Semnele timpului sunt bizare
norii ies din minte pe șosea
îi calcă autobuzele liniare
și-i împrăștie-n iluzia mea
Și miroase văzduhul a scrum
și-a deznădejde și-a mirare
singura amprentă de fum
e vulturul cu gândul în gheare
E atâta gri de metal
împrăștiat în sângele nopții
cucuvelele pândesc în santal
să desfunde șantierele morții
Cântă perfid la clarinet
un adagio ce sufletu-mi arde
e cel mai tragic cvartet
de imaculate și coarde
Semnele timpului sunt confuze
ora se-nfășoară-n perdea
deznădejdea pune ventuze
și se-mprăștie în iluzia mea
26 noiembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu