Iubito, ești partea cea bună din mine

 

Fir de apă

 

Săgetarea leului

 

Din curcubeu coboar-o domnișoară

 

Dacă aș fi știut că acela e ultimul sărut

 

Ești peste tot pe unde și eu sunt

 

Poem de noiembrie

 

Oh, quanto eri bella!

 

¡Oh, qué hermosa eras!

 

Oh, comme tu etais belle !

 

Ce fac copiii când e rece

 

Tristețile de toamnă

 

Viața de apoi n-are să ne ajungă

 

Ruleta rusească

 

Ești partea cea bună din mine

 

Oh, how beautiful you were

 

TRISTEȚILE DE TOAMNĂ

 

Tristețile de toamnă

coboară-n sânge,

doar orizontul 

se aude cum plânge 

Tăcerea se strecoară perfid,

printre frunze,-n retină,

o fantă de lumină

se zdrobește de zid

Tu unde ești ?

În care ceață te-nfășori ?

Prin ce povești

te poartă cocori?

Și cine ar putea cunoaște,

nemaivăzută doamnă.

de unde vin 

tristețile de toamnă ?

Din golul inimii

în care ești

sau din spectacole

nepământești ?

28 octombrie 2026 (r)

În acea noapte ploioasă

 

La luptă

 

Ori de câte ori se stinge lumina

 

Scrisoare din octombrie

 

De dor de noi

 

Chiar dacă plouă

 

Când plouă cu stele pe mare/When It Rains with Stars Over the Sea

 

O parte din tine

 

ÎN ACEA NOAPTE PLOIOASĂ

Era o noapte ploioasă, 

iar tu erai atât de frumoasă!

Sufletul umbla desculț prin noroi,

luna încă nu răsărise în noi

”Vino în brațele mele, 

să nu te plouă!”, ți-am zis;

”...vino, să mergem desculți 

prin magie, prin vis!”

”Lasă-mă să dansez în ploaie, 

jocul vieții și-al morții,

lasă-mă să nu știu cine ești, 

lasă-te-n voia sorții!”

Am surâs, 

erai atât de neobișnuită 

și de frumoasă, 

cădeau numai stele albastre pe casă  

Umbrele dispăruseră 

și nu mai ploua

cu tristețe 

în inima mea

O, cât erai de frumoasă 

în acea noapte ploioasă!

Și nici nume n-aveai, 

Lorelay...

21 octombrie 2026

OH, HOW BEAUTIFUL YOU WERE!

(Warm male voice)

It was a rainy night,
And you were such a beautiful sight!
My soul walked barefoot through the mire,
The moon had not yet risen in our hearts' desire.

“Come into my arms,
So the rain won't fall on you!”
I said, “Come, let us walk barefoot,
Through magic, through a dream come true!”

(CHORUS)

Oh, how beautiful you were
On that rainy night, my dear!

Oh, how beautiful you were
On that rainy night, my dear!

(Verse — warm female voice)

“Let me dance beneath the rain,
The dance of life and death,
Let me not know who you are,
Let fate decide the rest!”

(CHORUS)

Oh, how beautiful you were
On that rainy night, my dear!

Oh, how beautiful you were
On that rainy night, my dear!

(Verse — warm male voice)

I smiled,
You were so unusual
And so beautiful,
Blue stars fell upon our roof, so wonderful.

The shadows had all disappeared,
And sadness no longer rained
Inside my heart,
Where joy had bloomed again.

(CHORUS)

Oh, how beautiful you were
On that rainy night, my dear!

Oh, how beautiful you were
On that rainy night, my dear!

Oh, how beautiful you were
On that rainy night, my dear!
And you had no name at all,
Lorelay...

Oh, how beautiful you were
On that rainy night, my dear!
And you had no name at all,
Lorelay...

(OUTRO)

Oh, how beautiful you were
On that rainy night, my dear!
And you had no name at all,
Lorelay...

OH, COMME TU ÉTAIS BELLE !

(Voix masculine, chaude et tendre)

C’était une nuit de pluie,
Et tu étais si belle, si jolie !
Mon âme marchait pieds nus dans la boue,
La lune n’avait pas encore éclairé nos cœurs du tout.

« Viens dans mes bras,
Pour que la pluie ne te mouille pas ! »
Je t’ai dit : « Viens, marchons pieds nus,
Dans la magie, dans un rêve absolu ! »

(REFRAIN)

Oh, comme tu étais belle
En cette nuit de pluie, si belle !

Oh, comme tu étais belle
En cette nuit de pluie, si belle !

(Couplet — voix féminine, chaude et douce)

« Laisse-moi danser sous la pluie,
Dans le jeu de la vie et de la mort,
Laisse-moi ignorer qui tu es,
Abandonnons-nous au destin, encore ! »

(REFRAIN)

Oh, comme tu étais belle
En cette nuit de pluie, si belle !

Oh, comme tu étais belle
En cette nuit de pluie, si belle !

(Couplet — voix masculine, chaude et tendre)

J’ai souri,
Tu étais si singulière
Et tellement belle,
Que seules des étoiles bleues tombaient sur notre toit, dans le ciel.

Les ombres avaient disparu,
Et la tristesse ne tombait plus
En pluie silencieuse
Dans mon cœur, devenu heureux.

(REFRAIN)

Oh, comme tu étais belle
En cette nuit de pluie, si belle !

Oh, comme tu étais belle
En cette nuit de pluie, si belle !

Oh, comme tu étais belle
En cette nuit de pluie, si belle !
Et tu n’avais même pas de nom,
Lorelay...

Oh, comme tu étais belle
En cette nuit de pluie, si belle !
Et tu n’avais même pas de nom,
Lorelay...

(OUTRO)

Oh, comme tu étais belle
En cette nuit de pluie, si belle !
Et tu n’avais même pas de nom,
Lorelay...

¡OH, QUÉ HERMOSA ERAS!

(Voz masculina, cálida y dulce)

Era una noche lluviosa,
¡y tú eras tan hermosa!
Mi alma caminaba descalza en el barro,
la luna aún no había nacido en nosotros.

«Ven a mis brazos,
¡que la lluvia no te moje!», te dije.
«Ven, caminemos descalzos,
por la magia, por un sueño que nos cobije».

(ESTRIBILLO)

¡Oh, qué hermosa eras
en aquella noche lluviosa!

¡Oh, qué hermosa eras
en aquella noche lluviosa!

(Estrofa — voz femenina, cálida y dulce)

«Déjame bailar bajo la lluvia,
el juego de la vida y de la muerte,
déjame no saber quién eres,
¡dejémonos llevar por la suerte!»

(ESTRIBILLO)

¡Oh, qué hermosa eras
en aquella noche lluviosa!

¡Oh, qué hermosa eras
en aquella noche lluviosa!

(Estrofa — voz masculina, cálida y dulce)

Sonreí,
eras tan extraordinaria
y tan hermosa,
que solo estrellas azules caían sobre nuestra casa.

Las sombras habían desaparecido,
y ya no llovía tristeza
dentro de mi corazón,
que volvía a encontrar su belleza.

(ESTRIBILLO)

¡Oh, qué hermosa eras
en aquella noche lluviosa!

¡Oh, qué hermosa eras
en aquella noche lluviosa!

¡Oh, qué hermosa eras
en aquella noche lluviosa!
Y ni siquiera tenías nombre,
Lorelay...

¡Oh, qué hermosa eras
en aquella noche lluviosa!
Y ni siquiera tenías nombre,
Lorelay...

(FINAL / OUTRO)

¡Oh, qué hermosa eras
en aquella noche lluviosa!
Y ni siquiera tenías nombre,
Lorelay...

OH, QUANTO ERI BELLA!

(Voce maschile, calda e dolce)

Era una notte piovosa,
e tu eri così bella, meravigliosa!
La mia anima camminava scalza nel fango,
la luna non era ancora sorta dentro di noi.

«Vieni tra le mie braccia,
così la pioggia non ti bagnerà!», ti dissi.
«Vieni, camminiamo a piedi nudi,
attraverso la magia, attraverso i sogni!»

(RITORNELLO)

Oh, quanto eri bella
in quella notte piovosa!

Oh, quanto eri bella
in quella notte piovosa!

(Strofa — voce femminile, calda e dolce)

«Lasciami danzare sotto la pioggia,
nel gioco della vita e della morte,
lasciami non sapere chi sei,
lasciati guidare dalla sorte!»

(RITORNELLO)

Oh, quanto eri bella
in quella notte piovosa!

Oh, quanto eri bella
in quella notte piovosa!

(Strofa — voce maschile, calda e dolce)

Ho sorriso,
eri così straordinaria
e così bella,
che solo stelle blu cadevano sul nostro tetto, nella notte serena.

Le ombre erano scomparse,
e non pioveva più tristezza
dentro il mio cuore,
che ritrovava la sua dolcezza.

(RITORNELLO)

Oh, quanto eri bella
in quella notte piovosa!

Oh, quanto eri bella
in quella notte piovosa!

Oh, quanto eri bella
in quella notte piovosa!
E non avevi neanche un nome,
Lorelay...

Oh, quanto eri bella
in quella notte piovosa!
E non avevi neanche un nome,
Lorelay...

(FINALE / OUTRO)

Oh, quanto eri bella
in quella notte piovosa!
E non avevi neanche un nome,
Lorelay...

ORI DE CÂTE ORI SE STINGE LUMINA

Când iubești cu adevărat, plătești cu dor,

plătești continuu ceea ce-ai iubit,

toate amintirile viitoare te dor

și te vor transforma în granit

Stelele de se vor aprinde, te vor sfâșia

și-ți vor arunca trupul în mare;

nu-l va găsi nimeni, poate cândva

va răsări dinlăuntru un soare

Urmele se vor preface-n meduze

în timp ce întunericul de pietre se sparge,

doar surâsul trist de pe buze

te va-nsoți, spânzurat de catarge

Când iubești cu adevărat, toate ninsorile dor,

prin suflet nu va mai schia sublima,

și-ai să plătești plecările cu dor

ori de câte ori se stinge lumina...

21 octombrie 2026

LA LUPTĂ

Grindeni și bolojani și-alte eczeme

pe trupul țării cresc, din bălegar,

și ne scufundă adânc în teoreme

de care ei nu au măcar habar

Alături de vampirii economici,

tot sug la țâța țării precum șerpii,

bolnavi de preamărire, inși sardonici,

au pârjolit până și firul ierbii

Nerușinați, nepăsători și lași,

se cred în rang mai mari decât cei buni,

și vor să fie domni acești borfași,

deși par evadați de la nebuni

Câtă trufie, câtă nepăsare, 

ce neam-prostie-i mână spre putere!

Ne calcă în copite oști barbare,

din tot ce-a fost au mai rămas himere

Și totuși acceptăm și ne complacem

cu această clasă de onaniști siniștri,

de parcă n-am ști ce să facem

când proștii școlii redevin miniștri

Tot așteptăm și nu știm ce ne așteaptă

în lumea asta plină de drogați,

degeaba vrem o luptă dreaptă

când la butoane-s hoarde de ratați

Am spune că putem vota și gata,

scăpăm de șerpii ăștia veninoși,

vom pune peste ei armata

ca să triumfe oamenii frumoși

Dar nu-i posibil, nu mai e căci ei

ne-au luat și dreptul liber de-a vota,

că nu-s doar lacomi, sunt mișei

și-au pus în lanțuri țara ta

Și atunci va trebui să ne amintim

că viața ne-a cedat-o Dumnezeu,

că nu-i normal să ne mai umilim

și-i timpul să renască omul-leu

Să scoată țara din robia cruntă,

ne strigă viitorul din copii;

la luptă, dragii mei, la luptă,

să fim eternității flăcări vii!

20 octombrie 2026

DE DOR DE NOI

Cad frunzele, iubito, e un semn

că viața își reneagă moartea,

în univers plâng stelele de lemn

și tot mai tristă se deschide cartea

Prin mine-s fel de fel de sindrofii,

se aud orchestrele cum cântă,

când ai să poți. poate-ai să vii

să facem toamnei ultima ei nuntă

Vor fi prezenți și îngerii de ceară,

amanetați plecărilor demulte,

și-un fluture ascuns în călimară

va coborî în tine să asculte

Preludiul unei opere apuse,

prin care s-a pierdut mirajul,

în lume rătăcind pe căi opuse

ne va strivi de dor de noi sevrajul

Ne vom întoarce, regăsind cărarea, 

cu fața către miazăzi,

va lăcrima-n amurg uitarea,

ce-a fost să fie însă nu vom ști...

20 octombrie 2026

Vântul schimbării

 

Uneori, te cert

 

Crizanteme

 

Când vine toamna

 

Risipire

 

CHIAR DACĂ PLOUĂ

Afară e un gri năucitor,

cocorii abia de se aud

și-n universul tot mai nud

se scutură de spaime câte-un nor

E toamnă, ploile-n surdină

coboară dinspre infinit,

e vremea ideală de iubit,

pe unde ești, iubirea mea divină?

Și se prea poate ca-n amurg

să treacă păsări călătoare,

iar umbrele înșelătoare

să se ascundă-n vechiul burg

Din mine cad iar frunze de arțar,

pe care calcă îngerii cu teamă,

ecoul încă te mai cheamă

să-mi torni în suflet ultimul pahar

Și să îl bei cu sete de Sahara,

nimic să nu mai fie prea puțin,

chiar dacă plouă, hai să ne iubim,

ca-ntr-un poem de Tristan Tzara...

17 octombrie 2026

Până aici, ajunge, lepre, prea-i batjocura pe față!

 

O PARTE DIN TINE

Când se întâmplă magia,

chiar dacă îngerul pleacă

într-un loc numai de el știut,

nu este finalul,

pentru că iubirea adevărată

o ia întotdeauna de la început

Mergi mai departe prin labirint,

dar în sufletul tău e un gol

pe care aștepți să-l umple 

lumina de ieri, 

noaptea te izbește în tâmple

Te uiți prin fereastra inimii

să o vezi când vine,

chiar dacă știi 

că nu mai știe drumul spre tine

Și totuși o simți în adierea vântului,

în parfumul florilor,

în surâsul amurgului,

în lacrimile norilor

Aștepți, chiar dacă pașii

te duc mai departe,

pe drumuri neumblate,

prin ape învolburate,

pentru că partea aceea din tine,

întunecată,

pe care o luminase ea,

nu va pieri niciodată

17 octombrie 2026

N-ai să știi cine ai fost

 

Aprinde focul ca să te iubesc

 

Câteodată tăcerile dor

 

Până când fericirea te doare

 

VÂNTUL SCHIMBĂRII

Nu mai există loc în calendare

pentru eroii neamului sublim

și n-avem dreptul când ne doare

să-i spunem Patriei că o iubim

Toți proștii-s astăzi la Putere

și ne vor duce negreșit în șanț,

e garantat doar dreptul la tăcere

și pe grumaz sunt urmele de lanț

Cei demni sunt prigoniți cu râvnă

să nu rămână țară-n urma lor,

păstor nu are azi această turmă

și pribegești în gol, umil popor

De ieși din rând ca să îți aperi țara

vei fi vândut pân-or cânta cocoșii,

n-ai dreptul s-aduci primăvara,

nici să-ți cinstești în zori de zi strămoșii

Ce vremuri de curvie și sperjur!

Ce vremuri de necinste și de fală!

Degeaba facem stânga-împrejur

dacă ne roade sufletul o boală

E lașitatea prima între virtuți,

minciuna e criteriu de valoare,

se-ascund haiducii minții-n munți,

întreaga țară e o închisoare

Și totuși undeva pe acest pământ

atât de bun și atât de roditor,

va bate într-o zi un vânt

să schimbe-n bine viața tuturor...

16 octombrie 2026

CÂND VINE TOAMNA

Când vine toamna,-n suflet cad acorduri,

chitara plânge-ntruna la refren,

copacii desfrunzesc direct pe corduri

și-mi este dor și teamă să te chem

Dar tu nu vii și trec întruna păsări

din răsărit către apus,

și cade disperarea între mătăsuri

că nu mai știu de-ai fost sau de te-ai dus

Un rug lăuntric se aude-n sine,

niciun poem nu poate să-l mai stingă,

și rătăcesc cărarea către mine,

tristețea absolută o să-nvingă

Melancolii de strajă lângă suflet

vor țese vechi tristeți de vinilin,

și-am să m-ascund cu tine-n acel cântec

în care a murit pasărea-spin...

16 octombrie 2026 

RISIPIRE

În timp ce tu nu mă iubești

viața noastră se scurge

ca o apă tulbure

printre pietre tăioase

Și-n timp ce eu te iubesc

viața ta se scurge

într-un vârtej amețitor

pe cărări neștiute

Și-n timpul acesta finit

ne risipim sufletele

printre cocorii 

ce pun virgule cerului

16 octombrie 2026

MIS OJOS LLORANDO

 

I miei occhi in lacrime

 

N'as-tu pas vu mes yeux pleurer ?

 

Couldn’t You See My Eyes Crying?

 

Amintește-ți chiar dacă a fost doar un vis

 

Unul din altul ne-om face adăpost

 

Ochii mei plângând

 

Dumnezeu era atât de înalt

 

Cea mai frumoasă floare

 

Printre rămășițele zilei

 

Ea stă în camera inimii supărată

 

Tu, cea frumoasă, ce-ai trecut prin sufletul meu

 

Eu vreau doar părul să ți-l despletesc

 

Opriți războiul, ticăloșilor!

 

Octombrie

 

Iubește-mă când ești singură și ți-e frig

 

Iertările

 

Ea n-o să se întoarcă niciodată

 

Dincolo de iubire

 

N-AI SĂ ȘTII CINE AI FOST

Tu nu ai să știi niciodată

cât gol ai ocupat în mine,

tu n-ai să știi niciodată

cine strigă prin tine

Și totuși o dată în viață

ne aruncăm din Univers în mare,

căderea e singura cale

spre înălțare

Poate a meritat să ne cunoaștem, 

magia noastră a fost rai,

și totuși dacă îngerul te-ntreabă

n-ai să știi cine ai fost, Lorelay...

5 octombrie 2026

APRINDE FOCUL CA SĂ TE IUBESC

Aprinde-mi, draga mea, în suflet focul,

să ardă vreascurile și cenușa

pe care a călcat norocul

și-nchide cu un lacăt ușa

să nu mai bată viscolul câinesc,

să-mprăștie în jur mirarea;

aprinde focul ca să te iubesc

până auzi din univers chemarea

Și poate de atâta elocință

s-or pune capăt marilor înfrângeri

și vom redeveni ființă

din care zboară câteodată îngeri

Deci nu uita și-aprinde focul

să ardă tot pustiul pân la capăt,

împrăștie în jurul tău norocul

și-nchide-mă în tine cu un lacăt...

5 octombrie 2026

PRIZONIER

Am stat un veac în amintirea ta

tot așteptând s-apară o lumină,

să vină să-mi arate cineva

pașii pierduți din viața prea puțină

Nu s-a aprins în noapte nicio lampă,

niciun surâs n-a coborât din stea,

o lună transparentă ca o vampă

abia de se ținea de viața mea

Copacii coborâți din mine însumi

se clătinau de atâta tragedie,

cădeau doar frunze amare-n plânsu-mi

și doar tristețe-n loc de poezie

Într-un târziu, înfrigurat și rece,

mi-am scos din piept chitara și-am pornit

pe unde numai Dumnezeu mai trece,

ducându-se spre minus infinit

Și-am încuiat durerea cu un lacăt

mai greu decât un munte de bazalt,

să n-o mai pot lua vreodată de la capăt,

să nu mai fiu vreodată celălalt

5 octombrie 2026

Quando mi manchi

 

Cuando te extrano

 

Quand tu me manques

 

Când mi-e dor de tine

 

Welcome to my planet

 

Bine ai venit pe planeta mea

 

CÂTEODATĂ TĂCERILE DOR

Scriam că mi-era așa de dor de tine! 

Uneori mă opream să-ți fie și ție dor.

Nu știu dacă s-a întâmplat vreodată;

câteodată tăcerile dor

Îmi creșteau aripi și mă înălțam;

uneori zburam până la cer

Așteptam să-ți crească și ție aripi,

niciodată n-am știut ce să cer

Nopțile mă amestecau cu întunericul;

uneori mă transformam în vis,

dar mă trezeam pe jumătate

șoptindu-ți poeme de nedescris

Le scriam că mi-era dor de tine; 

nici nu mai așteptam să ți se facă dor

Eram un vultur zburând peste cetăți în ruine,

pe care toate amintirile-l dor

30 septembrie 2026

PÂNĂ CÂND FERICIREA TE DOARE

Amintirile au rătăcit drumul,

dar le păstrez în poemele mele,

toate bătăile vechi ale inimii 

mă izbesc cu fruntea de stele

Voi fi înger de foc pentru tine

te voi aprinde cu o rază de soare,

vei arde până la capătul ființei,

până când fericirea te doare

Când vântul adie prin păr,

iar ochii-s invadați de maree,

când în surâsul meu vei fi într-adevăr,

din inima ta sare cealaltă femeie

Nimic nu e mai frumos ca magia

de a aduce înapoi soarele;

hai să mai fim o dată îngeri,

să ne curgă prin suflet izvoarele!

30 septembrie 2026

AMINTEȘTE-ȚI CHIAR DACĂ A FOST DOAR UN VIS

Când viața te pune la încercare

amintește-ți că undeva, cândva,

într-o altă viață tulburătoare,

ai cunoscut un înger

ce-ți trecea prin retină ca o rază de soare

Când întunericul îți invadează sufletul,

amintește-ți că nu ți-am făcut

promisiuni fără acoperire; 

am oferit iubire

Dacă ai zâmbit, am fost fericit

până la sfârșitul timpului meu 

și încă o zi;

fericirea ta e felul meu de a te iubi

Când o gheară îți sfâșie inima, fecunda,

și corbii vor să te doboare,

chiar dacă mă doare

voi străbate secunda 

Când ești tristă amintește-ți că undeva, 

ghemuit într-un ungher al sufletului,

așteaptă un înger

sfâșiat de căderi și înfrângeri

Amintește-ți! Chiar dacă a fost doar un vis

dintr-o realitate de nedescris

29 septembrie 2026

Nu pot nici să te cert

 

Bună seara, iubita mea!

 

CÂND MI-E DOR DE TINE

Când mi-e dor de tine și plouă,

te caut în curcubeu

De acolo a căzut un înger 

în sufletul meu

Când mi-e dor de tine

doar deschid ochii și te privesc,

ești albastrul din iriși,

știi cât de mult te iubesc

Când mi-e dor de tine

te caut rătăcindu-mă-n vise,

vântul adie și-alungă praful

din ungherele inimii, din abise

Când mi-e dor de tine

îți scriu un poem atât de frumos

că sufletul tău merge de mână cu sufletul meu

pe apă, prin aer, pe jos...

26-27 septembrie 2026

WHEN I MISS YOU

When I miss you and it rains,
I search for you in the rainbow.
From there, an angel fell
Into my soul.

(CHORUS)
When I miss you,
I write you a poem so beautiful
That your soul walks hand in hand with mine,
Over water, through the air, on the ground...

(VERSE)

When I miss you,
I simply open my eyes and look at you.
You are the blue within my irises,
Do you know how much I love you?

(CHORUS)
When I miss you,
I write you a poem so beautiful
That your soul walks hand in hand with mine,
Over water, through the air, on the ground...

(VERSE)

When I miss you,
I search for you, losing myself in dreams.
The wind gently blows and sweeps away the dust
From the hidden corners of my heart, from the depths...

(CHORUS)
When I miss you,
I write you a poem so beautiful
That your soul walks hand in hand with mine,
Over water, through the air, on the ground...

When I miss you,
I write you a poem so beautiful
That your soul walks hand in hand with mine,
Over water, through the air, on the ground...

QUAND TU ME MANQUES

Quand tu me manques et qu’il pleut,
Je te cherche dans l’arc-en-ciel.
De là est tombé un ange
Dans mon âme.

(REFRAIN)
Quand tu me manques,
Je t’écris un poème si beau
Que ton âme marche main dans la main avec la mienne,
Sur l’eau, dans les airs, à pied...

(COUPLET)

Quand tu me manques,
Il me suffit d’ouvrir les yeux et de te regarder.
Tu es le bleu de mes iris,
Sais-tu combien je t’aime ?

(REFRAIN)
Quand tu me manques,
Je t’écris un poème si beau
Que ton âme marche main dans la main avec la mienne,
Sur l’eau, dans les airs, à pied...

(COUPLET)

Quand tu me manques,
Je te cherche en me perdant dans mes rêves.
Le vent souffle doucement et chasse la poussière
Des recoins de mon cœur, des profondeurs...

(REFRAIN)
Quand tu me manques,
Je t’écris un poème si beau
Que ton âme marche main dans la main avec la mienne,
Sur l’eau, dans les airs, à pied...

Quand tu me manques,
Je t’écris un poème si beau
Que ton âme marche main dans la main avec la mienne,
Sur l’eau, dans les airs, à pied...

CUANDO TE EXTRAÑO

Cuando te extraño y está lloviendo,
te busco en el arcoíris.
De allí cayó un ángel
dentro de mi alma.

(ESTRIBILLO)
Cuando te extraño,
te escribo un poema tan hermoso
que tu alma camina de la mano con la mía,
sobre el agua, por el aire, a pie...

(VERSO)

Cuando te extraño,
solo abro los ojos y te miro.
Tú eres el azul de mis iris,
¿sabes cuánto te amo?

(ESTRIBILLO)
Cuando te extraño,
te escribo un poema tan hermoso
que tu alma camina de la mano con la mía,
sobre el agua, por el aire, a pie...

(VERSO)

Cuando te extraño,
te busco mientras me pierdo en mis sueños.
El viento sopla suavemente y se lleva el polvo
de los rincones de mi corazón, de los abismos...

(ESTRIBILLO)
Cuando te extraño,
te escribo un poema tan hermoso
que tu alma camina de la mano con la mía,
sobre el agua, por el aire, a pie...

Cuando te extraño,
te escribo un poema tan hermoso
que tu alma camina de la mano con la mía,
sobre el agua, por el aire, a pie...

QUANDO MI MANCHI

Quando mi manchi e piove,
ti cerco nell’arcobaleno.
Da lì è caduto un angelo
dentro la mia anima.

(RITORNELLO)
Quando mi manchi,
ti scrivo una poesia così bella
che la tua anima cammina mano nella mano con la mia,
sull’acqua, nell’aria, a piedi...

(STROFA)

Quando mi manchi,
mi basta aprire gli occhi e guardarti.
Tu sei l’azzurro delle mie iridi,
sai quanto ti amo?

(RITORNELLO)
Quando mi manchi,
ti scrivo una poesia così bella
che la tua anima cammina mano nella mano con la mia,
sull’acqua, nell’aria, a piedi...

(STROFA)

Quando mi manchi,
ti cerco mentre mi perdo nei sogni.
Il vento soffia piano e spazza via la polvere
dagli angoli del mio cuore, dagli abissi...

(RITORNELLO)
Quando mi manchi,
ti scrivo una poesia così bella
che la tua anima cammina mano nella mano con la mia,
sull’acqua, nell’aria, a piedi...

Quando mi manchi,
ti scrivo una poesia così bella
che la tua anima cammina mano nella mano con la mia,
sull’acqua, nell’aria, a piedi...

Singur în amurg

 

Te rog, nu pleca...

 

Toamnă

 

Sublime love

 

Când frunzele pleacă

 

Vai de Țara Românească

 

Aprinde lumina

 

Această dragoste ce-a refuzat să moară

 

Iubesc să te visez

 

Cu sabia pe masă

 

Ploaie de vară

 

Cu glonț pe țeavă

 

Te-mbrățișez, femeie, din vise suferinde

 

Femeia din fotografie

 

Cad frunzele din noi în Univers

 

Septembrie

 

Când pleci tu

 

Ultima elegie

 

Ploaie de vară

 

Armaghedon

 

În seara când ne-am despărțit

 

Ce-aveți voi cu Avram Iancu

 

Până când mă vei striga dintre îngeri

 

Un secol fără tine

 

CAD FRUNZELE DIN NOI ÎN UNIVERS

Măturătorii au abandonat frunzele pe trotuar.

Din spatele inimii, departe de soare,

bătea un vânt dulce-amar

risipindu-le care încotro, la-ntâmplare

Unele s-au izbit cu fruntea de ziduri

până au amețit de atâta zbatere,

altele, prăbușite printre riduri,

au tăiat orizontul, redevenind catere

Pe râu au căzut melancolice cele arămii,

călătorind, fără să știe de ce, înspre mare,

ducând cu ele vise târzii

chiar dacă amintirea le doare

Cele galben-verzii au încercat să se ridice din colb,

să călătorească înapoi în copaci,

dar cerul e un fluture orb

din care ecoul întreabă: ”ce faci?”

Niciun răspuns, nicăieri niciun înger

nu spune cât mai este de mers;

de atâtea dureri și înfrângeri

cad frunzele din noi în Univers...

11 septembrie 2026

Dați-mi un semn dacă vă doare un pic dinspre țară...

 

Dacă vrei ca să vii

 

Înainte de a citi scrisoarea pe care nu am mai scris-o

 

Scrie-mi răspunsuri pe apus

 

Cina cea de taină

 

Revoltă de toamnă

 

SEPTEMBRIE

Septembrie, ai apărut pe frunze,

Le-ai pus pe foc și-au ars plângând;

Și de atâta palidă lumină

Cocorii aripile-și frâng

Chitara își va rupe câte-o coardă

Și-n zori de zi și luna va pleca,

Eternitatea pare oarbă

De parc-ar fi văzut cândva

Cum cântă greierii amari

o elegie transformată-n cântec!

Se rupe vântul prin stejari

Și strigă toamna instalată-n pântec

Vino pe rug, iubito, dacă știi

De ce septembrie mă doare, 

Grăbește-te, n-ai dreptul să-ntârzii 

Și să-mi aduci din Univers o floare

3 septembrie 2026

PLOAIE DE VARĂ

Câteodată mi-amintesc 

acea ploaie de vară

venită de nicăieri,

sufletul refuză 

să uite ziua de ieri

Refren:

Ploaie de vară, ploaie de vară

cazi peste mine ca prima oară

Nu te opri, nu te opri

să ne putem definitiv iubi

Merg desculț printre cioburi,

vultur-mi ciugulește ficatul;

ce frumoasă era magia

când rătăceam unul prin altul!

Număr clipele sublime ce s-au scurs

prin mine venind dinspre nori,

ce frumoasă erai, iubito

când ploua din tine cu flori!

Dar nu știm să prețuim ce avem,

să fim noi ne e teamă,

amânăm să fim fericiți

încuiați în propria dramă

Și ne dor, cât ne dor

ploile luminoase de vară

și de ele ne e tot mai dor,

le cerșim chiar de știm

cât de tare-or să doară

3 septembrie 2026

Toamna asta las-o singură cu mine

 

ARMAGHEDON

Dintre cei pe care i-am ajutat

niciunul nu m-a iertat

Le-am dat un rost

și m-au uitat de parcă nici n-am fost

Le-am întins câte un curcubeu

șerpilor ce colcăiau la sânul meu

Chiar dacă vulturul nu mănâncă muște,

o să călătoresc

o vreme-n pustiu

și când mă voi întoarce

o să-i zdrobesc

Nu va fi niciun pic de clemență,

voi pune capăt definitiv

acestei demențe

la superlativ

Țineți minte:

voi ridica sabia dintre cuvinte

și voi lovi fără milă

până când va dispărea

și ultima reptilă

3 septembrie 2026

Povești

 

Fii tu!

 

Când vine toamna

 

Desculț printre frunze

 

FII TU!

De-ai să-mi cobori în suflet, desculță și fragilă,

nu-mi călca în picioare visele, nu!

Fii acea fiară agilă

ce ucide în liniște. Fii tu!

Nu lăsa urme care dor, 

nu-ți lăsa colții să-mi sfâșie pielea subțire!

Fii tu în ciuda tuturor,

lasă-mi doar puțină iubire!

Oricum nu știi ce să faci cu ea

și o duci în suflet povară.

Fii tu până la capăt, draga mea,

fii rouă albastră, fii fiară!

31 august 2026

CÂND VINE TOAMNA

Când vine toamna se-ntâmplă ceva, 

plâng stelele-n cer, draga mea

Nu se aprind nicăieri licurici

și parcă nici eu nu mai sunt de aici

Nimic nu mai pare sublim,

cu greu dau refresh la destin

Sunt frunze căzânde-n abis

ca-n poemul acela de nedescris

pe care l-am rostit când pe lume erai

floare desculță, evadată din rai,

ce-nfloreai printre fluturi și rouă;

nimic nu mai e, în suflet îmi plouă

Când vine toamna se întâmplă ceva,

plâng frunzele-n  noi, draga mea!

Sufletul e un vultur rănit

și ce mult, cât de mult te-am iubit!

31 august 2026 

DESCULȚ PRINTRE FRUNZE

Desculț printre îngeri calc frunzele moarte,

vara se ascunde de mine în carte.

Plouă, dar nicăieri nu apare vreun curcubeu,

e toamnă și-n sufletul meu

În sus și în jos păsări călătoare cerșesc

un drum de lumină, dar nu se zăresc

raze sublime de soare pe care

trec îngeri croindu-și cărare

Doar vântul mai bate în ritmul știut,

tremură visul zdrobit în vase de lut;

o lună bolnavă se așază pe casă;

pe unde ești, iubita mea frumoasă,

să mă scoți dintre cuvintele acestea,

să nu mai fie tristețe-n povestea

cu frunze și brume și neguri și ploi

prin care trec singur, urmărit de strigoi

31 august 2026

Dragostea doare

 

Te rog să-ți amintești de mine

 

Mă întorc, Patrie

 

Iubito, vine toamna și-o să ne facem bine

 

Starea Națiunii

 

Melancoliile

 

Visez

 

Asediați de toamnă

 

Elegie pentru copilul care am fost

 

Se duce vara

 

Iubitele de iarbă

 

În urma mea doar Patria va plânge

 

Restituiri

 

Ce-ar fi fost de-aș fi fost Dumnezeu

 

S-aprindem ruguri

 

Mă țin de mână îngerii pe țărm

 

Iubito, vine toamna

 

Singurătatea îți strigă numele

 

Cântec de dragoste

 

IUBITO, VINE TOAMNA ȘI-O SĂ NE FACEM BINE

Iubito, vine toamna și-o să ne facem bine,

toți fluturii de noapte vor evada din noi,

se va muta, desigur, tot universu-n mine

și vom pluti pe-o frunză căzută în noroi

Vom fi în seri de toamnă apusuri violete,

printre cocori vom cerne mirarea de a fi,

și-o să ne fie foame, și-o să pierim de sete,

dar vom uita de toate cât timp ne vom iubi

Ne vom iubi pe albastrul înconjurat de spaime,

ne vom iubi pe frunze căzânde în abis,

ne vom iubi sub luna înfășurată-n taine,

ne vom iubi, desigur, în fiecare vis

Să nu te temi, ne suntem tot ce am vrut să fim

când am plecat din toamnă ca două păsări verzi,

și chiar de bate vântul, să fim ce-am fost mai știm,

și prin fereastra lumii tu poate ai să vezi

Cum plec din mine însumi înconjurat de îngeri,

toți spinii din cărare de spaimă vor fugi

Iubito, vine toamna, e timpul să fim sinceri;

sunt nopțile mai lungi și ne putem iubi...

22 august 2026

Solitudine

 

N-o să mă întorc niciodată

 

Elegia copilului orfan de țară

 

De ce-am rămas orfani de țară?

 

Când stelele din mine vor cădea

 

Dacă nu te-aș fi iubit

 

Ce mult te iubesc

 

Nu mă ispiti, Doamne...

 

Oglinda sufletului meu

 

STAREA NAȚIUNII 2026

Țara e la pământ, Mafia-i la putere,

ne-a pus cu gâtu-n jug pe toți, 

de jur împrejur doar himere

și cârduri abjecte de hoți

Ei dau decrete absurde și stigmate

pe care le-acceptăm oricum,

absurdă-i lupta pentru libertate

când demnitatea e făcută scrum

Alegerile-s farse; filme proaste

ni se prezintă-n loc de știri,

doar oi bolnave nu formeaz-o oaste,

pe unde-s leii marilor izbiri?

Săraci cu duhul populează presa

(și Parlamentu-i plin de ei)

așa se joacă astăzi piesa

în care se vând proștii pe doi lei

Manevre  abjecte și frustrare,

dispreț viclean pentru valori,

nu mai e timp deloc și nici răbdare

să ne înfășurăm în tricolor

Doar ură viscerală și poceală, 

doar fuga după șperțuri mici,

trădarea-i cea mai rușinoasă boală

de parcă nu mai locuiește cineva aici

Rușinea a pierit sub pietrele de moară

al unui timp bezmetic și vulgar,

nu mai avem speranța să fim țară,

s-a spart de cer și ultimul pahar

Deșteaptă-te, române, dacă poți

să fii tu însuți cel viteaz și bun,

înfruntă cetele de mafioți

și-aruncă-n flăcări casa de nebuni

10 august 2026

 

 

ELEGIE PENTRU COPILUL CARE AM FOST

Amintirile-s fluturi de noapte

ce zboară până în cer și înapoi

printre visuri copleșite de șoapte

când stelele cad dezgolite-n noroi

Unde sunt ochii aceia cerești?

Unde-i surâsul de înger albastru?

Amintirea se plimbă-n calești

trasă de calul măiastru...

Unde-i copilul desculț de smarald

ce trecea ca o rază prin seară?

Pe ce rug, suflete, să mai ard

amintirea să nu mă mai doară?!

Nici aripi să zbor nu mai am,

universul îmi pune mâna pe gură,

copilul din mine privește pe geam

cum timpul se scurge arsură...

10 august 2026