De nicăieri, în viața mea absentă,
ai apărut să-i dai un sens,
pătruns de bucuria inocentă
am mers prin mine-n sens invers
Privirea ta de fiară-nsângerată
s-a rătăcit prin ochii mei albaștri,
și-n loc de ezitare, în erată,
zburau din mine cai măiaștri
Și nu a fost nevoie de comete
să ardă tot trecutul meu,
încarcerat pe viață-n epitete
m-am prefăcut în curcubeu
Și ploaia ta s-a transformat în rugă
și s-a prelins aromitor prin sânge,
tot timpul nostru, permanent pe fugă,
a început deodată a ne ninge
Și-așa frumoasă, coborând din tine,
n-ai fost, iubito, pe pământ,
și te-ai mutat definitiv în mine,
și când te plâng, de fapt, iubito, cânt...
4 mai 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu