TE CĂUTAM PRIN NISIP CU DISPERARE

Vântul te-a adus înapoi de pe mare

tu plecaseși într-o corabie fără pânze

sufletul răvășit se ascunsese în frunze

și te căutam prin nisip cu disperare

Nu mai era cer ,nu mai erau depărtări

între noi nu mai era nici măcar vaier

demonii dezertaseră în vârtejuri de aer

iar noi eram stăpânii aceleiași mări

din care nu mai rămăsese nicio meduză

nicio scoică nu mai locuia la mine pe țărm

te ascund în suflet și pe brațe te-adorm

și-ți fur răsăritul fragmentat în ecluză

Și-l mut pe buzele mele de nedescris

unde au naufragiat păsări de pradă

de spaimă tristețea a uitat să ne vadă

stăm santinelă eternă flămândului vis

Marea te-a adus înapoi într-o altă haină

a sufletului mutilat de războaie parșive

te-ai vindecat de timp și recidive

și-n ochii tăi de argint se citește o taină

Și numai eu știu cifrul de la lacăt

mi l-ai dat în ziua de piatră astrală

când am evadat din viața infernală

și-am prins curcubeul de un capăt

Și-am luat toate culorile la rând

și le-am trecut prin inimă nefiresc

de o mie de ani ca un zeu te iubesc

pentru tine m-am întors pe pământ

Și n-am să mai plec nicăieri

fără tine apusul e apaticul rug

nu mai vreau de iubire să fug

nu mai vreau să m-ascund în tăceri

Parcă aud orchestra înserării curgând

ca un râu ce se smulge din timpul amar

mi-ai adus pe brațe propriul meu avatar

și-am plecat împreună plângând

23 martie 2015