Cărarea ce-și ducea în spate călătorii
trecea prin mine dinspre infinit
Și când în suflet se zbăteau cocorii
prin viscole spre tine am pornit
Himerele mă îmbrățișau cu spaimă
de teama visului frumos,
iubirea era singura mea haină,
desculții îngeri mă urmau pe jos
Iubirea e soluția sublimă
în lumea pustiită de valori,
trec fluturii de rouă prin lumină
să răsădească în ființă flori
Da-i prea târziu, în noi se face seară,
se-ntorc cocorii-n universul lor,
o frunză din abis coboară
să moară înaintea tuturor...
11 noiembrie 2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu