Pe faleza unui vis absent
într-o gară cu surâsul lent
mi-am deschis aorta decuseară
ca să zboare pasărea amară
Trenuri trec haotic prin celule
se izbesc de munți de libelule
se-nfășoară timpul descusut
iadul se înfundă în țesut
Ochii noapte inimii îi toarnă
mori de vânt cuvintele răstoarnă
sângele miroase hibernal
și-mi îngheață sufletu-n final
16 mai 1995
22 decembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu