Desculță de-ai să treci prin amintire

 

Nu vei mai fi niciodată acel înger

 

Abia adiere de vânt

 

UITĂ TOT CE N-A FOST POEZIE

Uită anii ce s-au scurs ca un fum pe câmpie,

uită tot ce n-a fost poezie!

Dacă ai putea înțelege ce-ți sunt,

mi-ai fi adiere de vânt

Ai râs și ai plâns, te-a durut ce-ai iubit,

ai fost frunză-n vânt și ai fost infinit,

n-ai știut unde mergi, dar știai că vei fi

vis de înger pierdut în zorii de zi

Ce e important a rămas de trăit,

te vor ține în brațe doar cei ce-au iubit

călătoria alături de îngeri,

cicatricile ți-amintesc de înfrângeri.

Mai sunt atâtea de făcut, timpu-i finit,

bucură-te de căderea soarelui pe zenit!

Deschide-ți inima, călătorește!

Dacă se aprind stelele, Dumnezeu te iubește ...

2 martie 2026

TE ROG SĂ TE NAȘTI MAI CURÂND

Te iubesc, o, cât te iubesc!,

dar ce păcat că nu te-ai născut!

Din mine spre tine călătoresc,

îngerii mă transportă pe scut

Tu nu știi încă ce-i dragostea mea,

cum se naște ca un soare din mare,

călătorește prin univers pe o stea,

sub zăpezi alpine-i o floare

Ea te-nconjoară ca un abur subțire

și te leagănă așa de ușor,

c-o să-ți cauți în vise un mire

și de mine o să-ți fie mai dor

O, cât de mult te iubesc!

Nu mi-auzi chitara plângând?

Eu încă mai călătoresc,

te rog să te naști mai curând!

2 martie 2026

Pe unde mai vânturi nisip?

 

L amour n est pas un champ des batalle

 

El amor no es un campo de batalla

 

Love is not a battlefield

 

Atunci vreau să te aud râzând