Nu vă mai întreb cine a scris piesa respectivă că sigur nu știți. Ho, cu tata, ce vă revoltați așa, știu că vă dă cultura afară din casă, dar n-a scris-o Mihail Sebastian ci Înalta Curte de Casație și Justiție, la solicitarea CSA Steaua București, care a cerut, încă din 2011, anularea mărcii înregistrate de Gigi Becali în 2004. Culmea e că la Tribunalul București, în 17 aprilie 2012, și la Curtea de Apel București, la 20 decembrie 2013, decizia i-a fost favorabilă distinsului patron cu ore fixe de mâncare, plimbare și culcare, dar la ÎCCJ, în prelungiri, latifundiarul a fost ras, tuns și frezat. Asta în ciuda previziunilor emulului lui Dan Pavel, care declarase la mișto că demersul MApN "e o chestie cu care se fac de râs. E la mintea cocoșului. Toate actele au fost aprobate acum opt ani de vreo opt-nouă generali și colonei de-ai lor "
Între timp, în primăvara lui 2012, oierul și generalii ajung la un acord cu privire la folosirea stadionului " Ghencea " pentru diferite activități, altele decât pășunatul.
Procesul continuă și, pe 3 decembrie 2014, Becali pierde, definitiv și irevocabil, brandul Steaua, adică i se interzice să mai folosească sigla, culorile și palmaresul. În viziunea judecătorilor, preluarea de la Armată a brandului glorios de către un privat cam îndemânatic de felul său, a fost ilegală. Cine s-ar fi gândit că un ins bisericos, care și-a cumpărat cu banii jos un loc pe lumea cealaltă, alta decât cea de la Poarta Albă, ar fi fost capabil să hașmanglească Steaua București cu Cupa Campionilor cu tot? Aproape nimeni, cu excepția locuitorilor spațiului carpato-hoțomano-pontic .
Totuși, Gigi, dacă ar fi fost inteligent, dar nu-l putem suspecta de așa ceva, ar fi putut activa clauza de preempțiune. Păi nu le vânduse iaurt cu sufertașul băgătorilor de seamă din famiglia Stelei? Ba, după venirea lui Hagi, devenise unicul distribuitor de lapte bătut la patru coaste și pentru fotbaliști .
Și până la urmă ce mare șmecherie este că luptătorul luminii cu el însuși a preluat abuziv clubul Armatei, câtă vreme se știe că acesta fusese înființat tot prin mijloace neortodoxe ?
La 7 iunie 1947, generalul Mihail Lascăr semnează actul de înființare a ASCA, viitoarea Steaua București, echipa de suflet a lui Valentin Ceaușescu, cel mai mare conducător neoficial din istoria fotbalului românesc. Generalul luptase la Stalingrad unde a căzut prizonier ,după care, în 1945, se întoarce în România în fruntea Diviziei "Horea, Cloșca și Crișan ", se ocupă de diverse matrapazlâcuri, inclusiv de falsificare alegerilor din noiembrie 1946 prin care comuniștii preiau pseudodemocratic puterea, iar, drept recompensă, este numit, la 30 noiembrie, același an, comandant al Armatei, funcție pe care o ocupă până în 1950.
Cum noul club nu avea jucători, au fost transferați samavolnic cei de la echipa industriașului Ionel Mociorniță, numită FC Carmen, după cum era strigată la apelul de seară o gagică cu picioare tip coloana infinitului, care i se lipise acestuia de suflet și de portofel ca marca de scrisoare. Echipa a fost desființată ca urmare a faptului că în decembrie 1945 a refuzat să se lase învinsă de Dinamo Tbilisi, deși Ana Pauker, un fel de Elena Udrea a acelor vremuri, solicitase personal acest lucru ca să nu se supere Stalin, conducătorul de joc de glezne al statelor comuniste. Refuzul a echivalat cu desființarea echipei, în 1947, după anchete prelungite soldate cu arestarea patronului. Așa ia naștere Steaua, prin abuzuri și fărădelegi comise de unii dintre cei mai josnici reprezentanți ai bolșevicilor din obsedantul deceniu .
Primul meci s-a jucat pe stadionul "Venus ", cu Dermata Cluj, și, spre disperarea antrenorului Coleman Braun Bogdan, s-a încheiat zero la zero.
Așadar, preluarea bazată pe iuțeala propriei mâini și nebăgarea de seamă a celorlalți de către baciul aromân a clubului Steaua n-ar fi fost altceva decât un arc peste timp, dacă nu-și băga justiția coada .În general, istoria fotbalului este repetabilă, mai ales când are de-a face cu bagabonți
7 decembrie 2014
editorial Arena Buzoiană
