N-O SĂ MĂ MAI ÎNDRĂGOSTESC NICIODATĂ

Am traversat munții inimii uriași

și-am adormit în cetăți în ruine,

tot căutând dragostea magică

te-am visat într-o noapte pe tine

Pluteai pe o frunză de aloe, pe-un dor,

lacrimă uitată-n surâs;

”Întinde-mi mâna, sunt zbor!”,

se auzea doar ploaia-n apus

”N-o să mă mai îndrăgostesc niciodată”,

îi spusesem îngerului într-o zi,

dar ochii tăi, frumoasă fată,

mi-au dat curajul de-a iubi

Iubirea-i o călătorie sublimă

în sus și în jos, prin inima cântând,

de atâta suavă lumină

eram pasăre-n zbor, eram gând

”N-o să mă mai îndrăgostesc niciodată,”

i-am spus îngerului într-o seară

”Tu mi-ai dat curajul de-a fi, de-a iubi

ca un fluture mov, cu tandrețe de fiară...” 

În visul acela eram numai noi,

și ce mult, cât de mult ne-am iubit!

și-ai zburat prin inima mea

dinspre minus spre plus infinit

Dar nu mai știu ce s-a întâmplat,

într-un alt univers m-am trezit;

”Unde mi-e sufletul, nu-l găsesc,

am visat sau chiar m-ai iubit?”

”N-am să mă mai îndrăgostesc niciodată”,

i-am spus îngerului, dar nu mai era:

plecase prin nesfârșirea albastră

căutând pașii tăi, draga mea...

5 aprilie 2025