Tu ai aprins o lumină
în sufletul meu de păgân
îmi pică albastru-n țărână
și statuie albastră rămân
s-o sufle-n tăcere doar vântul
când singur va trece prin mine
între noi se întinde pământul
și nu-i nicio punte spre tine
Corabia de îngeri s-a răsturnat
și s-a umplut văzduhul de flori
inima mea s-a strecurat
din trupul îngust de cocor
într-o petală de ochi nevăzut
ce clipește haotic pe-o stea
de când cu viteză a trecut
trenul tău prin inima mea
În tăcerea de piatră rămân
și-mi crește nesfârșită o mână
în sufletul sfâșiat de destin
tu ai aprins întâia lumină
27 martie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu