
în timp ce zefirul adie sublim,
poate te muți definitiv în mine
ca să putem, pe veci, să ne iubim
7 iulie 2026