Elegia abiselor

 

TE ROG SĂ NU STINGI LA FEREASTRĂ LUMINA

 

Tu nu vei mai fi, eu nu voi mai fi,
va cădea din iluzii o stea,
și nimeni în veci nu va ști
ce se ascunde în inima mea

Cad păsări de pradă în sânge
zdrobind fără milă corăbii-amintiri,
se aude tăcerea cum plânge
prin vise zdrobite de-atâtea amăgiri

Și-or să doară, or să doară cumplit
diminețile evadate din tundre,
că-n viețile magice ne-am iubit,
iar astăzi ne suntem doar umbre

Și n-am să-ți mai fiu în nopțile lungi
o rază de laser subjugându-ți retina,
pe Marte cu luna în suflet de-ajungi
te rog să nu stingi la fereastră lumina

5 august 2026 (r)

Stau la marginea vieții mele

 

De la răsăritul la apusul soarelui

 

Sărutul

 

Biletul de călătorie

 

Realități paralele

 

Elegia întâmplărilor sublime

 

Trăim alb-negru

 

Nu știi cât te va durea amintirea

 

Dragostea ta umblă desculță prin mine

 

De vină e luna

 

SĂPTĂMÂNA PE SCURT: ADEVĂRUL PÂNĂ LA CAPĂT (19)

 Nu plânge, Argentina * Ultimul mondial al lui Lionel Messi * Avatarurile Generației de Suflet * Bolojan, o pacoste pe capul românilor * Calea, adevărul și viața

                    Când eram mic - există izvoare istorice credibile care atestă acest adevăr - mi se spunea Diego Armando Maradona. Nu filosoful, că n-a existat  niciunul cu acest nume, ci fotbalistul care a devenit celebru trăgând şi la poartă, şi pe nas. Ordinea este aleatorie. Mi se spunea astfel doar pentru abilităţile mele cu mingea, că despre prafuri, în munţii Buzăului, nu s-a mai auzit de la ultima invazie de purici. Şi câtă vreme există ţuica de prună, drogurile n-au nicio speranţă că le-ar putea îmbrăţişa cineva, nici măcar la beţia de cuvinte.
Dar aşa cum scriam mai sus, am fost eroul tuturor maidanelor cu dragoste unde exista o minge de fotbal mângâiată de nişte copii, la fel de pătimaşi. Jucam de la răsăritul până la apusul soarelui, iar, dacă era lună plină, mai băgam şi prelungiri.
Ajuns la oraş, pe la şcolile din centru, m-am străduit să nu-mi stric educaţia şi am devenit vedetă de cartier tot din pricina fotbalului. Mi-am purtat cognomenul cu mândrie şi am început să ţin cu fervoare cu Argentina.
                          Finala din 1986 am văzut-o ''pe bulgari'', la un vecin pe care-l lovise norocul să stea la etajul 4, mult mai aproape de Dumnezeu şi de semnal. La 2 la 0 pentru Argentina s-a mişcat antena şi până la final ne-am chiombat la puricii de pe ecran care apăreau şi dispăreau cu abilitatea cu care Maradona i-a pasat lui Buruchaga pentru golul victoriei.
                           P-aia din 1990 am văzut-o în armată şi i-am suspectat pe nemţi că au câştigat cu ajutorul arbitrului ,care le-a dat un 11 m la o alunecare perfectă, a eliminat doi argentinieni şi nu le-a acordat un penalty cât se poate de clar.
                            Tot aşa a câştigat Germania şi în 2014. Istoria-i cam curvă câteodată. Impresia lăsată de nemţi în semifinala cu cea mai slabă echipă a Braziliei din istorie ,a influenţat mentalul colectiv, ştergând cu buretele chinul prelungit cu Ghana şi Algeria, şi norocul lui Neuer din finalul cu Franţa. Germania nu merita să câştige finala, Argentina a fost mai bună, dar la fotbal nu câştigă cine e mai bun, ci câştigă întotdeauna nemţii. La războaie mondiale lucrurile au stat altfel ,spre norocul  românilor cărora ordinea nemţească le-ar fi dăunat grav sănătăţii.
                           Din vanitate v-aş putea reaminti că am dat Argentina câştigătoare de la startul mondialului, dar, pentru că nu am defecte, nu vă mai spun. N-a fost să fie, dar ce-a fost a fost frumos, iar Messi-i cel mai bun jucător, în ciuda afirmaţiilor unor proşti care n-au dat în viaţa lor cu piciorul într-o minge, dar sunt mari  specialişti în fotbal, cu doctoratul la Sorbona din Făurei. Păi dacă nu eşti cel mai bun, de ce te păzesc nemţii ca la Auschwitz, ca nu cumva să evadezi cu mingea către libertate. Băi aceştia, fotbalul e bucurie, dar şi filosofie, adică te face să gândeşti. Şi dacă-l joci şi dacă te uiţi la el ca prostu-n târg când vinde linguri şi-l comentezi. Ştiu ce se zice, că la fotbal şi la politică se pricepe toată lumea, cu excepţia lui Piţurcă. Prima parte a afirmaţiei este falsă, comentatorii TVR au demonstrat că habar n-aveau ce se petrece pe teren, ei confundând tangoul argentinian cu sârba-n căruţă, iar Trabantul german cu Mercedesul nemţesc.
            După meci, căpitanul SS Lahm, a pus punctul pe i :''nu câştigă întotdeauna echipa cu cel mai bun jucător din lume...''. Evident că nu, câştigă Germania, dar de data asta cu ajutorul arbitrului Rizzoli-Mussolini, sau cam aşa ceva. Axa Roma-Berlin a funcţionat mai bine ca la înfiinţare şi nemţii se pregătesc să invadeze Rusia ,tot într-o zi de iunie, cam prin 2018. Să-l scoatem şi noi la încălzire pe mareşalul Antonescu şi să trecem Prutul cu armata, c-altfel iar vedem conflagraţia la televizor . Dar ar fi bine să nu mergem cu nemţii până la capăt, să ne mărginim la jocul nostru defensiv, cu pase laterale, altminteri ruşii aduc iarăşi tancurile să se plimbe prin Bucureşti.
            Cât despre germani, suntem curioşi  cum se vor descurca în Rusia de data asta că ultima oară au cam luat-o pe coajă.Vorba comentatorilor TVR care au fost la şcoală doar ca să-şi bată învăţătoarea: ''amintirile e dureroase '' .


21 iulie 2014
editorial ARENA BUZOIANĂ

ARGENTINA RÂDE, CÂNTĂ ȘI DANSEAZĂ

De data asta a învins echipa cu cel mai bun jucător din lume. A învins fotbalul frumos, fotbalul muzical. Orchestra a funcționat impecabil. Instrumentiștii excepționali s-au ridicat la nivelul marelui pianist. Astfel a învins fotbalul-iubire, În această clipă, în fiecare căsuță de pe această planetă există un copil care visează să fie Messi. Și, chiar dacă pare imposibil, pentru unii dintre ei visul se va împlini. Fotbalul va rămâne cel mai frumos sport din lume și pentru că are o campioană pasională cum este Argentina...  

19 DECEMBRIE 2022

NU PLÂNGE, DIN NOU, ARGENTINA

La 39 de ani, Messi a fost învins în finală de sufocanta echipă a Spaniei. A fost izolat de restul echipei, iar antrenorul Scaloni a trebuit să improvizeze din cauza accidentării fundașilor centrali. Eliminarea lui Enzo Fernandes, meritată, a îngropat Argentina, care a cedat în cea de-a doua repriză de prelungiri. Spania părea o echipă dopată cu fotbal tiki-taka și a meritat această victorie.

Să sperăm că după Maradona și Messi va mai apărea un argentinian care să trezească atâta pasiune pentru fotbal.

20 iulie 2026

***

A fost un campionat mondial nici prea-prea nici foarte-foarte. Din cauza fusului orar n-am văzut multe meciuri. Spre deosebire de CM din 2022, desfășurat în Qatar , când le-am văzut aproape pe toate. Și, prin comparație, mi se pare că e mai bine să se desfășoare toamna deoarece jucătorii sunt mult mai în formă. Vara sunt deja obosiți, căldura îi toropește, și asta se vede în evoluția multora dintre ei.

Arbitrajele, chiar și cele exotice, n-au gafat cine știe ce, dar le-au suplinit VAR-ul. Și când a fost cazul și când n-a fost.

Echipele furate au fost Iranul și Croația. Iranul pentru că și-a băgat coada dilimanul de Trump, iar Croația pentru că, mai nou, mingile au senzori de parcare. Și dacă vreun jucător iubitor de fasole trage vreun pârț, senzorul se îneacă, nu mai poate respira și reia faza de unde-i vine lui mai bine. Vorba aia: rău cu VAR, dar mai rău fără VAR!

A fost un mondial al fotbaliștilor care iubesc fotbalul și-l practică și la vârste scandaloase pentru cei care consideră că buletinul e un criteriu de selecție. Marii artiști ai balonului au arătat că sunt grei bătrânii de pornit, dar de-i pornești sunt greu de oprit.

Modrici, Dzeko, Ronaldo, Ottamendi, Messi și mulți alții, mai puțin cunoscuți, au dovedit că dacă succesul nu ți se urcă la cap, poți fi performant până la adânci bătrâneți.

A fost un mondial al golgeterilor. Mbappe, Kane, Haaland, Bellingham, Oyarzabal, Dembele, iarăși Messi, și-au respectat statutul.

Galeriile Norvegiei și Argentinei au fost la mare înălțime. Norvegienii au venit cu o coregrafie originală, iar argentinienii au fost mânați de dragostea lor mistuitoare pentru fotbal, în general, și față de echipa lor națională, în special.

După victoria împotriva Braziliei, regele și regina Norvegiei i-au felicitat pe băieți în vestiar. Și, deși era doar în prosop, regina nu s-a sfiit să-l îmbrățișeze pe Haaland, care, din obișnuință, a fost cât p-aci să marcheze. Ceea ce n-ar fi deranjat-o deloc pe tânăra regină, dornică să-și fericească poporul. Oricum, din privirea ei  e clar că Haaland nu va scăpa!

Mulți se revoltă că sunt 48 de echipe, dar, în schimb, le-au plăcut naționala Insulelor Capului Verde. Păi, dacă nu erau 48 de echipe mai era această nebunie frumoasă, pe care n-au bătut-o în 90 de minute nici Spania, nici Argentina? Mai auzeați voi de bravul portar Vozinha?

Dar, dincolo de toate acestea, și de toate prostiile ce s-au spus pe rețelele sociale de manipulare și desfrâu, a fost un mondial al marilor forțe ale fotbalului, în semifinale ajungând primele patru echipe din clasamentul FIFA. Iar în finală au ajuns, absolut pe merit, primele două!

Și, mai mult decât orice, a fost încă un campionat al regelui Lionel Messi, care a dus Argentina după el chiar și când a ratat de la 11 m (de două ori, cu Egipt și Austria!), stabilind și aici un record. Dar Messi a cucerit lumea, fără să dorească neapărat acest lucru. Modest, tenace, profesionist desăvârșit, fără fițe de cocalar, familist exemplar, Lionel Messi e cel mai bun exemplu de urmat pentru copiii din întreaga lume. Aceasta e de fapt cea mai mare victorie a lui Messi din cariera lui glorioasă. Viața lui Messi ar trebui predată în școli ca exemplu de bune practici. Fotbaliști mari au mai fost și mai sunt, dar asemenea exemple de voință și dăruire, de atașament și bunăcuviință, sunt tot mai rare. De aceea, Messi este iubit și de locotenenții săi din echipa națională, croiți după chipul și asemănarea sa, însă fiecare cu propria personalitate și cu modalități de exprimare adecvate. Sunt talentați, sunt dârji, sunt patrioți. N-ai să vezi la nicio altă echipă sentimentul acela profund că joacă pentru țara lor, nu pentru ei. Acest sentiment a fost inoculat de Maradona, dar a fost preluat și perpetuat de urmașii săi. Bine, alții nici nu prea joacă pentru țara lor că sunt adunați cu furca din toate colțurile lumii și nu prea-i arde pitpalacul, chiar dacă, din curtoazie, zic că-și dau viața pentru țările adoptive. Pe undeva e bizar ca fiii aceleiași familii să joace pentru țări diferite, dar ăsta-i fotbalul globalizat. Căruia nici măcar Hodoronc-Trump n-a reușit să-i schimbe toate regulile, deși s-a străduit, dându-i telefon lui Infantino ca să anuleze cartonașul roșu unui beldigan din naționala SUA, în speranța, zadarnică, de altfel, că vor face rahatul praf în confruntarea cu Belgia.

Așa cum spuneam, a fost mondialul cu 48 de echipe. Să sperăm că într-o bună zi va fi schimbat formatul și va cuprinde ”n” echipe plus România.

A fost și mondialul antrenorilor Luis de la Fuente și  Lionel Scaloni, fostul său elev. Scaloni a construit o echipă-familie în jurul lui Messi, o echipă în care nimeni nu se menajează, în care pretențiile nu există, iar cei care intră de pe bancă sunt la același nivel cu cei care sunt pe teren. Diferența o face întotdeauna Messi. Cam aceeași filosofie o aplică și Fuente, numai că el nu-l are pe Messi, ci pe ”viitorul Messi”. Cu care Lionel a pozat pentru UNICEF, pe când Yamal avea 5 luni! Paranormal, nu altceva!

Spania e un fel de Barcelona, căreia i s-au pus cele mai bune plombe pentru a nu avea slăbiciuni. 

Deci, în ciuda înfrângerii din finală, pe fondul unei evoluții slabe a Argentinei, a fost mondialul lui Messi. Unii zic că ultimul. Știu eu ce să zic!

La 39 de ani, Messi aleargă cât este nevoie, când este nevoie și face exact ce trebuie pentru ca echipa lui să câștige. El aduce clasă unei echipe de luptători talentați, dar și lumii balonului rotund. Într-un fotbal tacticizat la maxim, frumusețea vine din bucuria de a juca fotbal. Messi pare un copil de 10 ani care se joacă în curtea școlii cu elevii de la clasele cu pretenții. Cel puțin așa a părut în meciul cu Anglia. Și nu numai.

Fără să-l aibă pe Messi în față, englezii i-au spulberat pe francezi în lupta pentru locul 3. Scorul a fost 6 la 4, ca la teatru, cum se spunea pe vremuri când jucau Flacăra Moreni cu Dinamo, iar Cămătaru era angrenat în bătălia pentru Gheata de Aur. Acum avea nevoie de un asemenea meci Mbappe! 

Așa zisele recorduri ale campionatelor mondiale nu se mai susțin deoarece formatul e diferit, de la 16 echipe, și chiar mai puține în perioada romantică, s-a ajuns la 48. De la adversari unul și unul, cu diferențe insesizabile ca valoare a loturilor, s-a ajuns la mult mai multe meciuri destul de ușurele, în care până la urmă învinge tot cine trebuie.

Nici comparațiile între jucători din generații diferite nu-și au rostul, pentru că lucrurile sunt diferite. Fiecare dintre ei a fost cel mai bun la vremea lui. Sau printre cei mai buni. Fanilor le place să creadă că jucătorul pe care ei îl plac și pentru care se ceartă cu prietenii de dimineață până seara este cel mai bun.  Nu, cel mai bun este Messi.

Și, după cum se vede și mai sus, a fost un campionat mondial al teoriilor conspirației de pe rețelele sociale de manipulare și desfrâu.

Niște prostii de la un capăt la altul. Fotbalul a învins în ciuda dorințelor celor mai săraci cu duhul. Despre bani nu vorbim, e prea frumos fotbalul ca să-l maculăm. Rețeta financiară a depășit toate așteptările. Americanii se pricep al naibii de bine la treaba asta.

Și totuși, cum de a învins Spania atât de categoric, nu prin scor, ci prin joc, Argentina? Simplu. L-au izolat pe Messi de restul echipei, au împiedicat mingea să ajungă la el, iar când ajungea, rareori, i-au dat la gioale ca pe maidan. Strategia le-a reușit fiindcă niciun alt jucător de atac nu l-a suplinit pe Lionel. Nici nu avea cine fiindcă Scaloni, din cauza accidentărilor fundașilor centrali, a trebuit să trimită pe teren doar jucători defensivi. Eliminarea lui Enzo Fernandes a fost cireașa de pe tort. În condițiile în care Spania părea o echipă dopată cu tiki-taka, Argentina a cedat în a doua repriză de prelungiri, iar finalul mondialului l-a prins pe regele Lionel în lacrimi. 

*** 

E trist când echipa României nu participă la turnee finale. Ultima dată a făcut-o în 2024, la Campionatul European, iar evoluția echipei am analizat-o critic, deși majoritatea a fost încântată de mediocritatea vândută triumfal. Iată textul de atunci, ca să vă împrospătați memoria minții, vorba nemuritorului filosof Gheorghe Becali.

”În timp ce România obținea o victorie spectaculoasă, realiza un egal și contabiliza două înfrângeri clare, golaveraj 4 la 6, David Popovici redevenea campion european la 100 și 200 de metri. Mă rog, n-a observat prea multă lume.

”Echipa României a fost mediocră. Sufletistă, dar neputincioasă. Au luptat, au dat tot ce au putut, dar ceilalți pot mai mult. N-au reușit să se ridice la înălțimea pretențiilor suporterilor pentru că aceștia au ridicat prea sus ștacheta. Totuși, nu s-au făcut de râs, ceea ce nu e puțin lucru. Au format o orchestră din instrumentiști decenți, dar le-a lipsit pianistul. Cu Ucraina, locul acestuia l-a ocupat Stanciu, dar de la meciul cu Belgia nu s-a mai putut apropia de instrument. Cu un pianist de calitate, orchestra ar putea da spectacole la un nivel respectabil.

Dirijorul Iordănescu și-a făcut treaba, numai că antrenorul secund, Dumnezeu, atât a vrut. Niță a fost ridicat în slăvi pentru niște intervenții corecte, dar a gafat când ne era lumea mai dragă. Horațiu Moldovan, adevăratul artizan al calificării României la turneul final, n-a primit nici un minut de joc. La români, recunoștința e floare rară. Toți au jucat bine, la nivelul lor, merită felicitați, chiar dacă la meciurile cu Belgia și Olanda, păream sparing parteneri. Una peste alta, generația de suflet a creat un sentiment de solidaritate națională pentru toți năpăstuiții sorții. A fost frumos că am putut visa, dar realitatea meciului cu Olanda ne-a readus cu picioarele pe pământ. Vă mulțumim pentru tot, dar mai este mult până departe....”

***

Fetițele Powerpuff au crescut și s-au angajat la corporații. Acum se numesc fetițele Power Point.

***

România nu are politicieni. Cei care se joacă cu viața noastră sunt niște derbedei cărora nu le-au plăcut munca.

***

Decât să deschizi gura și să dovedești cât ești de prost, mai bine taci și o faci pe deșteptul.

***

Nu există libertate fără educație adevărată.

***

Guvernul Bolojan a fost o pacoste pe capul românilor pentru că premierul demis, care nu se dă dus de la Palatul Capitalismului de Cumetrie, Hașmangleală și Sperjur, e de o incompetență enciclopedică, pe care o maschează cu imaginea falsă de reformator. N-a reformat nimic pentru că nu se pricepe. S-a pus cu taxele pe prostime ca să poată fura  complicii lui politici. Păi să jecmănești poporul poate să o fac orice prost, indiferent cum s-ar numi el, sprijinit de Coaliția lui Mafoamea. Acum se fac injecții în online pentru a-i crea alura unui neînțeles care nu mai poate de binele țărișoarei. Fugiți, mă, d-acilea cu rinocerul vostru! Hai să ne întoarcem la popor până când va ajunge în fruntea țării un om de caracter. Și dacă mai îndrăzniți să vă bateți joc de voința oamenilor e cazul să luați o bordură în bot, să vă vadă ochii-n gură și să vă uitați la noi printre dinți. Că și răbdarea noastră are o limită.

***

Dacă îl pui pe Bolojan să conducă Groenlanda, în câteva luni rămân eschimoșii fără gheață.

***

Marile caractere s-au născut din educație și suferință. Sufletele puternice duc cu ele cicatricele luptelor trecute.

***

Toate teoriile politice cad în derizoriu la un moment dat, singura diferență dintre ele este cât de mult rezistă în fața opiniei publice până dau greș.

***

Numai oamenii înțelepți înțeleg cu adevărat ce este fericirea.

***

Politica trece prin stomac.

***

Vorbim despre libertate ca valoare absolută, dar, din nenorocire, cei mai mulți dintre oameni ar renunța la libertatea lor pentru bani muradri

***

Ca să ai o perspectivă corectă asupra adevărului trebuie să cercetezi, pentru că cei din jur obișnuiesc să-l ascundă.  

***

Dacă  nu faci nimic și ai demnitatea unei râme, nimeni nu te va critica. Dar dacă nu te critică nimeni, ești domnul Nimeni.

***

Dacă nu votezi, vei fi condus de niște idioți. Dacă votezi, vei fi condus alți idioți.

***

Dacă ești nevoit să-ți păzești dragostea, renunță! Aceea nu e dragoste.

***

N-am dat niciodată în mintea copiilor. Mi-am păstrat copilăria în suflet. Am știut că acolo e locul meu

***

Chiar dacă este necesar, progresul înseamnă suferință pentru generațiile care cândva propăvăduiau progresul.

***

Dacă n-ar avea memorie, oamenii ar fi fericiți în permanență, dar nu și-ar da seama de asta. Pentru asta există sufletul.

***

Ca să nu te afecteze gradul de degradare al societății românești de astăzi, trebuie să-ți iubești țara fără să o judeci. Dar trebuie să-i judeci pe cei care au adus-o în halul acesta.

***

Nu mă compar cu nimeni pentru că nu suport insultele.

***

Pentru rinocerii politici de astăzi politica e un fel de bâlci cu manele și dansuri din buric. Din păcate pentru omul de rând care-și pune speranța în oala asta de lături. În realitate, politica e o mare responsabilitate pentru că de ea depinde soarta oamenilor și viitorul Patriei.

***

E foarte important să știi lucruri diverse, dar și mai important este să le înțelegi.

***

România a devenit un iarmaroc al escrocilor.

***

Partidele politice pot fi acuzate de practicarea minciunii publice în formă continuată. Și premiate, evident, că-n spațiul carpato-danubiano-pontic toate sunt cu susul în jos.

***

Nu-ți pune niciodată speranțele în oameni lipsiți de caracter.

***

Ce e mai bine să pui în fruntea unei armate de oi: un leu sau un măgar? Știu ce veți răspunde! Un lup.

***

Cred că politica românească e singurul loc  din lume unde se minte tot timpul. Nu găsești niciun leu, numai vulpi.

***

Nu arunca cu pietre în toți câinii care te latră că nu mai ajungi la destinație.

***

Înțelepții iau propriile decizii. Ignoranții urmează opinia publică.

***

Poezia este forma mea de libertate absolută.

***

Dacă ai un stil propriu, nu fii sclavul modei. Că moda trece, stilul rămâne.

***

Dacă ești furnică, nu te speria când întâlnești un munte. Nu-l poți răsturna, dar îl poți muta bucățică cu bucățică. Totul e să ai răbdarea de a duce la bun sfârșit ceea ce ți-ai propus.

***

România trebuie să devină țara în care niciun cetățean nu e atât de bogat încât să-l cumpere pe altul, și niciunul să nu fie atât de sărac încât să fie constrâns să se vândă.

***

Gândul frumos este biserica sufletului.

***

Privește cu inima și vei vedea doar frumusețea lumii!

***

Nu renunța, succesul e arta de a merge din eșec în eșec.

***

Nu ne place că nu înțelegem anumite lucruri tocmai pentru că înțelegem numai ceea ce ne place.

***

Prostia este infinită, inteligența are limite. De aceea există o fascinație a prostiei.

***

Arta este detergentul vieții.

***

Individualismul tinerei generații este marele pericol al societății contemporane.

***

Ideile fixe dăunează grav societății.

***

Românii formează un popor deprimat.

***

Pușcăriile românești au produs mai multe cărți decât bibliotecile.

***

Orice drum e mai lung când îl străbați de unul singur.

***

Corectitudinea politică este suma viciilor curvei politice.

***

Nu de moarte mă cutremur, ci de viața risipită.

***

Au dispărut vulturii, au dispărut și cei care iubeau zborul.

***

Politica românească funcționează după o logică strâmbă.

***

Roata istoriei nu se învârte singură.

***

Politica este un animal omnivor care se hrănește din intrigă și trădare.

***

Nu există onoare mai mare decât sacrificiul de a trăi cu demnitate.

***

Fără educație o națiune e condamnată la sinucidere asistată.

***

Muzica e magia însăși.

***

Nu poți evada din propriul destin.

***

Nu ezita la nesfârșit să te bucuri de lumină.

***

Cărțile sunt cel mai eficient tratament contra prostiei.

***

Lovitura de stat din 1989 a mutilat sufletul poporului român.

***

Nimeni nu are curaj să se întrebe ce se ascunde în spatele oglinzii.

***

Cel mai bun test al caracterului unui om este încredințarea unei funcții publice.

***

Lipsa de curaj are întotdeauna pregătită o scuză.

***

Dacă am putea face noi tot ce-i învățăm pe alții, am fi sfinți.

***

Literatura este aliajul dintre spirit și materie.

***

Patrioții au tricolorul în inimă.

***

După mintea politicienilor, justiția ar trebui scoasă în afara legii.

***

Când se aprind luminile de Crăciun se văd mai bine prăpăstiile din suflet.

***

 Singurătatea este libertatea de a te regăsi așa cum ai fi vrut să fii.

***

Dacă îl aveți pe Dumnezeu, nu vă lipsește nimic.

***

Ca să ajungi departe ai nevoie mai mult de răbdare decât de putere.

***

Sunt absențe mai onorante decât prezența.

***

Dacă vrei să ai prieteni, nu-i contrazice. Lasă-i să mintă!

***

După 1989 oamenii muncii au fost înlocuiți cu oamenii nemuncii. Cei mai mulți au fost instalați în funcții publice.

***

Într-o falsă democrație, poporul e complice cu proprii călăi.

***

Nimeni nu-ți vede calitățile, dar defectele le sar imediat în ochi.

***

Pentru oamenii cinstiți singura victorie în politică este fuga.

***

Sistemul politic românesc selectează corupții, care ies frecvent, ca păduchii, pe fruntea nației.

***

Din păcate, de multe ori, îmbrăcămintea este și prefața și postfața unor femei.

***

Singura reformă care poate pune România pe linia de plutire este reforma morală.

***

Politica românească nu are nici cap, nici inimă. Are doar intestinul gros.

***

Organul cu care gândește politicianul este portofelul.

***

Poezia ne ajută să supraviețuim realității.

***

Dacă visezi, trăiești cu adevărat.

***

Există oameni care folosesc morala ca pe o haină pe care nu o pot îmbrăca.

***

Sunt un om în căutarea unei utopii și așa o să mor.

***

Orice vorbă de spirit e o treaptă pe care o urcăm spre noi înșine.

***

Să vă pară rău pentru aceia care merg cu capul plecat, nu pentru patrioții care duc în spate, loviți din toate părțile, crucea neamului românesc.

***

Din când în când electoratul n-ar mai trebui să voteze măști, ci oameni.

***

În politică ipocrizia e generală.

***

Dacă lumea ar fi fost condusă de către copii, cu siguranță ar fi fost un loc mult mai bun.

***

Există o fascinație a românului spre pierzanie. Acceptă resemnat puncte de vedere impuse.

***

După ce apune soarele, orice licurici crede că a venit vremea lui să lumineze lumea.

***

Dacă nu am fi avut suflet, ni l-ar fi creat muzica.

***

A guverna înseamnă a avea grijă, în aceeași măsură, de prezentul și de viitorul țării tale.

***

Cartea de identitate a unui popor este cultura.

***

Copilul este oglinda familiei.

***

Poezia îți amintește de lucrurile pe care n-ai fi vrut să le uiți, dar pe care, din cauza călătoriei tale printre umbrele pământului care-și zic oameni, ai putea să le uiți.

***

După un timp, imposibilul devine posibil.

***

Un copil educat este un om câștigat. De creația profesorului se bucură și oamenii și Dumnezeu.

***

Când nu mai poți iubi nu mai aparții umanității.

***

Speranța este combustibilul vieții.

***

Ce legătură este între coloana oficială și coloana vertebrală? Niciuna.

***

Observă fără să judeci!

***

Educația înseamnă să știi cine ești și încotro te îndrepți.

***

Lașii mor în fiecare zi, curajoșii niciodată.

***

Dragostea îi arată omului cum ar trebui să fie raiul.

***

Din eșecuri se învață mai mult decât din succese.

***

Dacă ești educat nu le spui celorlalți tot adevărul despre ei.

***

În democrație deștepții creează cadrul legal, iar proștii hotărăsc cum să-l aplice. Așa se naște impostura.

***

Numai o mișcare democratică de eliberare națională ne poate scăpa de politica absurdă a ignoranților instalați la butoanele puterii.

***

Numai oamenii inteligenți se adaptează schimbării.

***

Mulțimea cunoștințelor nu te învață să ai minte.

***

Nu purtați povara urii. Aveți o singură viață și e păcat să nu iubiți până la capăt.

***

Timpul este cel mai mare hoț de oameni

***

Bogăția este cel mai mare descoperitor de defecte.

***

Simplitatea este frumusețea însăși.

***

Poți crede că ai înșelat pe toată lumea, dar nu poți înșela adevărul.

***

Politica nu e o treabă pe care s-o facă oamenii cinstiți.

20 iulie 2026

I love You Forever

 

Când am să plec în Atlantida

 

Când am să plec în Atlantida

 

TRĂIM ALB-NEGRU

Visăm color și retrăim alb-negru

tot ce-ar fi trebuit să fie vis,

la trupul nostru trage un cal funebru

și suntem alungați din paradis

de frica de-a nu fi vreodată îngeri

și de-a zbura ca pasăre măiastră;

preferi degrabă să mai sângeri

zvâcnind din cioburi de fereastră

Sentințele sunt semne tranzitorii

că nu ne acceptăm destinul,

prin noi se aud plângând cocorii

și crește-n suflet nesfârșit pelinul

N-avem puterea de a fi chemare,

ne strigă noaptea încuiată-n os,

desculți strivim și cea din urmă floare

și plânge-nchis în noi omul frumos...

17 iulie 2026

I Love You Forever

 

Puncte cardinale

 

Ca un înger de zăpadă ce plânge

 

Visând dragostea magică

 

Pasiune periculoasă

 

Popor bolnav, te rog să te faci bine

 

Ne-am iubit, mi-amintesc

 

Uitare

 

Prin suflet trecea o lumină albastră

 

Elegia închiderii ușii

 

Când m-am clătinat

 

Desculț prin Paradis

 

I Love You (but of course, you already know that)

 

Te iubesc (însă știi, desigur, asta)

 

Cu tine în suflet

 

NU ȘTII CÂT TE VA DUREA AMINTIREA

Când ești îndrăgostit nu știi 

că vei rămâne doar cu amintirea,

nu știi cât te va durea într-o zi

iubirea

Și totuși e atât de frumos

să ai aripi de ceară,

să zbori prin cerul sticlos

ca un înger prin seară

Când ești exclus din paradis

știi că acolo rămâne iubirea,

dar nu știi cât te va durea într-o zi

amintirea...

11 iulie 2026

DRAGOSTEA TA UMBLĂ DESCULȚĂ PRIN MINE

Dragostea ta umblă desculță prin mine,

uneori sângerează prin spini,

dar nu se întoarce la tine,

își bandajează rănile cu lumini

Alteori calcă desculță prin rouă,

sfâșiată de emoții copleșitoare,

prinde cu degetele luna nouă

și-o ridică din mare

Îi place atât de mult călătoria

prin acest univers

încât nu se oprește niciodată

și nu ar vrea să termine de mers

Dragostea ta umblă desculță

pe sub umbrele plopilor,

atâtea minunate priveliști

nu încap în străfundul ochilor

În amurg, printre păsări călătoare

ce se întorc de unde au plecat cândva,

se ridică luna din mare

și eu umblu prin tine cu dragostea mea

11 iulie 2026

Candelă-n vânt

 

Închide ușa

 

Cum să-ndreptăm Țara

 

Noi suntem semințe

 

Amar, amara mea

 

Doar ține-mi mâna

 

DE VINĂ E LUNA

Uneori ne este frică să fim fericiți

și totuși înaintăm printre țesuturi

până când ne izbește lumina în plex

Abia atunci aflăm că drumul spre fericire 

e pe sensul invers

O emoție copleșitoare, 

un surâs aproape stingher

schimbă axa de rotație a lumii

și ne îmbrățișează într-un colț albastru de cer

Ea e atât de frumoasă 

încât razele soarelui pălesc

O privești cum înfășoară aerul și-ți spui:

”Doamne, cât de mult o iubesc!”

Și, ca și cum te-ar auzi,

își întoarce privirea

și se miră, contopindu-se cu aerul tău:

”Aceasta-i iubirea!”

Nimeni în golul din jur, 

doar frunzele amare foșnesc

ca și cum ar înțelege ceva

”Cât de mult te iubesc, draga mea!”

Câteodată nu înțelegem 

de ce, în depărtare,

amintirile ne fac cu mâna;

de vină e luna!

10 iulie 2026

De-ai fi a ta

 

N-am dreptul să îmi fie dor de tine

 

CÂND AM SĂ PLEC ÎN ATLANTIDA

Când am să plec în Atlantida, 

fiindcă am să plec cândva,

de atâta dor de mine, draga mea,

o să auzi, în vis, 

îngerul meu pășind desculț prin paradis

Chiar dacă nu mai sunt,

te rog să-mi spui ce te doare

și-n zori de zi am să-ți aduc

din Atlantida inimii

cea mai frumoasă floare

Și dacă adorm lângă tine

în timp ce zefirul adie sublim,

poate te muți definitiv în mine

ca să putem, din nou, să ne iubim

7 iulie 2026

Țara noastră suferă-n tăcere

 

Când plouă-n suflet cu petale

 

An Indescribable Love

 

Să nu te fure cineva

 

Iubirea e boala evident cea mai gravă

 

În viitor se face noapte (Alo)

 

Haite de lupi

 

Și totuși erai atât de frumoasă

 

Nu-mi trântiți ușa peste inimă

 

Tot așteptându-te pe tine

 

Tot mi-e dor de ea

 

Mi-ai atins inima în locuri care nu știam că există

 

Călătorii sublime

 

TOT MI-E DOR DE EA

 

Mi se pare viaţa amară

ca un ceai de pelin

şi-n oglinda hilară

îngerii nu mai vin

Şi mi-e dor de ea,

de femeia frumoasă

ce-şi sorbea din cafea

umbra misterioasă

Mi-e stăpână-n privire,

candelă aprinsă în vis,

umbră fără ecou,

ultimul paradis

Câteodată prin suflet mă duc,

desculţ,  ca un fluture-n zori,

caut în mine năuc

și mă-ntrec în mirări 

Nisipu-i o lavă fierbinte

sub picioarele ei;

dă-i femeie cuminte

inimii  tale chei!

Deschide-i fereastra

albastră spre rai, 

flori să-ţi umple glastra

şi-n suflet să-mi stai

Că viaţa-i amară

ca un ceai de pelin

și-n oglinda hilară

îngerii nu mai vin

Cocorii ascund în apus

amintiri dureroase,

oare unde s-au dus

clipele acelea frumoase?

Și tot mi-e dor de ea,

de femeia frumoasă

ce-şi sorbea din cafea

umbra misterioasă

1 iulie 2026 (r)

Iubire de nedescris

 

Așteaptă-mă

 

IUBIRE DE NEDESCRIS

 

Am iubit-o știind 

că iubirea mea e o stradă cu sens unic

M-am împotrivit timpului

până când fiecare surâs 

a fost o condamnare

la îmbrățișări nesfârșite

pe țărmuri pierdute de mare

Fiecare absență, tot ce-a fost și acum nu mai este, 

a fost o plecare dureroasă din poveste

Sufletele ne-au fost arse pe rug

și-o ploaie de vară plângea în părul ei ud

Am iubit-o știind că nu există sens interzis,

sufletul își găsise jumătatea lipsă;

trupuri arzând, cădere din vis,

dragoste mistuitoare, eclipsă

Se aude pianul, plânge un înger

și-mi întinde mâna prin vis;

am iubit-o cu toată ființa, cu toată credința,

o iubire de nedescris...

1 iulie 2026 (r)

An Indescribable Love

I loved her, knowing
my love was a one-way street.

I fought against time

until every smile

became a sentence—

to endless embraces

upon shores the sea had long forgotten.

Every absence, everything that once was
and now is no more,

became a painful departure

from the story we had written.

Our souls were burned at the stake,

while a summer rain

wept through her rain-soaked hair.

I loved her, knowing
there is no forbidden path for love;

my soul had finally found

its missing half.

Bodies aflame,

a fall from a dream,

a love consuming everything—

an eclipse.

The piano can still be heard,

an angel is weeping,

reaching out a hand to me through the dream.

I loved her with all that I am,

with all my faith—

an indescribable love.

ȚARA NOASTRĂ SUFERĂ-N TĂCERE

Țara noastră suferă-n tăcere,

mercenarii o vând la prețuri mici,

patrioții sunt biete himere,

parcă nu mai sunt români aici

Toți s-au dus uitând de casa noastră

și-au lăsat pizmașii regi în locul lor,

nicio lampă nu e la fereastră,

parcă nici n-a existat acest popor

La conducere s-așază periodic monștri

care jefuiesc și mint și fură,

nimănui nu-i pasă de ai noștri,

fiarele sangvine îi privesc cu ură

Cum se poate să se întâmple iar

să se bejenească țara toată,

cum de acceptăm acest calvar

cum de ne strivește aceeași roată

ce pe Horea l-a înălțat la cer

lângă Dumnezeu Atoateștiutorul,

deodată mi se face ger

și îmi plânge-n suflet Tricolorul

Am s-aprind un foc în poezie

ca să ardă putregaiul tot,

să se ducă pegra pe pustie,

să scăpăm odată din complot

Dacă mai puteți, veniți și voi,

poate vă e dor de țara voastră;

pe cărare-s oase de eroi

și petale dintr-o floare albastră

Poate vom pieri înainte de-a vedea

Patria din nou biruitoare,

dar o s-o veghem de pe o stea

și-o să fim în razele de soare

29 iunie 2026

CÂND PLOUĂ-N SUFLET CU PETALE

Și astăzi ca și-n alte dăți

de când mi-ai coborât în vis,

te-am scris și te-am rescris în cărți

și totuși am rămas proscris

Călătorind spre mine însumi

ca un navigator pe mare,

de tine m-am ascuns în plânsu-mi

să nu mă vezi, că poate te mai doare

Ascunse taine printre flori de nufăr

de vor porni pe apă către sânge,

când vor ajunge s-ar putea să sufăr

și să se audă inima cum plânge

Te voi ascunde în ecou

și am să-ți fac din versuri cale,

că poate ne întâlnim din nou

și-n suflet o să plouă cu petale

29 iunie 2026

În țara-n care idioții ajung miniștri

 

Capcana dragostei

 

Suflete pereche

 

Quando sorridi

 

Quand tu souris

 

Cuando sonries

 

When you smile

 

Dimineață albastră de vară

 

MI-AI ATINS INIMA ÎN LOCURI CARE NU ȘTIAM CĂ EXISTĂ

Mi-ai atins inima  

în locuri care nu știam că există

Au fost cutremure, replici devastatoare;

dintre ruinele inimii

a răsărit o rază de soare

M-ai strâns în brațe 

și-a început să plouă

peste sufletul meu

până când m-am prefăcut 

în curcubeu

Totul era altfel, numai tu erai minunată,

cădeai ca o lumină în mine,

privirea, până la cer de înaltă,

trecea ca o săgeată albastră prin tine

Mi-ai atins sufletul 

în locuri care nu știam că există

și am redevenit floare albastră;

Nimic nu se compară cu dragostea noastră

25 iunie 2026

Ai plâns și-n vis a început să plouă

 

ADEVĂRUL PÂNĂ LA CAPĂT (18/2026)

Boți, roboți și idioți * Cu Fritz la un spritz * Ciuca Ciucu * Bolojan, un golan * Boc, un dobitoc * Guvernul mai mult ne încurcă * Unirea Basarabiei cu România * Politica, raiul proștilor * Calea, adevărul și viața * De ce nu e bună matematica  

Rețelele sociale sunt dirijate de boți, roboți și idioți. Dezinformare, manipulare, promiscuitate. Oamenii normali sunt victime colaterale. Războiul idioților prin intermediul roboților a transformat socializarea într-o formă de schizofrenie colectivă.

***

Legendele urbane ale politicii cad una câte una. Dominic Fritz, urmașul lui Hitler, este incompatibil cu funcția de primar al Timișoarei, în special, și cu poporul român, în general. Numai proștii urmează un ins pus pe căpătuială în țara tuturor imposibilităților.

***

Ciprian Ciucu, marea promisiune liber-schimbistă, a căzut în haznaua cu bani. La noi, corupția nu este o boală, este un mod de viață.

***

Măsurile tâmpite ale lui Bolojan și compania de zgomote au dus la recesiune economică. Așa se întâmplă când realitatea este mascată de propagandă vomitivă. Până și boții care se străduiesc să-i creeze imaginea unui Mesia pe invers, chel  și nemilos, se simt rușinați de inepțiile pe care trebuie să le debiteze pentru a-i convinge pe internauți ce băiat gigea este monstrul din Oradea.

Bolojan nu este un salvator, este un închipuit cu apucături dictatoriale. Incompetența lui este enciclopedică. Tot așa cum legenda salvatorului Nicușor a căzut în derizoriu, legenda lui Bolojan nu face cât o ceapă degerată. 

Acum să nu credeți că ceilalți cleptomani care au dus țara în haos sunt mai breji. Nici vorbă, dar trebuie să-i analizăm cu atenție pe ignoranții care pozează în stâlpi ai societății de hașmangleală și sperjur.

***

În timp ce sute de mii de copii se culcă flămânzi, Guvernul împrumută bani pentru producerea de armament pe care nu-l vom folosi niciodată. Și direcționează acei bani spre firme occidentale, noi având doar obligația de a plăti datoriile care se fac acum. De fapt, aceste împrumuturi sunt o formă mascată de achitare a obligațiilor electorale ale trepădușilor impuși și menținuți, în ciuda evidenței, la conducerea României. Nu mai putem merge în această direcție fără să punem întrebări și fără a primi răspunsuri. Trebuie să punem pumnul în pieptul furtunii  cât încă nu este prea târziu.

***

Circul din politica românească este dovada clară că atunci când votezi numai pozne ale firii, ai parte de un spectacol de proastă calitate. Norocul nostru e că nu avem nevoie de politicieni. Suntem învățați cu răul, nu ne mai sperie și nu ne mai tulbură nimic. Știm dinainte că nimic din ce ni se spune nu este adevărat.

***

După ce ieri-alatăieri nimeni nu voia să formeze guvernul, acum toți ipocriții vor să se sacrifice pentru țărișoară. Nu vă e, mă, rușine? Evident că nu le este, întrebam și eu ca să mă aflu în treabă. Dacă le era rușine, nu erau unde sunt și nu ne aduceau unde ne-au adus.

***

Câtă vreme guvernul Bolojan nu a mai putut dispune după bunul plac de putere, societatea și-a revenit la normal. Cu bune și rele. Și nu e prima dată când se întâmplă așa. Cred că pe noi guvernul mai mult ne încurcă.

***

Deși petrolul se ieftinește pe piața internațională, prețurile carburanților nu scad în spațiul carpato-danubiano-mafiotic. Dimpotrivă. De ce? Pentru că suntem proști și acceptăm. 

***

Suntem pe locul I din UE la prețul energiei. Și pe penultimul la salarii. Neghiobii care ne-au adus cu apa la gură vor să conducă țara în continuare, pe noi culmi de progresism și sărăcie. Nu vă e, mă, rușine? Altă întrebare retorică...

***

Un proiect de lege al doamnei Șoșoacă, pare-mi-se, privind unirea Moldovei cu România a trecut tacit de Camera Deputaților. Interesantă idee, numai că vor avea grijă dușmanii unității naționale să-l oprească la Senat. Totuși, acest un pas mic pentru Camera Deputaților e un pas mare pentru Națiune.

***

Viața economică e paralizată de corupție și fiscalitate excesivă.

***

În economiile primitive și împotmolite mica evaziune pune în mișcare, cu mijloace ilegale, ceea ce nu poate pune legea. E mai degrabă un tratament homeopatic fiindcă stimulează micul  capital, mărește consumul și acoperă golurile financiare lăsate de șomaj. Practic, motivează participanții la traficul microeconomic.  În schimb, marea evaziune mutilează bugetul.

***

Guvernanții mai au un pic și concesionează străinilor și sufletul românesc.

***

Bolojan face parte din categoria închipuiților cărora dacă le pui în mână un ciocan toate obiectele din jur li se par cuie.

***

Viața politică de astăzi este consecința ”alegerilor libere” din 2024-2025.

***

Partidele politice definesc minciuna publică în formă continuată. Ideologia de bază este prostia solemnă promovată cu simț de răspundere de boii festivi ajunși șefii departamentelor de distribuire a furajelor.

***

Dacă te izbești în mod repetat cu capul de un zid politic igrasios, speri zadarnic că vei deschide o fereastră.

***

Ridică-te din țărână de câte ori cazi și mergi cu demnitate mai departe. E singura glorie de care ai nevoie.

***

Reversul teoriei evoluționiste. Omul a evoluat din maimuță, maimuța politică a fost la origine om.

***

Dacă nu ne cresc aripi, nu vedem lumea așa cum este cu adevărat.

***

România este ca o turmă de oi condusă de măgari.

***

Combustibilul cu care funcționează societatea românească este minciuna.

***

Copacul din care se va face săgeata ce mă va străpunge încă nu a fost plantat.

***

Mergi cât de departe trebuie ca să găsești adevărul.

***

Dacă nu faci nimic nu te critică nimeni. Dar nici nu exiști.

***

Cei care nu votează le dau mână liberă aleșilor sangvinari să le pună ștreangul de gât.

***

Numai cei educați pot deosebi albul de negru, frumosul de urât, binele de rău, demnitatea de lașitate. Deci, e bună și educația la ceva.

***

Dacă nu ești capabil să vorbești frumos, mai bine taci. E o dovadă de înțelepciune.

***

Cine nu are un ideal nu are ce căuta în politică. Mai devreme sau mai târziu se va dovedi că este un impostor.

***

Cele mai multe victime sunt în războaiele de idei.

***

În politică ai nevoie de calitățile leului și de însușirile vulpii. Altminteri nu ai ce să cauți în acea pădure.

***

Cicatricele sunt amintirile rănilor care ne-au făcut ceea ce suntem.

***

Albinele nu se amestecă niciodată cu muștele.

***

Răbdarea înseamnă să aștepți până când lucrurile ies așa cum vrei tu.

***

Există o fascinație inexplicabilă a românului pentru acceptarea manipulărilor evidente.

***

Dacă lumea ar fi condusă de copii, cu siguranță ar fi un loc mult mai bun.

***

În politică ipocrizia este generală.

***

Trufia și lăcomia sunt păcatele de căpătâi ale medicului.

***

Ori conducătorii noștri sunt mai deștepți decât cei de acum 20 de ani de nu mai protestăm cu simț de răspundere, ori noi suntem mai proști.

***

Partidelor le pasă mai degrabă de soarta conducătorilor lor decât de soarta țării.

***

Societatea ar trebui organizată de așa manieră încât să se vadă diferența dintre cei care muncesc și trântori, dintre cei care sunt cinstiți și hoți. Dar politicienii se opun din răsputeri schimbării în bine deoarece ei se hrănesc cu răul pe care îl propagă cu râvnă. Ce ar fi ei fără hoți și trântori? 

***

Principalul factor de progres social este valorizarea muncii. Câtă vreme între a munci și a tăia frunză la câini diferența este insignifiantă, nu vom progresa ca societate.

***

Dacă n-ar fi bani din afaceri oneroase, ar dispărea clasa politică.

***

Răul învinge întotdeauna, dovada e Becali. Acesta îl ține pe Dumnezeu în vitrină și-i dă zilnic câte o flegmă.

***

Noile partide nu sunt decât niște haznale de mărimi diferite. La fel ca partidele vechi.

***

După cifrele economice, după valul de măsuri sociale și fiscale, Bolojan e o catastrofă. La fel ca predecesorii săi, ciocoi județeni ajunși jupâni la București.

***

De câte ori politicienii își ating maximul de incompetență ni se spune că traversăm o criză politică.

***

E bine să-ți dorești puțin mai mult decât poți realiza ca să nu devii prizonierul conformismului. Mulțumirea de sine te împiedică să descoperi cine poți fi cu adevărat.

***

Politicienii n-au nici conștiință, nici bunătate, nici bunăcuviință. Au doar interese meschine. Singurul scop care-i mână în lupta politică este să-i tragă pe sfoară pe ceilalți.

***

Pentru calitatea cărților scrise în penitenciar de Becali și compania de literați hoțomani, pedepsele nu ar fi trebuit reduse, ci mărite semnificativ până când noul val de scriitori ar fi învățat abecedarul.

***

Chiar dacă trăim într-o lume bazată pe interese, lăcomie, egoism și corupție, încearcă să rămâi un om bun, chiar dacă pare imposibil.

***

Orice sfârșit de drum conține promisiunea unei alte călătorii.

***

Esența favoritismului: lasă, că merge și așa!

***

Poți da afară poeții din cetate, dar nu poți alunga poezia.

***

Deși au fost ridicate sancțiunile îndreptate împotriva sportivilor ruși (o tâmpenie, de altfel) din cauza războiului fratricid din Ucraina, Emil Boc, pozna firii din fruntea orașului Cluj-Napoca, a hotărât să le mențină în continuare în cadrul Campionatelor Mondiale de Gimnastică Ritmică. În semn de protest, delegația rusă s-a retras din competiție. Nu știu cine i-a învățat politică pe tâmpiții ăștia de ajung în fotoliile puterii, dar au avut profesori proști. Bine, pe Emil nici nu-l dă deșteptăciunea afară din casă. Știm asta de pe vremea când dormea în poala lui Băsescu, într-o savonieră, și, după ce făcea duș în chiuvetă, umbla mahmur prin Palatul Victoria Socialismului de Cumetrie și Sperjur și o ruga pe Albă ca Zăpada din Pleșcoi să-i spună domnul prim-ministru. Cu panarame de-astea n-avea cum să nu ajungă țara în prăpastie.

De altminteri, dileala asta de a-i provoca pe ruși, știindu-ne protejați de NATO, e caracteristică politicienilor români absolvenți ai școlii de corecție a istoriei, secția tolomaci. 

Băi Emile, ce vină au tinerele sportive că nu te duce pe tine capul ăla pe care-l folosești mai mult pe post de umbrelă, ca să nu-ți plouă-n gât?

***

Consulul rus de la Constanța a fost expulzat din cauza dronei rusești căzută la Galați, deviată fiind de armata ucraineană. În replică, rușii l-au expulzat pe consulul român de la Sankt Petersburg.

În schimb, diplomații ucraineni din România sunt bine mersi după ce patru drone maritime au fost dirijate spre portul Constanța, una fiind declanșată în port. Ca represalii, guvernul va sprijini Ucraina să-și achiziționeze drone mai performante. Deși v-am mai spus, repet, că vă văd grei de cap: pentru noi, Ucraina e la fel de periculoasă ca Rusia. Că a supt la aceiași țâță cu cealaltă fiică destrăbălată a revoluției bolșevice.

***

Lech Walesa a fost decorat de Nicușor Dan cu ordinul ”Steaua României”. Bietul Walesa!

***

În schimb, președintele Poloniei i-a retras decorațiile acordate lui Zelenski, tocmai pentru infatuarea acestuia de a se crede buricul pământului și de a nu recunoaște răul istoric pe care Ucraina l-a provocat poporului polonez. Deci, se poate...

***

Ați observat că Nicușor, Bolojan și Grindeanu au studii de matematică? N-ați observat, tot eu s-o fac! Uite, d-aia nu-i bună matematica!

27 iunie 2026