Când plouă cu stele pe mare

 

Bunica

 

Adi, luptători cu discursul măreț

 

Dacii liberi

 

Preaplinul din noi s-a sfârșit

 

Cântec fără lacrimi

 

Căutând lumina

 

Dragoste tristă

 

Tăcerea cuvintelor

 

Iubire eternă

 

Rămâne doar tăcerea

 

Adam și Eva

 

Dacă ai ști, iubito

 

Sărutul

 

Între amintiri

 

Floare de lumină

 

Ultimul dans

 

Un trandafir și un vis

 

Noaptea munților

 

Noaptea munților

 

Mergând fără țintă

 

Dor de casă

 

Timpul ascuns

 

Atât de frumoasă

 

Iubesc să te visez

 

Îngeri pe scări

 

Această dragoste ce-a refuzat să moară

 

Această țară-i tot mai vraiște

 

Păsările călătoare

 

Din nou se face toamnă

 

Luminile din vechiul burg

 

Orizont

 

Orizont

 

Când soarele în alt întuneric se duce

 

Niciun drum nu mai ducea la tine

 

Săgetând Himera

 

Cutiile milei

 

Când închid ochii

 

Doar îngerul ucis

 

Se anunță numai trenuri care pleacă

 

Ivane, te sărută țara mea

 

Eu nu sunt de aici

 

Ea nu mai știe

 

Ordinea de zi

 

Statuile martirilor se frâng

 

Femeia din fotografie

 

Astăzi mi-am ars toate manuscrisele

 

Când viitorul va dormi pe scut

 

Lama de cuțit

 

Și totuși ochii tăi sunt triști

 

Odisee

 

N-aș fi crezut

 

Tot așteptând să ți se facă dor

 

De dragoste

 

Prizonier

 

Ne e dor de țara noastră

 

Abia atunci ne amintim lumina

 

Întâlnire cu Iisus

 

Dimineața de Paște

 

O, Paștele copilăriei mele

 

Opriți minciuna, nu mai moară nimeni

 

Pe rugul frunzelor de toamnă

 

În seara când ne-am despărțit

 

În tine locuiesc două femei

 

Nu te mai strig

 

Mi-așa de dor, iubito

 

N-o să mă mai îndrăgostesc niciodată

 

Dacă există-n inimă o cruce

 

Otravă-nmiresmată

 

Din trupul meu vin îngerii să bea

 

Tribunii noștri nu mor niciodată

 

Te.mbrățișez femeie din visuri suferinde

 

Frunză încuiată cu zăvoare

 

Spre minus infinit

 

Iubita doarme

 

Ultimul zbor

 

Nici amintirea clipei n-a mai rămas întreagă

 

Nimic n-o să mai fie

 

Iubita mea doarme

 

Febră

 

Te port în mine până la sfârșit

 

Dacă vrei să mă uiți

 

Doar sufletul mai pâlpâie în lampă

 

Pe aici vor trece înserări suspecte

 

Floarea de colț din munții inimii

 

Îmi curge-n sânge o cafea amară

 

Frig

 

Îngroparea sub haină

 

Dacă aș putea să fiu acolo

 

Îmi îngheață sufletul de copil

 

Cocorii se îneacă-n plânsu-mi

 

Din inima ce se zbate în țărână

 

Fără drept de recurs

 

Ce-ți trebuie ca să fii fericit

 

De două vieți m-aud plângând

 

Tren de marfă

 

Ne vom întoarce îngeri

 

Suflet de fluture

 

Eu dorm cu ușa larg deschisă

 

Până când mă vei striga dintre îngeri

 

Hainele mele de copil

 

Putem pleca într-o clipă

 

Iubindu-te așa, am murit

 

Prin golul imposibil de descris

 

Și-n sufletul pustiu e toamnă

 

În scena de final

 

Dor de ea

 

O să plec puțin

 

Pauza de cafea

 

E atât de bine împreună

 

În mine locuiesc un milion de bărbați

 

Brațe desfrunzite spre tine întind

 

Iubirea supremă din Munții Carpați

 

Poate ne întoarcem în sfârșit acasă

 

Dacă mă ai pe mine

 

Dor drumurile înapoi

 

Toată lumina se ascunde în tine

 

Hai să ne fim definitiv pământ

 

Nu ești nimic fără iubire

 

Nu poți să te retragi din propriul suflet

 

Te rog

 

De când am vrut să fac parte din viața mea

 

De această boală nu vreau să te vindeci

 

Ultima zi în care o să plâng

 

Mi se topește sufletul

 

16

 

Mi-e dor sfâșietor de tine

 

Când nu ești aici

 

Înger lipsă

 

Nu te teme de toamnă

 

Un secol fără tine

 

Mă sfâșie ca o fiară melancolia

 

Îngerii s-au sinucis iubindu-se

 

Nimeni nu va putea fura amintirile

 

Nu mai spune niciun cuvânt

 

Din visele demult ucise

 

Copacii mă privesc uimiți

 

Prea târziu

 

Când se închid ușile inimii

 

Scrie-mi răspunsuri pe apus

 

E mai bine să fii pierdut

 

Amintirile din viața viitoare

 

Ce mai e, Vadime, pe la voi prin cer?

 

Prima lecție de citire

 

Niciodată tu, niciodată eu

 

Căutând sensul unei existențe întâmplătoare

 

În care viață să te uit

 

În viață nu sunt drumuri asfaltate

 

Toamna mă calcă-n picioare

 

Tot mi-e dor de ea

 

Elegia căderii

 

Pe acolo n-a mai fost demult Ulise

 

Școala din vis

 

Și n-o să ne mai pierdem nicio zi

 

N-aveam să-ți mai aud tăcerea niciodată

 

Trezește-te, Crine! Trezește-te, Traiane!

 

N-O SĂ MĂ MAI ÎNDRĂGOSTESC NICIODATĂ

Am traversat munții inimii uriași

și-am adormit în cetăți în ruine,

tot căutând dragostea magică

te-am visat într-o noapte pe tine

Pluteai pe o frunză de aloe, pe-un dor,

lacrimă uitată-n surâs;

”Întinde-mi mâna, sunt zbor!”,

se auzea doar ploaia-n apus

”N-o să mă mai îndrăgostesc niciodată”,

îi spusesem îngerului într-o zi,

dar ochii tăi, frumoasă fată,

mi-au dat curajul de-a iubi

Iubirea-i o călătorie sublimă

în sus și în jos, prin inima cântând,

de atâta suavă lumină

eram pasăre-n zbor, eram gând

”N-o să mă mai îndrăgostesc niciodată,”

i-am spus îngerului într-o seară

”Tu mi-ai dat curajul de-a fi, de-a iubi

ca un fluture mov, cu tandrețe de fiară...” 

În visul acela eram numai noi,

și ce mult, cât de mult ne-am iubit!

și-ai zburat prin inima mea

dinspre minus spre plus infinit

Dar nu mai știu ce s-a întâmplat,

într-un alt univers m-am trezit;

”Unde mi-e sufletul, nu-l găsesc,

am visat sau chiar m-ai iubit?”

”N-am să mă mai îndrăgostesc niciodată”,

i-am spus îngerului, dar nu mai era:

plecase prin nesfârșirea albastră

căutând pașii tăi, draga mea...

5 aprilie 2025

Nu-mi amintesc din viață mai nimic

 

Sunt tot mai târziu și tot mai amar

 

Sufletul e o corabie ce ia apă

 

A venit toamna

 

Prin toamna sângerie

 

Singurătate 1993

 

Nu mai sunt?

 

Cifrele orfeline

 

Nostalgia

 

Elegia muritorilor

 

Se surpă apusul

 

Cu brațele ei de caracatiță oarbă

 

Sângele nu se oprește din plâns

 

MI-E AȘA DE DOR, IUBITO

Ai luat totul când ai plecat;

aerul, sufletul, ochii plânși

Numai pe mine nu m-ai luat;

primul dintre învinși

Ai luat cu tine magia, 

lumina, bucuria, zborul,

pe mine ai uitat să mă iei,

mi-ai lăsat numai dorul

Ai luat tot ce ai vrut să iei, nu m-am putut opune, 

prea mult te iubeam, ca pe-un înger,

nu ți-am mai spus niciodată pe nume,

ca un mac înspinat de patimă sânger

Ai luat cu tine pasiunea de-a fi

pasăre-n zbor,

bucuria de-a iubi infinitul

și de-a fi noi într-adevăr

Numai visele n-ai putut să le iei,

visele tale, visele mele

au rămas legându-se de înserare

cu lumina albastră din stele

Uneori, mi-apari în vis și-ți vorbesc,

îți povestesc întâmplări nemaiîntâmplate,

și mi-e așa de dor, iubito,

de mine, de tine, de toate....

1 aprilie 2025

Dar nu ești decât inimă

 

Dragostea mea te făcea așa de frumoasă

 

Ne-o șterge lacrimile Dumnezeu

 

Noi n-avem timp niciodată

 

Femeia pe care am iubit-o

 

Femeia pe care am iubit-o

 

Aștept desculț să se facă seară