RECAPITULARE DE LA ÎNCEPUTUL IUBIRII

Când sufletul plângea în sfâșieri de toamnă

prin brume am fugit desculț

din mine înspre tine, doamnă,

și-am fost surprins că ai știut s-asculți

ecoul umbrei mele de proscris 

desprins din îngeri ce se răzvrăteau;

când am căzut din viață-n vis

oglinzile în cioburi se zbăteau

Un soare orbitor ieșea din mare,

în sânge stalactitele pluteau invers,

ploua între noi cu-atâta disperare

că s-a înecat întregul univers

Surprins de avalanșa vieții tale

m-am destrămat și recompus ad-hoc,

în loc de ramuri mi-au crescut petale

și te-am iubit în fiecare loc

ascuns în vieți pe care le trăisem,

purtat pe brațe de înfloriri de mai;

și-atât de tare te iubisem,

prea-buna și frumoasa mea din rai

că toți poeții înșeuați la stele

ne-au zugrăvit în stihuri argintii,

când s-or întoarce gândurile mele

de la începutul lumii ne-om iubi

Și poate sfâșierile de toamnă

vor vindeca tot sufletul ce-a plâns...

De câte ori te naști, frumoasă doamnă,

eu te iubesc și tot nu-mi e de-ajuns...

11 mai 2021

RECAPITULATION FROM THE BEGINNING OF LOVE
Translated from Romanian

When my soul wept in autumn's shreds,
I fled barefoot through the frost—
from within myself, toward you, my lady,
and was surprised you knew to listen most

to the echo of my outlawed shadow,
torn from angels rising in revolt;
when I fell from life into a dream,
the mirrors thrashed in shattered jolt.

A blinding sun rose from the sea,
stalactites floated in reverse through blood,
it rained between us with such agony
the whole wide universe was drowned in flood.

Stunned by the avalanche of your life,
I crumbled, then reformed anew,
and petals bloomed where branches grew—
I loved you in each secret view

hidden in lives I'd lived before,
carried on May’s blossoming tide;
and oh, how deeply I adored
you, my fair angel, heaven's bride.

All poets saddled on the stars
painted us in silver rhymes,
and when my thoughts return from far,
we'll love as at the world’s first time.

And maybe autumn’s bitter tears
will heal the soul that once was torn...
Each time you're born again, my dear,
I love you still—yet not enough is sworn.