Nu-mi mai amintesc ce s-a întâmplat în noaptea aceea...

Hai să ne uităm prin suflet,

să vedem ce mai e pe acolo,

cine a mai murit

Să dăm la o parte pânzele de păianjen

până când nu ne dă universul delete

Să ne așezăm pe un colț de inimă,

să ne privim,

și dacă se va stinge magia

să ne iubim

prevestind tragedia

Tu să-mi spui de ce ești minunată mereu,

eu să-ți spun de ce nu sunt, 

hai s-aruncăm cu luna de piatră

în câinii ce-n sânge lumina o latră,

să fim candele-n vânt

Să ne căutăm

cu înfrigurarea iubirii scurgându-se-n os,

hai să visăm până când

ne va strânge în brațe un înger frumos

Era vară la tine-n surâs

chiar de ningea întruna, nelumesc,

viscolele-mi smulseseră ochii

și nu-mi mai amintesc

ce s-a-ntâmplat în noaptea aceea de sare

de mi-a-nghețat în suflet o floare

31 august 2016

Povestește-mi ceva despre Troia...

Am crezut că iubirea plutește dusă de vânt

precum corabia lui Ulise

spre Penelopa lui

abandonată la mine în vise

Povestește-mi ceva, mi-ai spus într-o dimineață marină,

în care se spărgeau de ferestrele inimii macii,

povestește-mi ceva despre Troia,

despre cei ce-au pierit din iubire, săracii

Uite cum cresc copacii prin tine

și-n golul din jur himere se strâng

ce-ai îngropat sub ruine?

povestește-mi ceva, sau, de dragoste, plâng

Povestește-mi, te rog, până adorm,

povestește-mi dimineața aceea  în care eram mare 

iar tu erai țărm...   

30 august 2016

M-am săturat de ipocriți și proști

M-am săturat de haitele de proști
Ce-și iubesc țara numai la alegeri,
Chiar de-ai fi orb îi recunoști,
Se țin de baliverne și prelegeri

În frunte-s ipocriții care-i manevrează,
Le dau sugiuc, halva, rahat turcesc,
Societatea e bolnavă de gălbează
Și-n metastază-i neamul românesc

Mi-e silă absolută de putori,
Pe care casa țării se dărâmă,
De-atâția impostori și trădători
În zborul vulturului se târăște-o râmă

Se fac doar legi cu-articole trucate,
Să nu-nțeleag-o iotă nătăfleții,
Aceste curve blestemate
Au pus în fruntea țării, analfabeții

Nici nu te văd pătrunși de importanța
Balei de melc întinsă pe pământ,
Din Baia Mare la Constanța
Doar ei au dreptul ultim la cuvânt

Și-atunci cum să ne facem bine
când ei l-au renegat pe Eminescu?!
Întreaga țară fumegă-n ruine
De când a pârjolit-o Iliescu

Analfabeți din toată Europa,
L-ați ascultat pe Marx și v-ați unit!
Pe Dumnezeu l-a alungat chiar popa
Și-n dreptul crucii-i minus infinit

Aș pune iar amortizor la armă,
Prezentul sumbru e un laitmotiv,
Dar nepăsarea voastră mă dezarmă,
Prostia n-o s-o-nving definitiv

E adevărat, mai pot ține prelegeri
Acestor obidite părți de oști...
A-ți iubi țara-i prima-ntre alegeri,
Dar sunt sătul de ipocriți și proști


29 august 2016

Amurguri

Hai să visăm! mi-ai spus într-o zi

hai să visăm până vom desfrunzi

până când vei cădea din tine în mare

hai să visăm! eu sunt nemuritoare

Nici tu nu ești de aici, îți aud sângele prin mine cum trece

să ne-aruncăm în gol, demonul de zăpadă să plece

să ne izbim lașitățile de ziduri

să curgă timpul pizmaș printre riduri

să nu scăpăm din acest accident

și-n dansul iubirii, niciodată mai lent,

s-auzim copacii cum tremură, cum se-ndoaie de vânt

ce magie-i, iubite, la tine-n cuvânt!

Să-ți fugă coșmarul neîncrederii de pe chip

clepsidra să caute-n mare nisip

ca două iedere împletite de vânt să dansăm

ascultă ecoul! hai să visăm!

Dar, la un semn nevăzut, s-au stins luminile-n burguri

amurguri în tine, în mine amurguri

cutremure mari, nebănuite căderi

munții inimii invadați de tăceri

durerile stelelor strivite de ger

umbra mea blestemată spânzurată de cer

În jur disperare, în minte război

și n-a mai rămas nicio urmă din noi

29 august 2016

În suflet s-a-ncuibat o cucuvea

Într-o zi sfărâmată de brumă

și de o lună cu cercei în ureche 
în timpul meu de mirare și humă

m-am rătăcit
și rătăcindu-mă 

mi-am găsit sufletul-pereche

N-am știut pe ce parte a timpului să ne așezăm

și golul dintre noi  a devenit și mai mare

ca-ntr-o altă existență-ntâmplătoare

De atunci mă învârt prin acest univers

căutând poarta prin care să trec dincolo

de mirarea încuiată în trup

să-mi regăsesc mirajul pierdut

Pipăi ca un orb întunericul

și-n gânduri

păsări de noapte se sinucid

învelindu-se-n scânduri

Nu pot evada din ființă

mă trage-înapoi în neant umbra mea

și-n loc să-mi fii partea lipsă

în suflet s-a-ncuibat o cucuvea

28-29 august 2016

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (35)

Partidul curvelor * Zika, după Simonica * Jocurile Olimpice au fost inventate de daci * Bogdan +Alina=Love * Sonata lunii * De ce a luat-o Tăriceanu prin spate * Poetul-porno * Cel mai bun premier cu naturelul simțitor * Armata moldoveană se pregătește de război * Noua jumătate a Mihaelei Rădulescu 

Și în această toamnă electorală păsările călătoare fac ce au învățat în nenumăratele mandate de zburătoare nestatornice; trec dintr-o țară în alta. Din țara bizară în țara hilară. Unde speră să găsească un cuibușor călduț în care să clocească încă patru ani ouăle limpezi ale deșertăciunii din care or să iasă niște minunați puișori de bogdaproste. Asemeni oilor bolnave, animalele politice sunt nevoite să plece în transhumanță nemaifiind agreate în cuibușorul lor de nebunii. Așa ajung politicienii de margarină să se strecoare în alte partide, mai fudule, dar mai încete la minte, unde acaparează locul cuvenit bandiților autohtoni. Manevra le reușește fiindcă posedă o îndelungată experiență în șmecherii, au bani cu nemiluita, ca să-și plătească locul în Parlamentul Desfrâului Național, sau, pur și simplu, sunt deținătorii vreunei scrisori pierdute. Că la noi, șefii partidelor sunt iubăreți de nu se poate, majoritatea făcând la viața lor sex în grup cu Bancorex-ul, SAFI, Caritas, FNI, PETROM, Hidroelectrica și alte fete de bani gata, până le-au epuizat. În anul ăsta electoral, boala vacilor nebune face ravagii printre potențialii parlamentari, care și-au înmulțit averile din retrocedări scandaloase, trafic de influență, defrișări ilegale, jefuirea patrimoniului național și multe, multe altele, bântuind din partid în partid cu furia unui Bivolaru care nu se mai satură împungând Justiția cu minunatele-i cornițe ce i-au crescut în grajdurile democrației, unde se integra, până la fund, în absolut. Cum, în general, damele astea de consumație limitată sau băieții de băieți nu prea mai au față de București, unde listele trebuie să fie protejate cu Always de boșii imaculați precum coșarul lui Gică Petrescu, sunt aruncați capi de liste pe la județe. Degeaba protestează pălmașii, membrii simpli de tot de partid, ordinul e ordin, misia e misie, cui nu-i convine să plece din casa de toleranță respectivă, însă numai după ce-și plătește cotizația. Că domnii e de la București și e vestiți, toți procurorii îi cunoaște! Culmea e că cioflingarii ăștia ocupă și vor mai ocupa multe scaune capitonate în Parlamentul Păsărilor Călătoare, vor fi factori de decizie, vor fi artizanii legilor nesimțirii. Poate n-ar avea nimeni nimic de obiectat - până la urmă suntem într-o disprețocrație în care e firesc ca gunoaiele să iasă la suprafață - dacă toate aceste depravate epave politice și-ar constitui propria formațiune, capabilă să sară pârleazul electoral. Că la halul de prostituție morală în care se complace societatea noastră, Partidul Curvelor ar ajunge din câteva figuri la guvernare și s-ar simți, în noua poziție, ca acasă, pe centură. Și ar fi mai eficient decât până acum fiindcă ar acționa în grupuri organizate, regulate după principii bine definite. Adică nu ar mai fura în grupuri de interese mărunte, ca până acum, și n-ar mai avea bătaie de cap nici cu alți pești politici. * Specialiștii au stabilit-o și p-asta: 80% din discuțiile oamenilor sunt despre nemulțumiri. Restul sunt despre neînțelegeri. * Wesley Lopez, fotbalistul străin cu cele mai multe goluri marcate în campionatul românesc (65, în cele 113 meciuri jucate la Vaslui și Iași), a decedat la un antrenament al echipei sale de club din Brazilia. N-avea decât 35 de ani. Și va mai face cel puțin pe atât întrucât știrea a apărut în presa arabă. Care minte aproape la fel de mult ca asta de la noi. * Prin București au apărut lozurile în plic false, la care nu câștigi nimic. De parcă la alea adevărate câștigi ceva. * Luptătorul cecen Albert Saritov e primul sportiv străin naturalizat care a adus României o medalie olimpică (de bronz). Cu cele cinci medalii (una de aur, una de argint și trei de bronz), România a obținut aproape cel mai slab rezultat din istoria participărilor. Mai rău a fost la Helsinki, în 1952, când am obținut cu o medalie de bronz mai puțin, și la cele patru participări din perioada interbelică când am ciugulit câte o medalie (de două ori), sau niciuna (la celelalte două). Sportul a fost, este și va rămâne oglinda societății. Cu cât mișcarea sportivă este mai suferindă cu atât este mai bolnavă societatea. *  Declarație oficială: ”La Rio n-a fost confirmat niciun caz de Zika. ” Vedeți dacă a lipsit Simona Halep! * Suntem curioși dacă se va retrage de la U.S. Open fiindcă țânțarul buclucaș și-a anunțat prezența încă din primul tur. Și se pare că e mai hotărât ca oricând s-o înțepe la pitpalacul inimii și să-i pună pirostriile. Ce ți-e scris în frunte ți-e pus oricât ai fugi de destinul sorții pe mapamondul lumii. * La Olimpiadă au participat 206 țări, plus o echipă aflată sub egida olimpică, dintre care numai 78 au luat medalii. Pe aur au pus laba doar 59 de națiuni. România s-a clasat pe locul 42. Nașpa, mai ales că Jocurile Olimpice au fost inventate de daci, nicidecum de greci așa cum au tot falsificat unii istoria. Descoperirea, de dată recentă, a fost opera unor cheflii care se dregeau cu niște zeamă de murători din vase de Cucuteni, cumpărate de la niște chinezi din Piața Crângași. Și se pare că nici chinezii nu e chinezi, după cum pretind. De fapt sunt niște rude îndepărtate ale unor pechinezi mioritici care au migrat înspre Asia ca să împrăștie civilizația, revoluția culturală și reforma reformelor reformate. * Cum s-o fi simțind Alina Gorghiu-Dej când Olteanul fierbinte de la BNR se răcorește la bulău? Răzbunată? Îngrijorată? Satisfăcută? Că infidelul i-a fost aproape de corazonul inimii. Dar, într-o zi, în timp ce desfăcea patul, dinspre Alinuța a bătut Vântu, și i-a adus, în plic deschis, mandatul. * Ați observat că hoții și curvele sunt cei mai credincioși oameni, dacă le putem spune astfel. Și nu sunt credincioși doar talentului lor. Merg la biserică, se dau cu capul de podele, plătesc diferite danganale fiind convinși că se pun bine cu Dumnezeu, după care își urmează vocația ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Măi, aceștia, am o veste proastă pentru voi: Dumnezeu nu ia mită. * Delia se laudă că o arde mai mișto cu vocea de când fumează la greu. ”Pot să cânt orice!”, se împăunează pupăza din tei. Chiar și ”Sonata lunii”, reorchestrată de un cvartet de coarde? * Zăvoranca-și revine: ”Sunt o mixtură frumoasă de gene diferite. ” Pe înțelesul comesenilor, e rezultatul amorului cocoșat dintre o roabă și un târnăcop.  * Nu-l mai slăbesc ăștia pe Tăriceanu că, la schimbarea permisului, a luat-o prin spate. Ce aveți, măi, fraților, cu trotinetistul? Care dintre foștii premieri n-au luat-o prin dos. E adevărat, unii cu coadă cu tot. * Totuși, când era în funcție nu vă inflamați așa ori de câte ori una dintre nevestele lui, parcă deținea o blondină în sezonul acela, se deplasa cu girofar la coafor, ori când fotografiile pentru diverse documente i-au fost făcute la domiciliu de către organele erecte ale statului de drepți! El a avut întotdeauna un comportament ciocoiesc, peste care și-a tatuat masca liberalismului de carnaval. Culmea e că mai există proști care-l votează. * Pentru a se apăra de o agresiune externă, România are nevoie de minimum 160 000 de militari în dispozitiv, trei escadrile de avioane F 16, una de avioane F 22, trei baterii de rachete ”Patriot”, două nave de luptă, și măcar câteva milioane de conserve de fasole cu cârnați. Bineînțeles că nu are nimic din toate astea dar se bazează pe vrăjeala cu scutul de la Deveselu și pe promisiunile NATO. Știți cât valorează tratatele astea în caz că, Doamne ferește!, se zburlește Putin la noi? Cât au valorat și asigurările date Ucrainei. Adică nici cât hârtiile pe care au fost scrise. * Vicepreședintele Asociației Naționale a Medicamentului a dat mită pentru șmecherii (ei le numesc alocări de fonduri cu parandărăt) la două spitale, unul fiind cel de neuropsihiatrie de la Săpoca. Fapta a fost săvârșită în ospiciul pe care scrie ”Ministerul Sănătății” (aiurea!), iar personajul principal se întreba șugubăț dacă a fost filmat. A fost, cred că s-a prins și el. * Cârcotașii își dau coate că Ponta l-a bengănit pe Tăriceanu la DNA, din eroarea greșelii. Greșeala, recunoscută și de Tal Silberstein, e pe jumătate iertată de Justiție. * Norvegienii au construit autostrăzi scufundate traversând mările care-i încurcau la deplasarea cu titiul. N-au apelat la Bechtel sau la alți pungași internaționali care-au trăit în România ca-n ”Țara Proștilor”. Vorba lui Schopenhauer: ”Fir-ați ai dracu, cu melcii voștri!” * După eternul derby, un suporter stelist de 25 de ani a ucis, cu o sticlă, un fan dinamovist de 18 ani. Generația Facebook confundă irealitatea cu realitatea, pokemonii cu oamenii vii. După cum evoluează societatea, crima din inconștiență va deveni fapt divers. * Mai țineți minte cum se lăuda SOV la Sebastian Ghiță? ”Am împușcat sute de rakeți și i-am îngropat în dealurile Moldovei.” Ținând cont că SOV e un fin literat, după aprecierea lui Mircea Dinescu, cred că a fost o figură de stil. Și, până la urmă, prostul dacă nu-i fudul, nu-i prost destul. E tot o figură de stil, că și noi suntem de(z)gustători de literatură. * Dar nu vă spun că Poetul Măscărici a dat în boala pornografiei literare, verișoară bună cu boala lui Calache, și ceea ce a creat în baie, încuiat pe dinăuntru, publică prin gazetele de perete ale spitalelor de boli nervoase cu nervii! V-am reproduce (pardon de expresie) câte ceva dar veți face ca toți dracii când veți vedea dorința fierbinte a Poetului Măscărici  de a linge craci. Și nu singur, ci împreună cu derbedeul înțărcat cu spirt medicinal și carmol, care avea în subordine cracii Dunării: Sulina, Chilia și Sf. Gheorghe. Hai, cu Sulina și Chilia treacă-meargă, sunt coarde bătrâne, dar treaba cu Sf. Gheorghe cam ține de inversarea valorilor. Dar poți să știi ce făceau ăștia la băutură cu sulița omorâtorului de balauri îngropați prin dealurile Moldovei? * La 26 august 1947 s-a născut Nicolae Dobrin. După unii, cel mai talentat fotbalist român. După alții, tot așa. * Multe dintre victimele  cutremurului din Italia sunt români. Ne-am risipit ca făina orbilor în bătaia vântului ca să fim pradă corbilor. De ce? Pentru că am acceptat, din lașitate, să ne alunge din țară o clasă politică infectă. Fiecare a încercat o soluție personală de supraviețuire, când singura posibilă este soluția națională. Deșteptați-vă, oameni buni, noi nu suntem neam de argați! Ușor, ușor, ne vor scoate și ochii ca să nu mai avem cu ce ne plânge morții. Și viața. * ”Sunt un om viu. Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin. Abia am timp să mă mir, că exist, dar mă bucur totdeauna că sunt”, spunea Nichita Stănescu. Noi, cei de astăzi, suntem îngrijorați că suntem. * Bogdan Diaconu, președintele PTRU, boală!, e dispus să-i cedeze președinția doctorului V.V. Ponta. Când vă spuneam că PTRU este creația PSD-ului săreați ca proștii din baia comunală, că nu, că voi sunteți patrioți, că sunteți băieți gigea, că faceți parte din organizația edilitar-cetățenească ”Sula lui Hector”. Niște scursuri. Nu au decât scopul de a menține divizat votul naționaliștilor, în folosul propriilor burdihane, ca nu cumva Mișcarea Națională ”România Mare” să scoată capul la lumină. M-am săturat de proștii și de ipocriții care vorbesc despre patrie numai în preajma alegerilor. La muncă, jigodiilor, nu l-a-ntins mâna după colivă! * Mamaia a împlinit 110 ani. Stațiunea ”Mamaia”. Și e din ce în ce mai plină de bâzdâci (sexy, pe înțelesul intelectualilor, beton, pe-al viitorilor literați). * Traian Băsescu, aflat sub un tratament dur, care pe lângă tradiționalele frecții cu oțet pe la tâmplele capului, trebuie să suporte și chimioterapia unor stacane cu zeamă de varză roșie, a declarat, cu modestia-i proverbială, că ”în momentul de față, aș fi cel mai bun premier pe care îl poate da clasa politică toată”. Vorba filosofului Bercea Mondial: Laudă-te gură, că d-aia-ți dau băutură! * Ministrul Justiției, Raluca Prună, nu înțelege de ce scade încrederea populației în Justiție. Pentru că a devenit un fel de bal mascat. * Armata moldoveană a scos la vânzare 153 de capre, 4 țapi și 30 de ieduțe. Cu banii obținuți și-ar asigura bugetul pentru următorii zece ani. * Adriana Iliescu, cea mai bătrână femeie din lume (la vremea respectivă) care a născut un copil, își crește fetița departe de universul telefonului mobil și al calculatorului. În schimb, o încurajează să citească. O fi bine, o fi rău? Totuși, trăim în secolul XXI, cu toate neajunsurile lui. * Mă întreb ce profil va avea viitorul fost soț al Mihaelei Rădulescu, puștoaica din Moldova, colț cu Monte Carlo, care va împlini, când va vrea ea, 24 de anișori pe un picior. După guriști, evazioniști, motocicliști și parașutiști, oare ce alte figuri geometrice se vor înscrie în cercul ei virginal? Oare își va pune pirostriile cu vreun rebusist sau va lăsa orgoliul deoparte și își va oficializa relația cu Andreea Marin? Că ambele au răni adânci produse de un lăutar care le-a tradus în amorul iubirii, deși ele erau destul de miștoace în secolul trecut. În plus, vorbesc aceeași limbă cu măsline. * Iulia Albu, o deșteaptă care o face pe proasta (sau invers, nu mi-e prea clar), susține, cu argumente irefutabile (normal!), că o iubită de fotbalist este percepută ca un obiect sexual și trebuie să se comporte ca atare. Adică, să nu poarte pălărie. Tot așa cum ea, ca fostă nevastă de cizmar, purta pe cap o găină care-i ținea loc și de umbrelă, și de creier. * Adriana Săftoiu, purtătoarea de palavre a liberalilor, propune ca toți candidații găștii din care face parte să dea un test de ortografie. E clar că vrea să-și lase partidul fără candidați. Nu vă mai zic că la faza aia că nu ar fi bine să mai candideze cei care au trei mandate, Blaga și ai lui s-au prăpădit de râs. După aceste insuccese remarcabile, ar fi bine ca Adriana Săftoiu să se numească purtătoare de vrăjeală, altminteri e o contradicție în termeni. * În Delta Dunării au fost surprinse, în timp ce se ciuguleau satisfăcute, patru păsări Flamingo. Vine Africa peste noi, fraților, și cu natura. Cu sărăcia venise demult. * Câtă vreme vor fi aleși corupți, România nu are nicio șansă de a face pași înainte. Asta poate să însemne că democrația nu ni se potrivește. Din păcate. * Nicușor Stanciu, vândut de Steaua la Anderlecht cu 9,8 milioane de euro, a devenit cel mai scump transfer din Liga I. Pentru binele tuturor, să sperăm că belgienii n-au luat țeapă...   


CONTELE DE MONTE-CRISTO
28 august 2016 

Nu am uitat să mă izbesc de cer

Este finalul verilor albastre
în ochii-nlăcrimați de orizonturi gri
se-ntoarce amurgul desfrunzirii noastre
să stingă patima. Numai tu știi

de unde vin cocorii trași pe roată
și-n care cercuri ninse se rotesc
e seara-n care niciodată
nu am uitat de cer să mă izbesc

să-mi curgă visurile sfărâmate
printre mirări zidite-n templul minții
și-n toate viețile demult uitate
mai simt cum îmi pătrund în suflet dinții

Și-n carnea mea ce se va stinge-n seară
intră un tren de marfă cu poveri
când sărutarea morții o să doară
tu n-ai să știi de unde să mă ceri

Deși ai vrea într-un decor târziu
când rochii de mirese plâng de spaimă
să-ți povestesc istorii și să-ți fiu
măcar definitiv ultima haină

Și când îți vor cădea petalele de dor
într-un pustiu supravegheat de stele
o să adormi și-o să mă strigi ușor
sperând să dai de urma umbrei mele

Dar ce păcat că nu sunt nicăieri
că s-au topit toți macii sub ninsoare
Tu ești prizoniera altui ieri
iar eu mă pierd prin viața viitoare


27 august 2016

Mi-am luat din cuier tăcerea

Ea s-a îmbrăcat cu sufletul meu și a plecat spre nord

De fapt, de acolo venise

patinând ca o cometă pe cord

alungată de un demon din vise

Pe trupul ei de păpădie și vânt

hainele mele-i veneau bine

îi intraseră-n piele, în surâs, în cuvânt;

era cea mai frumoasă dintre pietrele alcaline

Eu mă îmbrăcasem cu ecoul ei 

cu goluri de aer

Prin nisip umbra pierdută macină

frunze destrămându-se-n vaier

Ea s-a îmbrăcat cu pielea mea și a plecat spre sud

Mi se pare că pe acolo ora astrală trecuse

N-o mai aud

atât de repede uitarea cu sine o duse

În gândul ei de pasăre călătoare

crescuseră copaci cu rădăcinile suspendate

de atâta mirare

oasele au strigat-o sfâșiate

Mi-am luat din cuier tăcerea,

corabia cu pânze o zdrobise de-o stâncă, 

și-am privit în cioburi de suflet himera

 îmbrăcând ecoul cu tristețea adâncă

Undeva, în țesuturi, urlă ca o hienă, dorul

Trec ambulanțele sufletului înspre sud

cărând visuri sfărâmate,

dar eu nu le mai aud 

24 august 2016

E timpul să pleci

Nopțile sunt mai lungi și mai reci
Îngerii mă întreabă: de ce pleci?
Rătăcesc ca un glonț prin deșert
Nu pot asfințitul să-l iert

Nu mă oprește nimic. Peste chip
Au trecut furtunile de nisip
Au lăsat dâre cohorte de melci
Se aude ecoul: de ce pleci?

Morile de vânt în apus se deșiră
Le e sete de mine și de spaimă se miră
Se transformă șerpii-n poteci
Demonii mă întreabă: când pleci?

Pe străzile inimii înecate în smoală
Himere descuie camera goală
Amintirea lăcrimează când treci
Ai venit ca iarăși să pleci?

Cocorii-n dezastre demulte s-au dus
Scările s-au topit în apus și s-au scurs
Nopțile sunt mai lungi și mai reci
Și umbra mă-ndeamnă: e timpul să pleci!


23 august 2016

Nu mă doare nimic

Trecutul mă lovește cu potcoavele-n piept
vrea să intre înăuntru prin stern
nu mă doare nimic dar aștept
călătoria orbului prin infern

Crește o stradă printre copii de asfalt
pe care trec neîncetat ambulanțe
noroc că am sufletul celălalt
grațiat de funebre instanțe

S-au prăbușit castelele de nisip
demult, pe un țărm fără mare
depărtările nu mai au chip
adio, tu, însingurare

Trage aspiratorul de gânduri veninul
țesut în lungile nopți de blestem
mi-nflorește pe buze pelinul
și de mine deodată mă tem

Oglinda mă privește ciudat
ca-ntr-un film de iubire proscrisă
sunt ultimul războinic-soldat
ce-a uitat ușa morții deschisă

Dar nu poate intra chiar oricine
să smulgă păianjenul gri
cai potcoviți cu caiele străine
aleargă prin suflet la ceasuri târzii

Și nu vor să mai iasă afară
le place traseul însetat de deșert
se varsă pe trepte cafeaua amară
nu mă doare nimic, doar aștept


22 august 2016

Rămână Marea Neagră fără mine

Iubito, eu m-aș arunca în valuri
dar nu prea știu să-înot și-ar fi nasol
s-arunce mările pe maluri
ființe îmbălsămate în carmol

Așa că stau cu scoicile zdrobite
amestecate în nisipul ud
au fost și ele altcândva iubite
dar ei s-au înecat și nu le mai aud

Rămână Marea Neagră fără mine
m-o îmbrățișa și ea cândva
dar e la fel de bine lângă tine
că sunt furtuni și în privirea ta

Să stăm pe țărm lovindu-ne de stele
ca doi cocori de lume dezlegați
și toate mările rebele
să ne înece îmbrățișați


21 august 2016 

Până când s-au înecat în mirare corăbiile

Pe urmă ne vedeam tot mai puțin

eu-în amintire

tu-pe ecranul sufletului

de unde timpul meu se scurgea ca o smoală

în retina timpului

După care n-a mai fost nimic

Umbrele și-au așezat hainele în șifonier

 pe umerașe

iar îngerii drogați

au părăsit marginile de orașe

Timpul înlemnit s-a scurs în neant

 ca o ceară

până când

ascunsă în inimă, după niște goluri adânci

a mușcat durerea

ca o fiară

Din loc în loc

semnele de exclamare

își ascuțiseră săbiile

până când s-au înecat în mirare

corăbiile

21 august 2016

Îți las adâncurile neștirbite

Mă uit la tine Mare Neagră
și nu-nțeleg de ce nu vor
toți pescărușii să-nțeleagă
că nu mai ești demult întreagă
de când s-au prăpădit de dor

îndrăgostiții unor lumi apuse
legați în lanțuri de blestem
pe-aici eternitatea-n vid se scurse
căutători de catrafuse
de zeii nopții nu se tem

Îți las adâncurile neștirbite
orașe mari de dor s-au scufundat
se mai aud blesteme de iubite
de stâncile uitărilor izbite
și suflete ce-n piatră au intrat

Și-ți sunt nedefinite aparențele
doar câte-un gând mai navighează-n larg
îi flutură în valuri zdrențele
și-i sar din oase splențele
în cioburi înlunările se sparg

Prin timpul tău călătorim spre cer
e atât de-aproape de iubirea noastră
se-ntorc corăbiile în mister
și ninge peste rugul efemer
tu, Mare Neagră, ești, de fapt, albastră


21 august 2016

Mă-ntreb...

Mă-ntreb: vapoarele acestea ce străbat
cărarea Mării Negre, infernale
au clopote în ele care bat
plecările în alte lumi astrale?

Au suflet sub carcasa lor edulcorată
le curg în vene sentimente reci?
le place marea asta depravată?
te-ntreabă oare-n vise de ce pleci?

Și nu-mi răspund, le place dezacordul
și teama de-a-și deschide orizontul
le cheamă-n mări pierdute nordul
acolo curcubeul a dat ortul

Toți marinarii au plecat în stele
pe punte își fac veacul doar roboți
și nu răspunde întrebării mele
nici albatrosul înviat din morți


21 august 2016

Calc desculț prin nisipul din noi

Calc desculț prin nisip, printre scoici
gândul mă duce de țărm mai departe
cad din văzduh milioane de bărci
când trec, inima de trup se desparte

Nu simt cioburile strecurate prin vânt
cum pătrund în carnea mea de meduză
merg mai departe și cânt
sufletul și-a deschis pe-nserat o ecluză

E un cântec târziu despre nopți
strangulate de demoni ciudați
strigă din tine strugurii copți
exilați prin munții Carpați

La refren mă opresc între spini
am un solo, dintr-un tandru război
în oglindă am rămas prea puțini
în cântecu-acesta nu e vorba de noi

S-ar părea c-au fugit diminețile-n blugi
prin mirări imposibil de-ajuns
sufletul se izbește de stânci
apusul de durere a plâns

Calc desculț pe nisipul stingher
inima se zbate între viață și moarte
pe țărmul acesta cu cioburi, mai sper
că timpul la doi se împarte

N-am uitat că-n ultimul vaier
îngerii se luptau cu meduze-strigoi
mi-e sete de tine, mi-e sete de aer
calc desculț prin nisipul din noi


21 august 2016

Pe țărmul mării

Pe țărmul mării turmele de porci
se bălăcesc în punga de semințe
pisicile de mare s-au urcat în bărci
e criză de meduze și ființe

Cad sutienele răpuse de căldură
nisipul le înghite ca un vid
se pupă doi guvizi pe geamandură
răpuși de atâta soare translucid

Trec pescărușii căutându-și prada
printre șaorme-ntinse languros
iar șaormarul își ascute spada
și răzuiește timpul pân la os

Diseară-i un concurs de epigrame
la cârciuma în care mori de sete
de-atâta fierbințeală și de foame
chiar și bikini se-ascund de fete

Se-aud manelele strigându-și jalea
țiganii vând porumb sărăturat
își taie câte-o dezgolită calea
prin trupul ei demult nu s-a arat

Încalecă banana niște alge
crescute-n serele fast-food
dacă banana-n trupul lor s-ar sparge
am știi că două sunt de la Aiud

De unde domnul căpitan
a înjghebat pentru nudiști bărcuța
și a mâncat fasole cu ciolan
de nu i se mai vede antenuța

Se vând bilete pentru paradis:
”Vin vijeliile ce fac minuni,
spectacolul e, fraților, un vis:
e nunta de la casa de nebuni!”

N-o să vă supere în niciun caz
vreun vânzător de cărți din altă eră
deci n-o să dați vreodată de necaz
e liniște totală-n emisferă

Noroc cu soarele acesta
că l-a furat o nimfă din alt film
îmi pare că o cheamă Clitemnestra
iar nașul ei e-un pește din Razim

Privirile de-nstrăinări atrase  
în orizontul prigonit se sparg
și mi-a fugit prin mările din oase
un biet Ulise evadat din larg

Rămân pe țărm doar turmele de porci
întinse pe șezlonguri-abatoare
caii sălbatici s-au urcat în bărci
iar visele s-au înecat în mare


20 august 2016

Întoarcerea la Marea Neagră

La tine m-am întors întunecată mare
Te-am părăsit și-am fost pe alte mări
M-ai înecat desigur în uitare
Răpusă de atâtea-înstrăinări

Dinspre adânc mai vine câte-o veste
Furtuni funebre mă pândesc din nori
Dar n-or să treacă gândurile peste
Lumina ce-ai aprins-o uneori

Văd că-n același loc, deasupra minții
Răsare soarele ca un soldat
Și-n dezmembrările ființei
Raiul promis de-un secol s-a blocat

Până și luna e aceeași boarfă
Întinsă la-ntâmplare pe alee
Surâsul trist e singura mea marfă
Ești mai sărată, mare, c-o idee

Ca într-un clește-al nopților apuse
În care robii-și cântă corul lor
Chemările nici nu pot fi traduse
Iar valurile încă mă mai dor

La tine m-am întors întunecată mare
C-am fost plecat să mor puțin
M-ai înecat cu spaimă în uitare
Ți-e buza arsă, iar eu sunt pelin


19 august 2016

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (34)

Respect, Cătălina Ponor! * O farsă istorică * Elixirul tinereții descoperit de americani * Reghecampf și umilințele istorice * Orgii bugetare * Neagu Djuvara, contemporanul lui Basarab I * Teatrul pe butoaie * Noi aventuri în spațiul carpato-danubiano-erotic * Ia nucleara, neamule!* Litoralul pentru hoți

  O dilimancă din Cluj ne ia la mișto: ”Să fiți mândri, românilor, că vi se spune țigani prin Europa!, a slobozit, prin damful de spirt medicinal și ceapă, unguroaica, posesoare a unei piste de hidroavioane între paranteze. Bine a zis Einstein: curva tot curvă! * Cătălina Ponor și Marian Drăgulescu au ratat medaliile olimpice. Marian a executat ezitant săritura care-i poartă numele, iar Cătălina n-a rezistat presiunii sufocante a adversarilor interni ai gimnasticii românești. N-a urcat pe bârnă ca să se bucure de ceea ce face, ci ca să le dovedească tuturor că ea este o triplă campioană olimpică. Din păcate, a clacat. Și așa se face că, pentru prima dată după 1972, România nu obține nicio medalie olimpică la gimnastică. Vinovați pentru dezastrul acestui sport sunt alții, în niciun caz Cătălina Ponor și Marian Drăgulescu. Ei sunt doi sportivi de excepție, care au încercat să-și ajute țara. Atât au mai putut, însă merită tot respectul nostru. Dacă toți românii ar fi precum Cătălina Ponor, am fi o nație de oameni frumoși. * Incalificabil gestul Larisei Iordache, rezerva Cătălinei Ponor, de a posta pe o rețea de socializare că abia așteaptă ca Simone Biles să câștige bârna! Larisa, care s-a născut talent și va muri speranță, vede bârna din ochiul altuia, nu gunoaiele din ochiul ei. Or, cu ea pe post de mare vedetă, dar fără Cătălina Ponor, s-a ratat clasarea în primele opt la Mondiale și, implicit, calificarea la Olimpiadă. N-o să polemizez cu un copil fără minte, talentat, dar care în momentele esențiale ale marilor competiții dezamăgește. Iar cei care au încurajat-o și i-au susținut demersurile prostești sunt niște onaniști. Dezastrul gimnasticii românești a început odată cu dezicerea de metodele celui mai titrat antrenor din lume, Octavian Bellu, pe care niște golani de teapa lui Cătălin Tolontan l-au scos în afara jocului. E mai bine acum, măi, nenorociților, când de munca acestui om s-a ales praful? Ați vrut să coborâți un zeu de pe soclu, să-l aduceți la nivelul vostru de erbivore care râgâie, behăie și se scobesc cu copita în nas, și ați reușit. Invazia jegurilor din societatea românească nu se mai sfârșește * La Olimpiada de la Los Angeles (1984), România a ocupat locul doi pe națiuni, cu 53 de medalii (20 de aur, 16 de argint și 17 de bronz). România era condusă de Nicolae Ceaușescu. Un cizmar, cum ar spune proștii de care țara noastră nu duce lipsă * Pe rețelele de socializare, manipulare și desfrâu, tot felul de partizani ai consumului de spirtoase îi citează pe specialiștii americani, care s-au lămurit până la urmă că slănina, sexul liber, țuica și manelele, nu neapărat în această ordine, fac bine la organismul fizicului. Ce zic eu, bine?! Fac minuni. Aceste ingrediente, că nici nu știu cum să le zic, îi fac pe orbi să audă, pe surzi să vadă și pe proști să se deștepte. Wonderful!, cum spun oamenii de la țară. Deci, să nu mai pierdem vremea timpului, să ne punem  pe îmbalotat slănină, dar numai după ce am transferat pe șoseaua gâtului țuică de 40 de grade la umbră, pe un fond muzical adecvat, asigurat de boxele mașinilor unor cocalari aflați la trecerea de pietoni a sufletului. După care merge și un pic de sex. Specialiștii de la NASA au rămas surprinși de cât de multe variante are procesul respectiv în spațiul carpato-danubiano-erotic. Mai multe decât Muiorița. Și, se pare, încă n-avem toate datele, că până și celebra bandă desenată Kama Sutra ar fi plagiată după o lucrare mult mai amplă descoperită la Vaslui, într-un beci de budiști și lesbiene, care făceau respirație bușon la bușon unor damigene aflate în moarte clinică. * La Rio, o braziliancă din echipa de sărituri în apă și-a dat colega afară din cameră ca să se antreneze cu iubitul ei. Nu se cunosc restul detaliilor, că vi le spuneam, dar se bănuiește că arzoaica, obișnuită să sară de pe platforma de la zece metri cu capul înainte, a folosit lustra pe post de trambulină până i s-au ars siguranțele. Oricum, se știa că braziliencele nu se iubesc așa de amorul artei, ele fac scurtcircuit. * Steaua a fost umilită de Manchester City și de galeria lui Dinamo, care a organizat o coregrafie 3 D! Concomitent și în același timp! Tot mapamondul lumii a putut citi ”Doar Dinamo București” în timp ce pe teren ”cetățenii” se jucau ”de-a șoarecele și pisica”, după cum, inspirat ca întotdeauna, a sintetizat scriitorul Gheorghe Becali dezastrul în urma căruia Steaua și-a șifonat serios blazonul. Nu cele cinci goluri primite, bașca patru bare și două penaltyuri ratate, vor rămâne în memoria minții fanilor, ci maniera lăutărească în care a jucat Steaua. Reghecampf nu știe să abordeze meciurile cu marile echipe, dincolo de diferențele de buget și alte scuze mai mult sau mai puțin penibile. El, săracu, a încercat să-i determine pe alde Toșca și Enache să fie la nivelul adversarilor, ceea ce este imposibil. Un antrenor mare i-ar fi coborât pe adversari la nivelul steliștilor (destul de jos, e drept), nelăsându-i să joace, pârjolind gazonul, otrăvind fântânile cu apă minerală, atrăgându-i în mlaștinile propriului teren, pentru a putea da niște atacuri de cavalerie ușoară. Antrenorul de pluton care este Reghe, mai are mult de studiat. Să sperăm că a lăsat aroganța deoparte și a învățat ce înseamnă umilința. Să nu uite că de numele lui sunt legate cele mai rușinoase înfrângeri europene, acasă, din istoria Stelei. Fii mai modest, măi, băiete, și învață mai mult de la Mircea Lucescu decât de la Ana Maria! Chiar dacă tu ești convins că soția ta se pricepe la fotbal mai bine decât Guardiola, e posibil să nu ai dreptate. * Un violator din Iași a fost arestat a treia oară pentru că a folosit ca material didactic aceeași persoană, trecută demultișor de prima tinerețe. Mă rog, gusturile nu se discută, totuși nu poți să nu te întrebi cum casa de toleranță care-și zice impropriu Justiție, l-a eliberat de două ori înainte de termen! S-or fi gândit la el sau au considerat că ar fi cazul ca victima să-și mai amintească de tinerețe? * În vremea asta, în Vaslui, un alt pasionat de Kama Sutra cu strigături, o sechestra și, evident, o viola pe viitoarea cumnată...* Și ca tacâmul să fie complet, prețul RCA a luat-o razna. * Președintele CIO european  a fost arestat, la Rio, pentru că era capul unei rețele de bișnițari de bilete. În schimb, șeful CIO-România, Alin Petrache, și-a anunțat demisia fiindcă echipamentul delegației țării noastre de la Olimpiadă a fost contrafăcut de firma la care acționar principal era Octavian Morariu, fostul șef al forului românesc. Despre rezultatele catastrofale n-a spus nimic. Aline, Aline, nu te vedem bine, mai ales că pe lângă sportivi te-ai învârtit precum un COI (Comitetul Olimpic Internațional)  într-o căldare. * Căpușele agățate de Buget sunt răspândite uniform în toată țara. Iată câteva exemple minore: Victorel Lupu, fost vicepreședinte al CJ Iași, și-a plătit o amendă de 5000 de lei din bugetul instituției pe care o conducea îmbrăcat în tradiționala piele de oaie. Fostul primar din Tecuci a cumpărat haine de firmă din bani publici. Angajații Direcției Economice din Primăria Buzău au fost trimiși în judecată pentru că, la sugestia șefilor politici, îi scuteau de datorii la buget (amenzi, taxe etc) pe apropiații lor. V-ați întrebat vreodată câți nemernici din ăștia se destrăbălează zilnic pe bani publici? Pe mâinile lor fumegă sângele poporului român. * CJ Galați a fost dizolvat pentru că troglodiții de acolo n-au validat mandatul lui Marius Stan. Păi ăia nu știau că ăsta dizolvă și oțelul?! E mai periculos decât acidul sulfuric. *  Neagu Djuvara a împlinit 55 (afară)+45 (în țară) de ani. Bravo lui, deși după cum mărturisea, când a împlinit 99 de ani, nu-și mai amintește pentru ce trăiește. 99% dintre români habar n-au care este rolul lor pe pământ și nu-și mai fac atâtea probleme. Mi-a spus Basarab I să-ți transmit toate cele bune din partea lui, deși e cam supărat pe matale de la faza aia nasoală când v-ați certat pe o gagică și l-ai făcut cuman. Dar bărbosul, băiat de caracter, nu-ți poartă pică și te invită la o reconstituire, la ”Posada SRL” (”Mici, bere, striptis, pariuri sportive”). * Americanii transferă armamentul nuclear de la Incirlik la Deveselu. Bine, nimeni nu recunoaște chestiunea, dar ce, când a fost vorba de închisorile CIA, a recunoscut cineva? Dar o să-i dea de gol afaceriștii din talciocurile Olteniei unde, cât de curând, veți fi ofertați cu ”Ia nucleara, neamule!”. E d-alea bune, mâncați-aș, americănești, nu e chinezării... * DNA o vrea pe L.O. Vasilescu. Ea se opune cu înverșunare, fiindcă nu-i plac jocurile murdare. Deocamdată, oltencei fierbinți, i s-a tăiat limba, că o avea cam ascuțită. Totuși, unele dosare instrumentate de DNA par mai degrabă farse sinistre. Ar fi dezamăgitor ca Trupa pe Butoaie, condusă de L.C. Kovesi să fie doar instrument politic. Prea mulți mafioți intră la mititica doar la televizor. *  O fi vreo legătură între faptul că principalele instituții ale statului sunt conduse de străini cu buletin românesc și lipsa de imunitate a societății românești? Nu-i mai nominalizez, îi știți și voi pe aceia care se bat cu cărămida-n coșul pieptului că sunt mai români decât Papa. * Iohannis a plecat în Germania într-o călătorie privată. Când se va întoarce, își va lua tradițională vacanță dinaintea concediului de odihnă. Oricum, și cu el, și fără el...* Raluca Bădulescu, ”vedetă” de Kanal, a slăbit 70 de kilometri! Sau kilograme, n-am înțeles exact. Probabil i-au tăiat vreun picior, sau pur și simplu s-a reîncarnat într-o altă caroserie. * Un român muncește trei zile ca să-și facă un plin de benzină. Dacă are de lucru. În Venezuela, pentru același lucru muncești 20 de minute. Cu siguranță, dacă petrolul ar fi gratis, în România prețul benzinei ar scădea cu cel mult un leu. *   Cum treci podul peste Dunăre (dacă reușești să le convingi cu ceva biștari pe amazoanele cu priviri de priveghi, așezate strategic, pentru colectarea taxei de pod, în calea năvălitorilor maneliști cu două picioare, patru roți și niciun creier, cu burțile revărsate până dinjos de capul Horn, peste care tronează niște lanțuri aurii de căruță)   pe la Giurgeni-Vadu Oii,  dai de-un ținut căruia i se spune popular Dobrogea, după numele unui șmecher de-al locului. Acest ținut, amestec foarte reușit de praf și pulbere fină, mai ales în zona crepusculară a cluburilor de cocalari, a fost - și este - terenul de joacă al tuturor dirimbliilor, din timpuri imemoriale.  Pe aici și-au făcut grecii cetăți ca să aibă unde-și petrece weekend-urile Burebista, pe aici circulă clandestin sau cu voie de la stăpânire tot felul de negustori , care mai de care mai șugubeț și mai brunet, dintre care amintim, cu inima cât un purice, pe fioroșii traficanți de porumb fiert ori pe foarte periculoșii vânzători de semințe de bostan și floarea-soarelui. Urmașii legitimi ai lui Dapyx, Gebeleizis și Parpanghel își trimit nimfele travestite, cu evidente origini braziliene, să-i îndoape pe musafirii (ne)poftiți cu gogoși calde, ca să le meargă direct la lingurică și să nu uite niciodată proverbiala ospitalitate dobrogeană. La marginea mării, printre năvălitorii toropiți de soare și bere la halbă, armele de apărare și contraatac predilecte ale localnicilor, aprozii strigă cât îi țin bojogii: ”Porumbelul de la mare este fiert între picioare”, ”Porumbelul cu sărică este bun la păsărică”, ”Luați, mâncați, ca s-aveți parte, de cea mai frumoasă moarte”, și alte porunci inventate de corporatiști pentru care marketingul audio-vizual, pas cu pas, dacă se poate direct pe burta trudiștilor, este un mod de viață din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre. Ca și consumul de hamsie prăjită, șaorma cu de toate, inclusiv nisip, inelușe (5 plus 1 gratis), ciorbă de burtă, baclavale, kebab, pizza, mici și topless pe burta goală.  Și nici n-avea cum să fie altfel că-n Dobrogea s-a inventat toleranța, altminteri cum se explică puzderia de homleși care bântuie prin hoteluri insalubre și prin restaurante unde helicobacter piloris te așteaptă tupilat după tejghea să te facă la bardahan, iar munții de gunoaie sunt escaladați zilnic de halpiniștii ocazionali, cu plăcere și indiferență, până și pe malul mării unde răsăritul se vede mai cool dintr-o depresiune de peturi!    Chestia asta cu toleranța a început demult, încă înainte de 1417, că până atunci și-au făcut de cap pe aici romanii, tătarii, genovezii, bizantinii și turcii, ca să nu-i mai punem la socoteală p-ăia mai vechi. Au luat-o la ștangă, ca să mă fiu cât mai fidel adevărului istoric, ca la Vaslui, adică fie pe cont propriu, fie în grupuri interetnice, ceea ce până la urmă e cam tot aia. Ba aș zice că a fost mult mai ușor decât unde zisei mai sus fiindcă în Dobrogea,  textilele nu aveau cine știe ce căutare. Cică nici nu existau vânzători ambulanți de chiloți din cauza lipsei totale a cumpărătorilor. Minciuna aia pe care negustorii au numit-o, la mișto, ”costum de baie”, nu fusese încă inventată, așa că lumea se simțea bine în pielea ei, de la Chilia și până la Vama Veche. Și ca să respectăm adevărul istoric, și mai la sud. Centura de castitate fusese desființată în urma unui referendum local provocat de rapida îmbogățire a posesorilor de polizoare electrice cu discuri vidia, iar armura medievală înfiorătoare a bărbaților era din bronz natural, care nu se lua nici cu rașpila. (...)    Dar la plajă au continuat să vină puhoaie de turiști, inclusiv români împrăștiați prin toată Peninsula Balcanică, în adevărate insulițe de latinitate scăldate de-o mare slavă destul de turbulentă. Tot anul se ocupau cu păstoritul, cu transhumanța, așa că binemeritau și ei două-trei săptămâni de toxiinfecție alimentară luată pe bani grei direct de pe buza mării de la dughenele care se topesc de căldură odată cu turiștii. Când îi vedeau cum vin ca mieii la tăiere, șmecherii de litoral, cu șepci de marinari scăpați din naufragii îngrozitoare, în bermude fosforescente și cu definitorii papuci de plastic, aduși de negustorii pechinezi, își dădeau coate: ”Au venit ciobanii! Hai să-i mulgem!” Și cât ai zice pește se apucau de treabă, că, dacă furi pe litoral, indiferent prin ce metodă, devii cetățean de onoare al orașului de baștină, ți se face statuie, întrucât duci mai departe tradiția multiseculară. Dacă te pune naiba și nu șterpelești nimic, ești exclus din comunitate ca să nu pui în pericol principalul mod de existență al devoratorilor de turiști. Și asta în fericitul și puțin probabilul caz că n-ai fost ars pe rug, după ce mai întâi ai fost jupuit de viu și tras temeinic în țeapă...


CONTELE DE MONTE-CRISTO
20 august 2016

Vânătoare de cerb

Tăcerea trecea într-o luntre albastră
a unei răni ruptă din alt destin
umbra mă-nsoțea ca o pasăre măiastră
o singură inimă pentru mine-i puțin

Nu mai au loc copitele să scapere
să-și aprindă vânătorul de umbre țigara
Dumnezeu nu-i pe-aici să mă apere
s-a mutat în mine pustiul Sahara

E prea cald. Dintr-odată plesnesc
rănile vechi acoperite de palide frunze
oasele rupte din stele-nghețate trosnesc
corăbii de fum se-agață de pânze

Se aud prin întuneric lunatici hăitași
cum zornăie pietrele ascuțite de râu
vânătorii de cerb auriu, pătimași
vor să trăiască-n desfrâu

Trag la-ntâmplare foc după foc
împușcă însetați de măcelul nocturn
la mine-n aortă mai este un loc
cad cărămizile din iernaticul turn

Și-i opresc pe fanaticii camuflați
în haine împletite de forme bizare
răcnesc dihorii îmbuibați
scurmă văzduhul dezacorduri vulgare

Nu au în lunetă privirea aceea
ce poate ucide un cerb fără teamă
stavilă-n calea izbirii-i ideea
și n-au pentru asta în creier vreo armă

Trag încontinuu, strigoi apucați
de poftele sadice ale morții abrupte
vânători sangvinari, de plăcere sedați
ce vor să ucidă, dar nu știu să lupte

 Se strigă sălbatici, sardonic se mint:
”L-am rănit, i-am găsit cărarea înmuiată în sânge
am tras și-acel glonț înghețat de argint
auziți-l de durere cum plânge!

E frica de noi, suntem mulți și-înarmați
să-l prindem, să-l frigem pe jar
inima i-o vreau, nu uitați
e singurul cerb de pus la altar

De-i rănit vreau să-l spintec din nou
au ruginit cuțitele de așteptare
să-i ștergem amintirea de ecou
cenușa lui s-o aruncați în mare...”

Dar prin noaptea-ncuiată-ntre stele
glasul lor se-auzea ca un zgomot de tobe
nu găsiseră urmele mele
vânătorii tocmiți de jigodii în robe

Își făceau curaj că-l vor prinde-n final
pe cerbul ce liber prin lumină aleargă
dar moartea-mbrăcată-n rochii de bal
n-are voie cu mine de mână să meargă

Și-atunci le rămâne doar spaima de cerb
ce-a trecut prin ei, ca un glonț prin Sahara
în trupuri puhave blestemele-i fierb
li se stinge de spaimă, pe buze, țigara

Că prin codrul în care cu sete-au ucis
și păsări și îngeri și tăcerea sihastră
se aude cum coboară din vis
cerbul înșeuat la lumina albastră


16 august 2016

Până când te-ai prefăcut în femeie

Eu te-am văzut altfel decât ești

mult mai umană și mult mai frumoasă

te simțeam în mine cum crești

ca o umbră, ca o iederă fastuoasă

Și te-am strâns de mână mai tare decât ar fi trebuit

până când ți-au plesnit, ca o lacrimă, oasele

te-am iubit

cum iubesc misterul, frumoasele

Oglinda te privea dintr-odată altfel

iar tu o priveai întruna mirată

aveai în inimă un rastel

cu cretă colorată

Desenai în visul meu curcubeie

eu eram la un capăt, tu-la celălalt

până când te-ai prefăcut în femeie

și ți-am auzit tocurile pe asfalt

14 august 2016 

Ne invadează turmele de cerbi

În fiecare zi ne stingem focul
ce arde disperarea din privire
de câte ori ne-a părăsit norocul
oglinda ne privește cu uimire

Ne invadează turmele de cerbi
ce trec prin trupul nostru ca prin seară
în fluturii de noapte încă fierbi
cu tot mirajul zilelor de ceară

Suntem prea lași să definim precis
tăcerile ce sapă lungi tranșee
ne agățăm cu ghearele de vis
și pentru vină te păstrăm, femeie

Am vrea să recroim din noi alt chip
și-o altă inimă să bată ritmul
clepsidra a pierdut prea mult nisip
și-a-mprăștiat, pe locul gol, tot timpul

Și ce-am pierdut din zilele albastre
în care ne-am jucat printre cocori
am vrea să se întoarcă din dezastre
dar e târziu și am rămas datori


14 august 2016

Și te-aș iubi de-un milion de ori

Am fost nedrept cu tine de atâtea ori
că ți-aș putea croi din nedreptăți inele
din urna mea, vreodată de cobori,
poți înălța cetăți printre rastele

Nici nu mai știu ce gând mă doare
de câte ori prin timp te văd venind
din țara-n care o nemuritoare
nu m-a simțit decât în vis murind

Și-n toate așteptările funeste
zidit în crugul zilei ca un fur
există o prefață la poveste
și-un chip ce nu se vede de contur

De aceea sunt nedrept și-aproape rece
și-n ochi mi se citesc dureri
doar drumul tău prin mine de va trece
va smulge amintirea din tăceri

Și va-nveli în praf ascuns de stele
toți caii albaștri dezgoliți în zori
și ți-aș putea croi din nedreptăți inele
și te-aș iubi de-un milion de ori


13 august 2016

Noi ne-am iubit în locuri inventate

Noi ne-am iubit în locuri inventate
Ce nu suportă demonii din jur
În nopți cu febră, scufundate
În timpul călătorului impur

Ne tot schimbam adresele postume
Să nu ne prindă frigul de apoi
Desculți ca doi actori croiți din hume
N-era de-ajuns că suntem amândoi

Nicio rotire-a timpului de piatră
Nu ne lovea dezmățul uterin
Prin năluciri și azi mai latră
Un zid sub care zace-un arlechin

Ne-a fost de-ajuns vâslirea printre fiare
Sau poate doar ni s-a părut?
Un vultur cu o inimă în gheare
S-a zvârcolit în somn și-a dispărut

În urmă sângerează miezul nopții
Din ochi îi curg luceferi triști
De-am sta, iubito, împotriva sorții
Aș ști că tu, de fapt, exiști


13 august 2016

SĂPTĂMÂNA PE SCURT(33)

În vârful sculei * Cine merită o statuie *  Depășirea unui record olimpic vechi de peste 2000 de ani * ”Țară-mbrăcată-n haine de-mprumut/dă-mi voie azi în cur să te sărut” * Adevăratele regine * Panarama Pământului * Bacșișul lui Isărescu *  Pista lui Țiriac * Moțiunea de grohăitură * Maghiarizarea puilor de români * Durerile Sfinxului



 Niște păcălici de la postul de tembeleviziune britanic ”Sky News” au dat în boala lui Calache și au prezentat un reportaj senzațional cu traficanți de arme români care dădeau mitraliere la tot cartierul balcanic. A fost o înscenare de doi lei, moare de ciudă gruparea anarhistă de la ”Trădați în dragoste”. Măi, brexiștilor, a fi traficant de armament e o treabă serioasă, e alergătură multă, or, se știe, hoții români nu prea se omoară cu munca. De aceea, cei mai mulți au intrat în politică...* La Rio, naționala feminină de handbal cu mâna a României pare desprinsă din balada ”Miorița”, varianta oarecum pe invers. După ce a obținut o rasă superioară de cornute la Campionatul Mondial, le-a abandonat leoaicelor angoleze, care încă mai folosesc la antrenamente nuci de cocos. Despre meciul cu Brazilia, antrenorul Ryde a afirmat că a fost cea mai mare rușine din viața lui. Nouă ne spui? * Dar în loc să-și caute fluierașele de soc, care să le cânte ”Deșteptă-te, române!” la capătul terenului, Neagu și compania s-au pus cu omorul pe Muntenegru și Spania, întorcând cu roatele-n sus spațiul mioritic. Nu-i vorbă, au avut în poartă un câine mai bărbat. Care, ca de obicei, era o femeie frumoasă, căreia istoricii îi spun ”România revoluționară”, iar comentatorii sportivi, neduși la biserica iubirii, Paula Ungureanu...* După care ne-a bătut Norvegia și ne-a trimis acasă. De fapt finalul era previzibil: ”Și la nunta mea/ A căzut o stea...”  * Dar nu vă povestesc că nici fetele de la spadă n-au făcut mare brânză în probele individuale, deși păreau călare pe situație.   Ne-au șters lacrimile de tristețe în întrecerea pe echipe, după ce au luat în vârful sculei SUA, Rusia și China, primele trei puteri ale lumii cam în orice domeniu. Abia acum le dau dreptate acelora care susțin, fără argumente solide, că noi suntem buricul pământului. Dar cu o condiție: femeile noastre să ne apere cu sabia-n mână în timp ce noi grohăim din fața televizorului. Oricum, adversarele s-au îngrozit când au auzit că Ana-Maria Popescu (fostă Brânză), Simona Gherman, Simona Pop și Loredana Dinu au venit la Rio din țara lui Fane Spoitoru. Să zică mersi că fetele noastre s-au mulțumit să le ia aurul de la gât, nu așa cum au făcut romanii cu Decebal, ori Ion Titișor cu tânărul polițist. * Deși sportul românesc este în putrefacție, ca de altminteri întreaga societate, mai există câte-o fereastră deschisă în inimă unde au intrat, cu modestie și bun simț, tenismenii Horia Tecău și Florin Mergea, medaliați cu argint la proba de dublu. E prima medalie obținută vreodată la tenis, iar băieții aceștia merită câte o statuie pe care se pot urca rachetistele temătoare de virusul Zika, să ia un pic de tămâie, gutuie, lămâie ... (completați voi, după gust, că românul s-a născut poet) * Cine merită mai mult respect, mai puțin bogații Horia Tecău și Florin Mergea, băieții cu inimă de aur, sau milionara fără pitpalac, Simona Halep? Nu-mi răspundeți, întrebam și eu așa, să mai treacă timpul. * În schimb, filosoful de berărie C.T. Popescu îl atacă nejustificat pe Florin Mergea și-l laudă pe Tecău, uitând că în finală cei doi băieți au ajuns împreună. Hai să zicem, prin absurd, că omul din lună are dreptate în ceea ce privește analiza jocului (așa a văzut el, și cu nebunii nu te pui, că e periculoși) dar de ce-i dă el într-una cu afirmația că statul nu merita medaliile astea. Care stat, Nebunică? Ăla la definirea căruia ai contribuit din plin ca formator de opinie (ne)avizat? Aici nu e vorba despre niciun stat, aici e vorba despre români. Ei meritau bucuria asta (un pic amară, pentru că ne-am dorit aurul). Dar dincolo de fileu era Nadal, care s-a dopat (și) cu tenis. De fapt, problema ta e mult mai simplă; vrei să aperi, cu un lung de linie, o paparudă care a refuzat să-și reprezinte țara la Olimpiadă. Hotărăște-te, ești analist obiectiv, inginer de tigăi zburătoare, sau un fan al fetei de tinichea? Că diliman știam că ești. * Nu-i înțeleg pe aceia care se ambalează că echipamentele delegației noastre de la Rio ar fi contrafăcute. Păi ce, democrația românească e croită altfel? *  La haltere, a smuls o medalie de bronz și Gabriel Sâncrăian, care a cântărit cu 600 de grame mai puțin decât un alt halterofil ce ridicase aceeași greutate. Vezi ce înseamnă să fii ponderat?! * Mi se pare absolut normal ca barca de 8+1 rame să ia medalia de bronz, chiar dacă s-au schimbat generațiile. Asta-i barca în care vâslea și Elisabeta Lipă, iar doamna ministru arunca năvodul numai după aur. Dar unde sunt zăpezile de altădată? *Americanul Michael Phelps a câștigat 23 de medalii de aur la Olimpiade (14 individuale, 9 cu echipa) depășindu-l, după 2000 de ani, pe Leonidas din Rodos, care, între 164 î.Hr. și 152 î.Hr., a bifat 12 victorii (cununi de lauri, că nu existau medalii) în probele de stadion (200 m), diablos (400m) și longerhoplitodromos (alergare în armură). Le-a câștigat pe toate, la cele patru Olimpiade la care a participat până la vârsta de 36 de ani. Se zice că adversarul cel mai redutabil i-a fost Neagu Djuvara, dar că viața nesportivă (obișnuia să citească până târziu compilațiile lui Herodot) și gagicile (mai ales una, Antigona) l-au împiedicat să progreseze (Nu-i nimic, mai are o șansă la Tokyo, în 2020). Cu excepția ultimei probe, Leonidas a alergat dezbrăcat pentru că așa erau regulile sportive pe atunci, Olimpiada fiind și o sărbătoare a frumuseții corpului uman. Din păcate, pentru ele, femeilor le era interzisă participarea (și) în tribune, sub amenințarea pedepsei capitale, tocmai pentru ca atleții să nu tragă frâna de mână în timpul concursului și să-și încetinească alergarea. Nu mai vorbim de unii, mai de la țară, care ar fi putut să dea de straturile de petrol...* La 41 de ani, gimnasta Șușotinova participă pentru a șaptea oară la Olimpiadă reprezentând, de data asta, țara natală, Uzbekistan, după ce la ultimele două întreceri i s-a cântat imnul Germaniei. Cariera ei îndelungată a fost forțată și de faptul că a trebuit să strângă bani pentru fiul ei, bolnav de leucemie. Oricum ar fi, rămâne un exemplu demn de urmat, o pagină emoționantă a sportului mondial. * Distinsul diliman, Mircea-fă-te-că lucrezi cu Vântu la spații verzi, a ținut morțiș să-și aducă prinosul, omagiul și sevrajul Anei, recent eliberată din chingile regalității. Poetul Măscărici începe vijelios: ”Țară-mbrăcată-n haine de-mprumut,/ dă-mi voie azi în cur să te sărut”, continuă supărat pe țolul festiv al Motanului Încălțat cu adidași, care, zice el, împiedicat fiind s-ajungă la colivă, ”ne-a interzis, legați de jug/ să-i punem Anei floarea pe coșciug” și încheie ca le revoluție, unde până și lui Iliescu i-a fost teamă ”ca nu cumva, Doamne ferește,/să-nvețe buza gropii românește...” Orice ar spune finul literat S.O. Vântu despre bucătarul Dinescu, câteodată-i iese cacaimasul, deși pe buza morții-ți strâmbă nasul..* Regele n-a putut fi prezent lângă Ana. Deocamdată. Medicii l-au dus cu vorba. * În schimb, printre ceilalți gură-cască care au trecut pe la catafalcul Principesei Ana s-au aflat și numeroși politicieni, mari amatori de autografe regale. * Totuși, mi se pare exagerată declararea unei zile de doliu național (pe 13 august) numai pentru că o tanti a dat colțu după ce s-a măritat cu un fost rege și a zămislit cinci fete, care vorbesc limba română cu mâinile. Păi vă dați seama câte zile de doliu va trebui să suportăm când o va zbughi la întuneric regele Duda, de la Teatrul Teribil de Mic?  Dar n-o să apucăm noi ziua aia, că fețele palide regale, altoite pe trupul solid al Securității, trăiesc mult și bine. Așa e ăștia de sânge albastru, trăiesc la meserie că n-o fac din sacul lor. Fără supărare, principeso, n-am nimic cu tine, dar când a murit bunică-mea, care a născut zece copii, nu s-a decretat nici măcar doliu local. Deși ar fi meritat, săraca, fiindcă tatăl ei a luptat pentru înfăptuirea României Mari, iar soțul i-a plecat în armată, în 1937, după nuntă, și s-a   mai întors în 1945, cu trei răni în trup. Mi se pare mie că bunica mea, și toate celelalte românce, care au făcut ca țara asta să miroasă a flori proaspete și a pâine scoasă din cuptor, sunt adevăratele regine. * Între timp, Casa Regală Imaginară a României va primi personalitate juridică, adică devine SRL cu acte în regulă. Principalii acționari sunt Principesa Margareta, măritată Agud, și Principele Radu de Vrăjălien-Lingebliden. *   Ministrul Apărării Intereselor Personale a afirmat că ”România a câștigat ceea ce a câștigat Alianța ”. Fii mai explicit, că, din câte știm noi, România a câștigat cosorul lui Moceanu. Și nedrept de multe decorații post-mortem. * ”Președintele unei țări e imposibil să nu facă ceva”, psalmodiază Crin Antonescu. Uite că nu e imposibil. * Primarul Aradului are fani în Partidul Republican din SUA, sau, cel puțin, așa crede el. Fanul lui Falcă nu poate fi decât Gușă. Dar cum naiba s-a infiltrat acolo, că el era cu rușii! * Toți hanaliștii nu mai pot de grija lui Cioloș. Se întreabă non-stop ce-o face mititelul după alegeri. Lăsați băiatul în pace! Face ce-a făcut și până acum: aprofundează sărutul franțuzesc. * După ce a umblat beată cu hoașca a bătrână, pe la toate posturile de radio, o oarecare Delia îl imploră pe iubitul ei s-o lase mai moale cu numărătoarea (1,2, 3, 4 ) că-i rupe patul. Probabil că în timpul mahmurelii libidoul e precum cotele apelor Dunării în perioada de secetă. Totuși, ce are el, fetițo, și nu ai tu? Un ciocan pneumatic? O drujbă? Dacă nu știe cum să se poarte cu mobilierul, ține-l afară, în ploaie, ocupă-te un pic de educația lui, depărtează-ți, citez din tine ca din Ana Karenina, ”pulpele...în care zvâcnește sângele de atâta cumințenie!” Pe scurt, ca să nu mai pierdem timpul, explică-i tolomacului că tu i-ai fost model lui Brâncuși pentru costisitoarea creație ”Panarama Pământului” * Oana Lis era să moară înecată la nudiști. Așa a zis ea, într-un moment de sinceritate maximă. E bine că și-a revenit, evitându-se un deces mortal * Mie nu mi se pare o prostie fără margini ideea FRF cu obligativitatea  folosirii unui jucător under 21 (adică poate să aibă până la 23 de ani!) în fiecare meci, chiar dacă există argumente pertinente contra acestei măsuri administrative de forță. Rezultatele se vor vedea peste 7-8 ani. Zburleanu nu e prost deloc, atâta doar că nu se pricepe la fotbal. În rest, e băiat bun, păcat că nimeni nu-și dă seama. Nici măcar el. * Prin București circulă, precum bagaboantele pe centură, niște autobuze descoperite pentru turiști. Cum turiștii sunt plecați la mare, la ele se hlizesc bucureștenii care nu sunt în firea lor * Mugur Isărescu are un salariu frumușel la Banca Națională de Stat la Taclale cu Corupții. Cine-ar fi crezut? Credeam că mititelul supraviețuiește din prime și din tulburelul de la Drăgășani, dar m-am înșelat. Pentru ceea ce nu face este plătit cu aproape 600 de milioane de lei vechi pe lună. Mi-ar plăcea să facem schimb de joburi măcar pentru o lună. Că la ceea ce face el se pricepe toată lumea. *  Nu mai dați vina pe România când deveniți partizanii unor sportivi, că țara asta n-a făcut, n-a dres...Nu România, măi aceștia, e vinovată, ci nenorociții care au îngenuncheat-o, javrele care au pozat sistematic în salvatorii națiunii și au jefuit-o cu pofte de fiare flămânde. România suntem noi, cei de astăzi, care facem umbră pământului degeaba, cei de demult, care ne țin pe umerii lor de uriași, și, mai ales, cei ce vor veni. Ca să stârpim prostia ar cam fi cazul să punem osul la treabă, să măturăm ograda de gunoaie, iar la stâna mioritică să aducem alt baci. Capisci? Dar dacă veți ține în continuare isonul infractorilor care au adus țara în halul ăsta înseamnă că n-ați înțeles nimic de la școala de corecție a vieții. * Ion Țiriac (abia 77 de ani), un ciobănesc mârlănitic plin de lovele, și Laurette (deja 32 de primăveri), o ciuhuhaua mulatră, s-au bronzat, deși nu era cazul, la Mamaia. Presa senzaționalistă a intrat în fibrilații, din cauza informației că bruneta i-ar oferi bătrânelului flocos o pistă pentru biciclete. Hai să fim serioși, Țiriac s-a retras demult din tenis. Cu p, nu cu t. * Și-n vremea asta, Brigitte Sfăt, nevasta lui Ilie Năstase, anunță că divorțează de infidel. Repet: hai să fim serioși! * De aceleași acuze au parte Stalin de Teleorman și Beria de Ferentari, care au vrut să-l facă pe Cioloș la buzunarul burții cu o moțiune de cenzură. Procesul se amână până la împăcarea porcilor (greșeală de tehnoredactare). Că vina pentru impozitarea văduvelor veteranilor de război aparține Codului Fiscal adoptat pe vremea doctorului Ponta. Iar Cioloș nu s-a grăbit s-o repare. Adică, în limbaj academic, e vinovați toți. * Fidel Castro, legendarul conducător al Cubei, a făcut, cum-necum, 90 de ani de viață și 91 de activitate revoluționară. Nici lui nu-i vine să creadă. Nici americanilor * În satul Gheorgheni, din județul Cluj, copiii români sunt obligați să învețe în limba maghiară. Să învețe, e mult spus, pentru că niciunul nu știa limba cailor, iar cadrele didactice, născute obosite, nu le-au mai tradus. Până aici s-a ajuns cu indiferența față de copiii românilor. Am (re)devenit robii ungurilor. Alo, Cioloșe, scoate-ți pleava din urechi, fânul din nas, paiul de grâu dintre dinți și trimite la Gheorgheni profesori români, că e înjositor ce se întâmplă! Parcă erai ardelean, sau ai devenit os de franțuz prin soție? Rezolvă problema că ne supărăm. Și știi că suntem nervoși cu nervii când e vorba de a ne apăra pământul natal și pe copiii care-l fac să respire atât de frumos...* O fetiță de 11 ani din județul Alba a murit după ce s-a înțepat într-un cui ruginit. Cele patru spitale prin care a fost plimbată (Târnăveni, Blaj, Alba-Iulia, Cluj) au fost amendate cu 10 000 de lei fiecare. Ăsta-i prețul vieții unui copil, măi, nenorociților? * Vărul Steluței Lazăr-Luca s-a dopat, lucru confirmat și de proba B. El locuiește în Canada și se numește Lucian Bute, supranumit Mister Ko(kaină). * Tăriceanu a luat-o prin față la schimbarea permisului de șofer principal al Senatului sfidându-i pe cei peste o mie de poporeni care stăteau la rând. Nimic mai firesc pentru România. Nu înțeleg de ce se revoltă, după război, codașii, și vor să-l dea în judecată. Vor pensie alimentară? În primul rând, ca să dai pe cineva în judecată, trebuie ca respectivul să posede așa ceva, iar, în al doilea, Tăriceanu este unul dintre aleși. N-ați votat voi furunculii care infectează trupul țării? Când v-au tratat politicienii, aflați la putere de peste două decenii, altfel decât cu noada? D-aia v-a ocolit Tăriceanu, ca să-i admirați organul gândirii și să confirme teoria darwinistă. * 20% dintre elevii români se înscriu la o școală profesională, în timp ce în Germania procentul este de 70%. Da, dar la nemți munca se plătește! * A nins în munții Bucegi. ”Babele”, aflate în bermude,  au tremurat serios. Pe Sfinx l-a durut în pix. * Trebuie să recunosc că a avut dreptate Simona Halep să nu se prezinte la Rio. Acolo sunt niște  controale antidoping foarte serioase.


CONTELE DE MONTE-CRISTO
13 AUGUST 2016