Vrăjitoarele au ieșit din matcă
în haine negre, verzi, sângerii,
vor să mă cumpere doar că
sunt cel mai mort dintre vii
Din privirile violet second-hand
împrumutate timpului scurs,
spaimele așezate pe stand
prin venele desculțe s-au scurs
Și nu mă sperie nimicul din jur,
întunericul se ascunde înăuntru,
la cântar lumina mi-o fur,
corabia morții mă-mpinge să intru
ca un demon ce-și sfâșie timpul
și-l aruncă bucăți în hazna,
s-a răsturnat în mine Olimpul
și l-am îngropat c-o cazma
într-o grotă atât de adâncă
că nu se mai întoarce înapoi
ecoul prăbușirii de stâncă
rostogolit prin frigul din noi
Să-și strângă diavolii cortul,
să fugă prin ochiul de broască,
se plimbă-n mine liber mortul,
tot ce vedeți este ultima mască
din viața aceasta parșivă
spoită de monștri de glaf,
mă vinde-o secundă lascivă
iar sufletul nopții e praf
31 octombrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu