ELEGIA POETULUI ADRIAN PĂUNESCU

Nu l-am mai văzut pe poetul Adrian Păunescu 

de când a plecat

Cu o floare în mână, 

o floare care nu a existat

Avea treburi importante 

între Nord si Sud

Pe acolo o fi Poetul cu ochi de noapte 

că nu-l mai aud?!

Poate a ajuns în sfârsit cu un tren nevăzut la Roma

Şi a fost proclamat împărat. 

Numai Roma

L-ar fi făcut sa fugă de el, 

să nu se întoarcă

Timpului îi  lipseşte sensul 

de parcă

Poetul Adrian Păunescu, 

suflet românesc  de odinioară,

Întorcea limbile ceasului cu o chitară