Prea târziu

Nu deschid ochii. Nu vreau să mă vezi

cum îmi strâng privirile în batistă.

Rămân pe planeta mea,

misterioasă și tristă.

Pe aici sunt fluturi de zăpadă

și nici un cer nu-i prea înalt,

prin fereastra dinspre viitor

îl privesc în oglindă pe celălalt.

Nu mă trezi, mai lasă-mă așa,

să dorm și să îmi fie dor

de absolutul ce m-a cotropit

sfâșietor

Câteodată simt o mână cum îmi trece prin păr 

ca un șarpe viu,

și-aș vrea să-mi continui visul,

dar e prea târziu

23 septembrie 2017

Copacii mă privesc uimiți

Copacii ne privesc uimiți

cum le-adunăm frunzele moarte,

ne facem trofee cu zimți,

semne dureroase de carte

Păsările-și întind aripile

să nu ne ucidă soarele-dezertor,

se ascund clipele

în cimitirul interior

Din tunelul fără ieșire, predestinat,

se aud strigăte nedeslușite;

cine a strigat?

a cui e gheara asta, iubite?

Se prăbușesc scările dinspre cer
înspre mare

Dintr-odată se face mai ger

și mai întuneric în Soare

Copacii mă privesc uimiți

și mă întreabă ce mai fac;

de-ai fi aici ai ști să-i minți:

tu ești umbra acestui copac

23 septembrie 2017 

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (89)

Ultima ispravă a lui Avram Iancu * Ne mor soldații pe pământ străin * Leul l-a depășit pe Neagu Djuvara * Românii, cetățeni europeni second-hand *  Bălălău l-a bulit pe Anton * Greva foamei se amână * Olimpiada meteorologilor, faza pe Capitală * Sexul: cu mască sau fără mască? * Bulache de la Chișinău nu renunță la prostie * Olguțo, mai dă-le 100 de lei! * Vânzătoarea de plăceri * ”Tot ce facem nu e bine!” * Poziția misionarului miop * Gurița mă-sii! * Apel către lichelele din PRM * Cum îi lucra Mircea pe turci

Avram Iancu a parcurs Dunărea înot de la izvoare și până la vărsare. Poate n-ar fi vrut să facă excursia asta, dar, când te cheamă Avram Iancu, trebuie să spui prezent la întâlnirea cu istoria. Și până la urmă ce mai sunt 2860 de km în ziua de azi?! * Încă un militar român a fost ucis în Afganistan, pentru o cauză care nu este a noastră, indiferent de ambalajul în care o îmbracă politicienii. Și atunci ce-i împinge pe tinerii români să fie carne de tun în laboratorul de experimente din Afganistan? Eroismul? Nu. Dorința de aventură? Nu. Atunci? Sărăcia. * Leul l-a depășit cu greu pe Neagu Djuvara și a împlinit 182 de ani. Dar nu se simte deloc în apele sale. Euroiul, dolăroiul și alte fiare capitaliste mușcă din el cu sălbăticie. * În ciuda vâjâielii lui Iohannis pe la Înaltele Porți ale lumii, Europa ne tratează tot ca pe niște cetățeni second-hand. Deși ne-au devalizat băncile, ne-au ras pădurile și ne sug petrolul, austriecii nu ne vor în spațiul Schengen. Nici olandezii. P-ăștia măcar putem să-i înțelegem; ne poartă pică fiindcă nu le-am dat portul Constanța. Păi cum să vi-l dăm, dacă a pus geana pe el și Hodoronc-Trump?! Păi ce, voi nu știți noua ordine mondială a licuricilor? Doar nu credeați că-l ținem pentru noi, din patriotism! *  România a devenit campioană europeană la tenis de masă. O performanță remarcabilă. Toți cei implicați merită respectul nostru, dar, în primul rând, jucătoarele. Bravo, fetelor! Noi mereu am spus că femeile e mai bune decât bărbații. De unde și celebra expresie: ai văzut ce bună e aia! * A înnebunit omenirea umană! Știu, nu-i o noutate. A ajuns în stadiul incredibil încât ia de bun ce se spune la Meteo. Măi, oameni buni, ce fronturi atmosferice v-au lovit la titioacă de nu vă mai puteți reveni? Ce consumați în timpul liber de pe mâneca cămășii? Mă rog, e treaba voastră, dar nu-i mai speriați și pe alții! Mai schimbați meniul. * Furtuna neanunțată din vestul țării a ucis 8 oameni și a rănit câteva sute. De ce? Pentru că în România se construiește haotic, atât la stat cât și la privat, fără a se respecta reguli minime de rezistență. Se merge pe principiul, care stă la baza obiectivului de țară, ”lasă, mă, că merge așa!”. Adică putem supraviețui din încropeli. Greșeală fatală! Sau, cum ar spune un înalt demnitar: ”Eroarea greșelii!” * Senatorul Nicolae Bădălău i-a tras o palmă peste muian liberalului Marin Anton. Care, în loc să-i toarne lui Bălălău niște beton, a rumegat-o îndelung pe la tembeleviziunile de știri false. Supărarea lui  Anton e mare nu pentru că a luat-o în mufă, că i-a plăcut, ci pentru că l-a înjurat de mămițica dumnealui. Păi, se poate? Cum să înjuri o asemenea personulitate a politicii românești? Chiar că ești Bălălău! Caftiți-vă, aleșilor, dar nu vă înjurați, că v-aud copiii retardați de pe le organizațiile de bază! În mod paradoxal, fericitul eveniment nu s-a petrecut la B1 TV, ci la o nuntă populată cu interlopi politici, la care fiul lui Bălălău era naș. Și unde până și Marin Anton și-a găsit unul. Chiar pe nașu-ăl mare. * Deputatul liberal Florin Roman a intrat în greva foamei. După trei ore i s-a făcut dor de bufetul Parlamentului și a renunțat la suferință. * Așa zisele dezvăluiri ale unor băgători de seamă ce au dat cu mătura pe la întreprinderea ”Ochiul și Timpanul întăresc Ciocanul” sunt praf în ochi pentru proști. Adevărurile zguduitoare urmează să vi le dezvăluim noi. Ni le-au lipit pe ușă, cu super-glue, un grup de generali mafioți. Le-am citit, ne-am crucit și le-am aruncat la coșul de gunoi al istoriei pentru reciclare. Când vor avea o formă coerentă o să le scoatem pe piața de chilipiruri. Măi, băieți, voi și Școala de Corecție ați făcut-o la fără frecvență! * Războiul meteorologic continuă. S-a ajuns la faza ”furtuni într-un pahar cu apă”. Să vedem ce-au mai inventat rușii.  În afară de rebutul Dodon. Care le cere politicienilor români să renunțe la ideea Unirii. Dacă le bagă și ceva în traistă, ăștia îi dau lui Bulache și restul Moldovei. Ghinionul lor este că mai suntem și noi p-acilea, de veghe la soarta țării. Cum care noi? Poporul Român. În numele căruia îți cerem, dragă Igor, să te tratezi de prostie și de buba mânzului, că ești băiat tânăr și nu-ți șade bine... * E vreo diferență între sexul cu prezervativ și cel fără ?, se întreabă cu degetul la tâmplă cercetătorii slăbuți cu duhul. Opriți-vă din cercetări, economisiți-vă energia, că vă luminăm noi: da, este o mare diferență. De talie! * Kim Jong-un vrea să distrugă SUA, iar lui Trump i s-a pus pata pe Coreea de Nord. N-ar fi mai bine pentru omenirea umană ca pokemonii respectivi să se bată în cușcă, iar spectatorii să le arunce banane cu rază mică de acțiune? Dacă vor rezbel, să-l facă mai întâi pe pielea lor! Chiar dacă pielea de măgar e destul de groasă. * Olguța va mări salariul minim cu câte 100 de lei în fiecare an, conform programului de guvernare-masturbare. Ce nu ne spune olteanca fierbinte rău de tot e cu cât vor crește prețurile la produsele de larg consum, tarifele, taxele pe orice și impozitul pe fumul de pe casă. Că, în România, supraviețuirea costă scump. Doar șmecheria este ieftină. * O vânzătoare din Bacău a fost reclamată la OPC fiindcă făcea ochi dulci bărbaților! Ce aveți cotoarbelor cu creștina? Ați înnebunit de tot? Dacă nu vă servesc bărbații cu mici nu vă convine! Dacă le zâmbesc șăgalnic iar nu vă convine! Dar vouă când vă convine? Mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă o asemenea vânzătoare de plăceri ar fi prestat la raionul de cuie!...* Emisiunea culturală ”Prostule (sau proasto, după caz), te vreau lângă mine!”, o capodoperă a genului promiscuu, e moderată de Bianca Drăgușanu. A dat de dracu limba română! * După eșecul furtunii din paharul cu apă, Mița Biciclista de la Primăria Capitalei a pus punctul pe i: ”Din păcate, tot ce facem nu e bine.” Parcă poți s-o contrazici! * Totuși, în toată tărășenia asta există și aspecte pozitive: după ce uraganul Gabi a lovit Bucureștii, bucureștenii e bine. Unii e beți, alții nu e treji. * Statistica nefericirii: 99,7% dintre angajații români suferă de stres! Dacă ne luăm după cercetările institutelor sociologice europene, România e ultima din Europa la bunăstare și prima la nenorociri. Dacă ignorăm statisticile, tot așa este. * O tanti din județul Iași a născut patru copii, două fete și doi băieți. Bravo, fato!, dacă putem să-ți spunem așa ținând cont că acasă mai ai patru bucăți. Să-ți trăiască îngerașii! Cu femei ca tine putem opri declinul demografic. Postează rețeta pe Internet să știe femeile ce să mănânce, cum să se dezbrace, cum să se strecoare printre meandrele concretului. Iar dacă responsabil cu pocinogul e soțul, scoate-l pe Olx, nu fii egoistă! * Nici n-a ieșit bine de la Penitenciarul Bistrița că pe Gregorian Bivolaru vor să-l integreze în absolut și finlandezii. Din aceleași motive: sex cu minore și răspândire de materiale pornografice în țara celor o mie de leacuri. Păcat că omenirea umană nu-l înțelege pe acest vizionar care s-a străduit, pe coate și pe genunche, să înlocuiască modelul finlandez de educație sexuală cu poziția misionarului miop. * Servil Shhaideh și Rovana Plumb în Piept le-au căzut cu tronc procurorilor DNA de când au dat lacul Belina și canalul Pavel ( Dacă dragoste de partid nu e, nimic nu e!) județului Teleorman. Iar de acolo a fost un fleac să ajungă în patrimoniul societății Teldrum, la care Liviu Dragnea nu e acționar în acte. Ce s-o mai dăm cotită: e belină rău! * Dar la DNA a ajuns și Ghiță Ciobanul care și-a reclamat concurența, pe nea Petrică Daea, fiindcă ar dirija preferențial banii către crescătorii de animale extraordinare. Exact ca-n Miorița. * În lupta electorală dintre nemți și germani unul dintre subiectele predilecte a fost corupția din România și imaginea ei de țară îngenuncheată, incapabilă să se integreze în așa zisa lume civilizată. UE ne-a trebuit, UE am primit! *  Nebunul de serviciu, CTP, susține cu argumente halucinante că numai proștii fac copii. Păi, dacă ar fi fost așa, am fi salutat China din mers. * Incredibil! Lui Codrin Ștefănescu a început să-i crească părul pe organul gândirii! De bucurie scrie neîntrerupt comunicate de presă motivaționale în care susține că situația nu e belină deloc. Pentru cei care se tem că nu-l vor mai recunoaște pe Codrin la tembelevizor, le recomandăm să stea liniștiți că părul nu i-a crescut pe cap...* Iohannis le-a dat o labă de urs ucrainienilor după ce au interzis limba română în partea lor de țară  furată de la români. Așa mai vii de acasă (vorba vine), hombre! Uite că sunt bune și concediile la ceva. Te mai limpezesc la creierii capului. * După ce a făcut Naționala de fotbal praf și pulbere și a tras-o pe nas, Daum a fost înlocuit cu Cosmin Contra, alintat Guriță. Nu știm dacă porecla, transformată în renume (Gurița mă-sii!), i-a dat-o Laura Andreșan sau Edgar Davids * Instanța a decis: actuala conducere a PRM nu există. Așa zisele lor ședințe, în care s-au pupat unii pe alții în sistemul de operare ca maimuța, sunt simple întâlniri ale alcoolicilor anonimi. Gândacii de Colorado bolnavi de prostatită sunt egali cu mulțimea vidă.  Acestea fiind spuse, facem un apel către lichelele care se erijează în conducători de atelaj: Distinși derbedei, stimate curve politice, puneți-vă pâlnia pe cap, încolonați-vă și luați-o cătinel spre casele de odihnă! Pe care nu vă mai țin picioarele, opriți-vă la ”Pătrunjelu”! Ceilalți, împrăștiați-vă pe la Școala de Corecție a Vieții, pe la Balamuc sau pe la bordelurile de pe centura politicii. Golanilor, jos laba de pe Mișcarea Națională! Cu stimă și respect: Patrioții români.  * Tot cam așa i-a tratat și Mircea pe turci și bine le-a făcut! De unde știm noi toate astea? Din istoria necenzurată a lui Adi Sfinteș, copilul de suflet al domnitorului:   ”Prin 1396, valahul își omora timpul cu ciocanul de bătut șnițele. I se defectase monitorul și pierdea episoade esențiale din ”Cântarea României”, memorabila creație a unor dizidenți sadea ca Lucia Obrazu-Grosu Longin și Vartan Șmecherian. Era nervos. Porcul nu-l tăiase, campionatul se terminase, turcii nu mai veneau s-o pună de-o cafteală, jocurile Bingo se desființaseră din lipsă de fraieri, ce  s-o mai lungim, plictiseala era totală. În țară era liniște că retezase o mulțime de nasuri boierești care zăceau de cam multă vreme în turul șalvarilor turcești. Toată puterea era în mâna lui că, într-un moment de inspirație, dizolvase instituțiile democratice.. ”Că-zicea el-nu era bune de nimic. Aleșii păpau banii prostimii cu lopata și-și făceau tot felul de acareturi care mai de care mai fățoase, mai de neam prost. Ce nevoie avea Mandea de Parlament, de Guvern și de alte șerpării de-astea?! Mai mult mă încurcau cu inițiativele lor dadaiste. Uite că fără ei am pus țara pe picioare, e ordine în armată, în administrație, i-am învins pe otomani, de ce să fiu modest, am făcut treabă bună! Dar ghinionul dracului, când să mă eliberez de toată tensiunea acumulată în câmpul muncii, mi se strică televizorul...” Mircea îl lovi cu pumnul. Carcasa plesni și pe ecran apăru Sergiu: ”-Mircea! Mircea! Mă auzi? Sunt comisarul Moldovan. Fă-te că lucrezi! Se declanșează acțiunea ”Ultimul cartuș de ”Assos” ”. Mircea beli ochii cât cepele când auzi parola, se sui pe cal și dădu primul decret din după-amiaza aceea, care, ca de obicei, avea un singur articol, adică era scurt și cuprinzător: ”-După mine, valahilor, e nasulie mare!”  Nu se opri decât la Nicopole, unde fusese convocat de boșii Uniunii Europene a Fraierilor, adică de Sigismund de Luxemburg, Filip de Artois, Jean de Nevers, Ioan de Zallern, ducele de Lancaster și alți ciumeți de aceeași teapă ce voiau să-i pună pe turci cu botul pe labele de la picioare. Mircea vru să atace primul oștirea otomană, că le era jupân, dar ducele de  Burgundia îi zise lui Sigismund că lui i se cuvine cinstea asta, nu pârlitului de valah, care e drept că dădea bine cu brandul, dar avea statut de invitat  nu de membru cu drepturi depline și, în definitiv, nici nu era de sânge albastru. Așa stând lucrurile, ducelui nu i s-a refuzat cinstea de a fi omorât primul împreună cu cei 6000 de oșteni ai săi care s-au orientat greșit în viață și, din prostie sau incompetență, l-au urmat și în moarte. Nici ceilalți participanți n-au avut o soartă mai fericită, că turcii odată porniți pe omor își făceau treaba cu simț de răspundere.

     Viteazul Mircea s-a retras împreună cu voievodul transilvănean Știbor în Valahia, văzându-și de treburile lui, altele decât cele ale închipuiților de occidentali. În 1397, valahul îi zdrobește pe turcii veniți să facă plajă pe malurile Ialomiței, iar în 1400 îi întâmpină pe vechii lui parteneri de tir, scrimă și echitație, care se întorceau plini de prăzi din Transilvania. De bucurie că i-a revăzut, Mircea i-a ucis aproape pe toți, din numeroasa armată scăpând doar vreo 3.000 de ciumeți mai iuți decât Gabriela Szabo. Așa ajunse Mircea un fel de ”Nașu-mare” al turcilor, lucru de care țin seamă îndeosebi fiii lui Baiazid.(...) L-a susținut pe Musa-Celebi, fiul lui Ilderim, să ajungă sultan și, după ce acesta a fost ucis de fratele său (tot așa cum și el îl decedase pe brotherul Suleiman), i-a acordat ajutor și lui Mustafa. Tot copil de pripas de-al lui Baiazid, tot un neisprăvit că, până la urmă, puterea este preluată de Mehmed I, care nu poate trece cu vederea  tupeul lui Mircea și se hotărăște să ia niște măsuri radicale. 90-60-90 avea destule în harem, așa că valahului îi pregăti o surpriză. Nu, nu pe Andreea Marin, că era promisă unui eunuc, mare maestru în arta masării călcâiului lui Ahile, ci vreo 80.000 de ieniceri și spahii înarmați până-n dinții fără niciun pic de carie, care se deplasaseră cu repeziciune spre Valahia pe ritmurile hitului ”Banii și fetele”. Dar Mircea, care avusese o grămadă de aventuri cu turcii, era uns cu toate alifiile, politica nu mai era pentru el decât o biată curvă bătrână pe care o întorsese în vremurile bune pe toate părțile. Așa că-l aburi pe Mehmed I că el e băiat de treabă, că nu-i mai arde de prostii, are și o vârstă la care nu-i șade frumos să se ia la hârjoneală cu toți tinereii și că ar fi mult mai bine să se ajungă la mica înțelegere balcanică. Sultanul îl crezu pe cuvânt, acceptă tributul, întări câteva cetăți de pe Dunăre cu otomani, luă ca amintire și Dobrogea și se retrase satisfăcut în plictisitorul său harem ca să-și mai omoare timpul.  Scăpat de osmanlâi cu diplomația (lucru de necrezut pentru vremurile acelea) voievodul își făcu inventarul domniei. Rătăci cu ochii minții ”din munți și până la marea cea mare”, își revăzu cei 32 de ani de domnie, cele două neveste care i-au dăruit cei patru urmași, și toate faptele pe care conștiința i-a dictat să le facă, din lipsă de preocupare, în slujba țării. Mulțumit, se apucă să sărbătorească Revelionul. Când se trezi din chilabau era deja 31 ianuarie 1418, dată la care trebuia să înghită gutuia, conform hotărârii istoricilor. N-avea niciun chef, mai ales că era zi de praznic (Vasile, Grigore și Ioan), dar n-avu încotro și decedă. Fu transportat cu arme și bagaje la mănăstirea Cozia, pe care o ctitorise, unde, într-un sarcofag cioplit în piatră, atât de mișto că-l făcu pe Viorel Cataramă să plesnească de invidie, își căută drumul spre nemurire. Și-l găsi că pe 5 februarie 1418, la Televiziunea Română liberă se anunță că Mircea a sosit, e în studioul mișcării de revoluție, și deja se face că lucrează...

CONTELE DE MONTE-CRISTO

24 septembrie 2017

Din visele demult ucise

O gheară s-a înfipt în piept și doare, 

și dor nisipurile mișcătoare

de câte ori de inimă se sparge

corabia ce s-a înecat în alge

din visele demult ucise

de o sirenă indecentă

ce-l siluise

pe Ulise

cel condamnat la moarte lentă

Apusul s-a umplut de sânge

răpus de gloanțele din stal,

și parcă râde, parcă plânge,

cocorul ce din urmă-ajunge

umbra-înecată în aval

Da, gheara e în piept și doare,

și va durea, da, va durea,

de câte ori se îneacă-n mare

corabia întâmplătoare

în care locuiește umbra mea 

22 septembrie 2017

Amintirile din viața viitoare

Uneori, pământul pe care calci te doare,
îți îmbrățișează picioarele cerul răsturnat,
năvălesc amintirile din viața viitoare
întorcându-te de unde ai plecat

Prin perdeaua subțire dintre viață și moarte
se preling exfoliate aripile,
Raiul de Iad ne desparte
numărăm disperați clipele

La apelul de seară al sorții
nu răspunzi, ocupat cu treburi lumești,
și-n golul de aer al nopții
nu mai știi nici măcar cine ești

Doar aștepți să se spargă fereastra absentă
prin care să treci dinspre raiul promis
într-o spaimă din viața recentă
adusă de cel ce-a ucis

Uneori nu mai știi de unde ai plecat,
pământul pe care calci ca o rană te doare,
te îmbrățișează cerul răsturnat
cu toate amintirile din viața viitoare


21 septembrie 2017

Căutând sensul unei existențe întâmplătoare

Pe străzile sufletului sunt coduri portocalii,

măturătorii au lăsat frunzele în voia sorții, 
să se cutremure,

uneori alergi disperat până la capătul străzii
 chiar dacă știi

că alte străzi  pustii te invită-n derâdere

să le bântui, 
să le calci în picioare,

să le smulgi de pe retină asfaltul

până când, cu tălpile sângerânde,

calci într-un ochi de apă tulbure și vezi pe altul. 

Neantul.

Ți se fărămițează coastele. Albastrul

se scurge din privire prin canale murdare

pe unde corabia de lemn se izbește 

de amintirile viitoare

Devii un ciclon învârtindu-te-n propriul trup

ca într-o cameră întunecoasă

pe unde bântuie demonul

ce seamănă izbitor cu o femeie frumoasă

Te ridici pe vârfuri ca să privești mai bine înlăuntru,

să culegi informații despre capacitatea de zbor

a demonilor fără aripi,

dar cuvintele te izbesc cu putere și dor

Și atunci îți pui aripile de ceară,

faci naveta dinspre Polul Nord înspre Soare

căutând sensul

unei existențe întâmplătoare

Nu-ți mai amintești nimic,

treci ca un glonț prin fereastră

până când ficatul

ți-l ciugulește pasărea măiastră

Te apropii inevitabil de Soare;

dintr-odată aripile dor

și se scurg prin canalele murdare

otrăvite de neputința lor

21 septembrie 2017

Înainte de a citi scrisoarea pe care nu am mai scris-o

M-a ars dogoarea ta, m-a topit,

în secolul în care ai uitat că ne-am iubit,

pe străzile medievale

ce ne ieșeau, strivindu-ne, în cale

Scrisoarea pe care n-o voi mai scrie

te va găsi,
 fără să știe de unde vine, din ce vis

în care îngerii noștri,

îmbrățișându-se disperați,

s-au sinucis

Poate-am să reușesc să mă strecor prin timp

să cred că nu s-a întâmplat nimic

din ce n-am visat.

Poate iubirea aceea copleșitoare

s-a întâmplat 
în viața viitoare

Vor gravita clipele sfâșiate de dor
risipindu-se-n vânt,

ori de câte ori

vei mai trece ca o cometă aprinsă

pe lângă sufletul meu
 căutându-te pe pământ

Nu ne vom revedea în secunda lipsită de sens, 

fără inimă de ceasornic,

dar, poate, printre umbrele fără trup

pe unde demonii cotrobăiesc habotnic,

un gust de carne arsă te va răscoli,

și-o să te-ntrebi 
de ce ai invocat ultima zi,

căzând în capcana pe care ai întins-o

înainte de a citi scrisoarea 
pe care nu am mai scris-o

17 septembrie 2017

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (88)

Atenție la extremismul unguresc! * Animale extraordinare * Acceleratorul de particule din Vaslui * Invazia islamistă * Extratereștrii e pe Lună * Hoața de bărbați *  ”Mihaela Rădulescu, goală cum n-ați mai văzut-o!” * Vine eclipsa! * Proteste masive împotriva iubirii * Scriitori în libertate * Noua grilă de programe a postului ”Bătaie” (B1) TV * Profesorul de capitalism-stalinist * Cine a mai dat colțu * ”Scrisoarea a III a”, revăzută și adăugită (partea a doua) 

Nu știm dacă din cauza temperaturilor ridicate, care le-a afectat iremediabil cina de sub șa, pe maghiari i-a lovit strechea. Unde te duci, unde te-ntorci, golanii pustei îi dau la mir, în mod organizat, din centrul de comandă de la Budapesta, poporului român. Căutând pretexte (”desființarea” Liceului Catolic din Târgu Mureș), inventând motive, Victor Orban și ciumeții lui împiedică statul român să intre în diferite organisme internaționale. Reacția oficială a Guvernului de apucați (urmaș al guvernului de tehnocrați) a fost slabă, după chipul și asemănarea ministrului de externe, domnul Teodor Blegomanu. A fost ceva de genul: nu te pui cu golanul! Nu te pui, nu te pui, dar nici să stai capră! * Văzând cum s-au așezat ploile, primarul extremist din Carei a interzis orice simbol românesc în Sala de Festivități Halucinante a Primăriei, renovată recent cu costuri de peste două milioane de euro! Mă, dracilor, astâmpărați-vă că vine Prea-nefericitul Pomohaci cu agheasma și ciocanul să vă descânte de prostie și de buba-mânzului! El e cel mai autorizat reprezentant al guvernului din umbră să rezolve problema măgară (sau maghiară, instanța nu-i lămurită). * ”Vaca e un animal extraordinar care transformă furajul în lapte”. Era culmea să-l transforme în chiftele. Dar și ministrul este extraordinar; și-a transformat fiica în angajat al Ministerului Agriculturii și Inculturii, pe care-l păstorește ca o oaie (alt animal extraordinar) capie. * Coana Mița de la Primăria Capitalei le-a dat meltenilor vouchere de câte 500 de lei pentru a-și cumpăra biciclete, ca să nu-și mai rupă pingelele prin tranșeele Bucureștilor. Iar bagabonții le vând mai departe, în văzul lumii, pe Olx. Și să nu le rupi cocoașa... Trecem peste amănuntul nesemnificativ că Gabriela n-are decât o singură pistă de biciclete, așa că fericiții posesori ai unui ghidon or să cam pedaleze în gol. * Știți cum se numește acceleratorul de particule din Vaslui? Cazan de țuică. Cică e mult mai eficient decât mașinăriile similare de la Geneva și de la Măgurele. Nu credeți? Dați o tură prin Vaslui și prin județele limitrofe! * În sfârșit, litoralul românesc al Mării Negre a devenit atractiv pentru turiști și în extra-sezon. Zilnic, pe țărmurile gri debarcă sirieni, irakieni, afgani. Aproape că nu-i deosebești dintre turiștii noștri. Vai de capul lor, nu știu ce-i așteaptă după ce-și intră-n rol, la drumul mare, operatorii din turism. Or să regrete războiul de acasă. * Ufologul George Graham vine cu precizări suplimentare: de fapt, Luna este stăpânită de extratereștri. Însuși Georgică a identificat într-o fotografie o construcție gigantică a acestora, cu diametrul de 85 de km. Un fel de Casa Poporului. Dacă o fi locuită tot de lunatici precum cei din clădirea bucureșteană, am dat de dracu. * O ieșeancă înșelată în amorul propriu și personal, a chemat-o în fața instanței pe amanta soțului, acuzând-o că i-a furat partenerul de viață. Pentru trebușoara asta dorește 50 000 de lei daune morale. Nu se știe ce se va întâmpla cu obiectul furtului, dacă va fi restituit așa deteriorat sau îl va păstra pârâta. Totuși, trebuie să observăm că moldovencele nu dau prea mulți bani pe soții lor. * Ați observat că toate ”școlile de vară” ale organizațiilor mafiote numite partide politice se țin toamna? Și atunci de ce mint?! Pentru că nu se pot abține. * Titluri de-o șchioapă (să ne ierte domnul Prigoană): ”Mihaela Rădulescu, goală cum n-ați mai văzut-o!” Ce vorbești, Franz? Asta nu-i o știre de ziar. Să-l văd eu pe paparzzul (Doamne, ce pumn în gură i-am dat limbii române!) ăla care-o surprinde îmbrăcată! Ăsta-i maximul meseriei de hoț de imagini rare. * Se apropie eclipsa totală de Soare vizibilă din spațiul carpato-danubiano-hipnotic. Fericitul eveniment,  fericit pentru vânzătorii de ochelari și hoții de portofele, va avea loc pe 3 septembrie 2081. Vom fi acolo, numai să nu fie noaptea...*  Chilienii protestează împotriva iubirii înflăcărate dintre fotbalistul Alexis Sanchez și o tanti. Protestatarii vor să-i despartă întrucât fotbalistului i s-au înmuiat alarmant genunchii, iar echipa națională riscă să nu se califice la CM din Rusia. Nu credem că vor avea succes întrucât cotoarba fotbalistului poate topi cu o singură privire calota glaciară. Păi, de ce credeți că teritoriile alea înghețate din sudul extrem al Americii de Sud se numesc Țara de Foc? După cum lesne se poate observa, din cauza cutremurelor frecvente, chilienii n-au toată țigla pe casă. Oricum, dacă Alexis renunță la arzoaică, s-o trimită la măndel. Mă găsește ea. * După ce a falimentat cea mai modernă unitate din Vișeul de Sus, Gheorghe Șimon a devenit ministrul Economiei de Materie Cenușie. Bravo vouă, țineți-o tot așa, să nu care cumva să faceți vreun bine țării! Iar dacă nu le dați la cap tuturor oamenilor competenți - chiar și de la voi din gașcă - n-ați făcut nimic! * Ușor, ușor, toți marii bandiți au ieșit din închisoare. Tele-justiția a fost doar o poveste de adormit copiii mari și săraci cu duhul. De acum încolo, ochii pe butelie, că s-au întors profesioniștii. Dincolo de gratii au rămas găinarii mărunți. Scriitorii e liberi. * Dar nu vă zic că unora le-a plăcut atât de tare la țuhaus încât caută și în libertate compania infractorilor. Zilele trecute, Mircea Băsescu a fost văzut surprins în tandrețuri cu Traian Băsescu, piarul clanului Bercea Mondial. * S-a strecurat printre gratii și Gregorian Bivolaru, gurul (cu g, totuși) reținut cu ceva probleme de disfuncție erctilă la Penitenciarul Bistrița. La ieșire ne-a anunțat că va scrie cărți. După care, probabil, se va pișa pe ele și le va integra în absolut. Totuși, rămâne de apreciat bunul simț al celebrului consumator de produse naturiste (pipi, prafuri, curve, proaste) fiindcă nu s-a apucat de scris înăuntru. Chiar dacă n-are nicio șansă la Premiul Nobel pentru Literatură Aproximativă, amanetat de Becali încă de când l-a vândut pe Stanciu pe zece milioane de euro (Ce poveste SF a putut să scrie!), așteptăm cu nerăbdare nerăbdătoare să primească Premiul Goncur, sau cam așa ceva, pentru Familie Tradițională. Nici măcar Tăriceanu nu-l poate concura, cu toată influența lui! * Monarhia a mai primit o lovitură sub centura de castitate: rejele inernațional și intergalactic al romilor, inegalabilul jurist Dorin Cioabă, a fost reținut. Nu la serviciu, că rejii nu muncește, ci la beci, mânca-ne-ați! Și pentru ce? Pentru niscai fer! E jalea de pe lume, va rămâne arestul fără gratii. Ce vă mirați așa? Gratiile nu e din fer? Ce, credeți că n-o să profite rejele Cioabă, rejina Sighișoara și altețele regale Turda și Zimnicea, de situație? Ba bine că nu. Nicio instituție din lume nu-i poate opri; aici e în joc drepturile romului. * S-a deschis postul de tembeleviziune ”Bătaie” TV (prescurtat, B1 TV). Grila este diversă. Vor fi bătăi între invitați, între invitați și moderatori,  numai între moderatori, dar vor avea acces la activitățile de loisir și tapițerii, operatorii, regizorii, coafezele, femeile de serviciu și alte gunoaie care mișună pe acolo fără un statut precis, dar care seamănă foarte bine cu alde Tudor Barbu ori Canciu și nu mai știu cum. Prima bătaie a luat-o scamatorul userist Mihai Goțiu, care a avut neșansa să-l aibă ca adversar pe distinsul bagabond Miner Palada. Nu știm cât rating a făcut fericitul eveniment, cert este că scamatorul Goțiu, un consumator înrăit, s-a trezit cât de cât la Realitatea. Cred că nici la Vama Veche n-a pățit o asemenea rușine domnul vicepreședinte al Senatului, deși, pe acolo, mișunau tot felul de bețivi ccare-l puteau călca pe mână când, după atâtea reciclări de PET-uri, trăgea nisipul peste dânsul ca să nu-l ia curentul marin.* Deci, nu uitați! Dacă vreți să luați o bătăiță, vă alegeți o emisiune și vă înscrieți pe listele de așteptare. Eu m-am înscris deja la Nadia Ciurlin. Ce, acum vreți cu toții la Nadia? Stați la rând, eu am zis primul. * Uite, tocmai am primit un SMS: sunt locuri berechet la Tudor Barbu și la Banciu. Nu s-a înscris nimeni. Până și celebra vivandieră a Epocii de Aur, Mariana Cur de Fier, ezită. Vorba aia: nu te pui cu nebunii! * Totuși, delicata Mariana ar putea să folosească un pseudonim; dacă aude rejele Cioabă cum o cheamă, rămâne fără obiectul muncii. * Cât despre pacifistul Goțiu, pe care-l lingeau cu atâta abnegație câinii pe la bot, pe la diferite simpozioane marine, nu înțelegem de ce nu i-a dat derbedeului un cap în gură. Că are un cap, cât o baniță! * Vă mai amintiți cine ne-a predat prima lecție de capitalism sălbatic de după 1989? Stalinistul Brucan, căruia fraierii îi spuneau Profesorul, deși Moș Jumară avea cu două clase mai mult decât trenul personal București-Ciulnița. Nevasta impostorului, Alexandra Sidorovici, martiră din popor, a fost acuzator public în procesul lui Antonescu. Iar Saul Brucăr (cu varianta Brukner), așa-l chema pe geto-dac, împreună cu bagabonții Iliescu (jumătate țigan, jumătate nimic), Petre Roman (tăiat împrejurul gâtului, cu briciul, din eroarea greșelii de carpul Walter Neulander, iubitul său tătic), Geluță fără puță (din aceleași motive)  și Victor Atanasie Stănculescu, ticălos de profesie, l-au condamnat la moarte primitivă pe Ceaușescu. Izbânda ticăloșiei a fost deplină. Așa că nu vă mirați că trăim într-o societate croită strâmb, că, sub ochii noștri, se risipește țara. Străinii dau ora exactă la noi acasă. Nu le pasă de români. Pentru ei sunt doar un detaliu al istoriei, cel mult o masă de manevră. Tragedia e că românii se complac în starea asta de slugi fără simbrie. Nu fac nimic ca să-și schimbe soarta. Nu văd mai departe de blidul cu otrăvuri lente pe care-l îngurgitează zilnic cu seninătatea unui Socrate senil.* Nu înțeleg răutatea unora de a-l acuza pe Klaus că a fost profesor de fizică. E un fel de a spune, omul n-a reușit să profeseze; până striga catalogul, se suna de ieșire. * Creșterea prețului la carburanți și la energia electrică antrenează scumpiri la toate celelalte produse, anulând practic creșterile salariale. Dacă ăsta-i marele program de guvernare, ne-am lămurit. Păi, așa, să mărim prețurile, nici nu mai e nevoie de alegeri ca să stabilim cine conduce România pe ultimul drum. Conducătorii pot fi aleși la întâmplare, prin tragere la sorți. Orice nefericit poate să fie în fruntea bucatelor dacă singura strategie economică se bazează pe măriri de pensii și salarii care să fie anulate de scumpiri. Dar, de fapt, dacă te uiți la cei care conduc unele ministere, la cine face legile, cine diriguiește dreptatea, e clar că mulți dintre stăpânii butoanelor sunt aleși la întâmplare. Se răsucesc în mormânt alegătorii din Teleorman. Sunt hotărâți ca data viitoare să nu mai iasă la alegeri. N-are rost. * A murit Mircea Ionescu-Quintus, președintele de onoare al PNL. Era un puști simpatic. N-avea decât 100 de ani! * Dar literatura n-a murit. Încă. Hai să vedem cum s-a terminat ”Scrisoarea a III-a”, că Baiazid era pus pe rele. Oare a reușit Adi Sfinteș să scrie mai departe în condițiile în care Mircea venea ca o vijelie și ca trăsnetul de ploaie, iar Eminescu intrase într-un dialog intim cu codrul (destul de drăguț, de altfel)?! * ” În mlaștina de la Rovine, lui Mircea i-a venit bine și a călcat totul în picioare, pardon, în copitele cailor ostașilor săi, că el personal n-avea timp de prostii. Stătea într-o vale la umbră, consuma bere rece ”Efes” și descria lupta în versuri ca să vadă și proștii de-or veni după el cum s-a jertfit pentru neatârnarea țării. Talent avea cu carul, că se născuse român, iar de obiectiv ce era dădea pe dinafară. Fu atât de corect încât posteritatea abia descoperi, cu mare caznă, că după Rovine, Mircea rămase vreun an și ceva domnitor în doar jumătate din Țara Românească, din cauza lui Vlad Uzurpatorul, dirijat de niște mari boieri trădători (evident), care ocupa cealaltă parte. După ce-și descrise  faptele de vitejie, Mircea socoti că-i cazul să-i scrie și unei gagici, pe care o numi în introducere, la vrăjeală, ”Doamna mea”, pentru ca în cuprins să-și dea arama pe față și să comită epitete, metafore, chiar hiperbole, în legătură cu aspectul fizic al cotoarbei. S-a legat de sprâncene, de ochi, de obraji, ba chiar a întins coarda sensibilă și înspre  sânii adoratei. Satisfăcut în eul său lăuntric, Mircea vru să se apuce și de partea a doua, dar fu întrerupt de omul său de încredere care-i aduse plocon niște boieri trădători. Îl chemă pe feciorul de casă și-l rugă: ”-Bă, Eminescule, băiatu tatii, uite, eu am treabă cu boierii ăștia, trebuie să le tai capetele...Așa că te rog io să compui tu partea a doua a scrisorii, că am auzit că te pricepi aproape ca mine. Iată despre ce e vorba: în prima parte am prezentat realitatea vremurilor pe care le trăim, așa cum am văzut-o eu. În partea a doua, fă același lucru, însă cu atenție că te știu cam repezit. Eu mă duc că trebuie să-mi îndeplinesc destinul istoric, după cum mi l-a trasat domnul Sergiu Nicolaescu. Știi că ăsta-i neiertător dacă lipsești de la întâlnirea cu istoria. Dar ce ai? Văd că te-ai cam bosumflat. Știi ce? Scrie cum vrei tu în continuare, însă nu te mai lua de partidele istorice, că și așa sunt pe ultimul drum. Și știi ce se spune: despre morți, numai de bine...” * Bibliografie: La emisiunea „Profeții despre mamuți”, a fost invitat profesorul de stalinism în stare avansată de putrefacție și de capitalism decrepit, Silviu Mârlan, care a concluzionat, încă dinainte de a expune ceva, cu înalta sa pregătire de rozător, că ” Scrisorile fundamentale pentru națiunea română e una. N-a scris-o Eminescu ci mandea, în 1989. Harașo? Am semnat-o mai mulți și am numit-o ”Scrisoarea celor șase fosile comuniste”. Valoarea ei rezidă din perspectiva apartenenței la marea cultură rusă, ca și multe alte documente pe care, dacă vreți, vi le reproduc mot a mot. Mie mi-a plăcut enorm și am spus-o și celorlalți: ”-Măi, tovarăși, măi, asta-i mai tare decât Scrisoarea a treia, haidem s-o publicăm undeva să se bucure și massele de ea!”  În sufletul meu aveam o remușcare că-l detronăm pe Eminescu, că eu, fiind intelectual de mic, l-am citit cu atenție și m-au impresionat ceva de speriat ”Acul și barosul”, ”Inul și cămeșa” și, mai ales, ”Secera și ciocanul”. Dar, până la urmă, fiecare cu aia a mă-sii, că,  dacă stai bine și te gândești, misiva noastră dezbătea probleme serioase, nu se ținea de toate prostiile. Ce valoare poate să aibă o scrisoare unde se zice despre războaie, dragoste de țară, gagici, partide politice care nici nu mai sunt, pușcării ori case de nebuni? Zero, of course. Păi, atunci întreb și eu ca prostu: de ce nu se bagă, domnu Mândruță, ” Scrisoarea celor șase” în manualele alternative? De ce este marginalizată?   Cum unde să se bage? I-auzi vorbă la el. Se vede că n-ai mai mers demult cu bicicleta! La capitolul ”Cozile de topor”. Că ele au jucat, joacă și vor juca un rol esențial în istoria noastră. Ce, n-am dreptate?” * Promoușăn:  Așa-i că Mircea e o figură și jumătate? Așa e, n-o mai faceți pe deștepții! D-aia vă zic să urmăriți serialul nostru unic și irepetabil fiindcă urmează episodul ”Mircea, fă-te că lucrezi!”, sau cam așa ceva, că stau cam prost cu memoria minții, în care vor fi dezvăluite ungherele cele mai întunecate ale domniei sale. Asta vrea să însemne că o să aflați totul despre gagici, contacte externe, copii abandonați, gineri, turci, mofturi, execuții și alte distracții medievale.


CONTELE DE MONTE-CRISTO

17 septembrie 2017

Ce mai e, Vadime, pe la voi prin cer?

Ce mai e, Vadime, pe la voi prin cer?
Cântă heruvimii cântece de țară?
A rămas probabil diavolul șomer
De atât albastru și de-atâta vară.

Ce mai fac tribunii înșeuați la stele?
Apără și-acolo gurile de rai?
Îi mai strigă-n clocot masele rebele
Fremătând de dorul viselor de cai?

Ce mai fac Bălcescu, Cuza, Eminescu?
Avrămuț al nostru, spune, ce mai face?
Îi mai cântă-n versuri mândrul Păunescu?
Tu ai încheiat vreun tratat de pace?

Pe aici durerea e la fel de mare,
Parcă-s și mai singuri pe pământ românii,
Orice directivă e-o spânzurătoare
Și-s la fel de lacomi și slavii, și hunii.

Nimeni nu se bate pentru-această țară
În care se scaldă turmele de porci,
Guvernarea-i crudă, sadică, barbară,
Suntem pe-un Titanic văduvit de bărci.

Au ajuns golanii să conducă neamul
Și-au zdrobit Credința obsedați de prunci,
Tot cărăm în cârcă silnic bolovanul
Aspirați de hăuri și de răni adânci.

La tine-n ogradă slugile meschine
S-au proptit pe scaun cu tupeu de hoți,
Și au transformat visul în ruine,
Lichelele acestea ne-au scârbit pe toți.

Ți-au bătut cu pietre câinii credincioși,
Pe copiii tăi i-au gonit din sediu,
Niște babe slute și-un priveghi de moși
”România Mare” o țin sub asediu.

Cu Prostescu-n frunte, bieții onaniști,
Recreează răul, n-au alt laitmotiv,
Ce bine-i de tine că nu poți s-asiști
La acest dezastru azi definitiv!

Toți acei pe care i-ai scos din noroaie
Sunt bogați desigur, și-s nepăsători,
Ți-au mâncat din palmă, te-au umplut de zoaie,
Și n-au sentimentul că ți-ar fi datori.

De-ar putea-ar ucide tot ce a rămas,
Amintirea vie ar da-o la câini,
Pentru patrioți ești singurul cneaz
Ce și-a hrănit țara cu pește și pâini.

De ceilalți români află că nu-s bine,
Ca în Odiseea cerșesc pe la porți,
Că i-au alungat prin locuri străine
Curvele din țară, cu profil de morți.

Oamenii se-ntreabă de ce ai plecat
Așa de devreme și așa departe;
De ce dintr-odată te-ai înstrăinat?
Poate-i mai frumoasă viața după moarte!

Sunt probleme grave, oamenii-s mărunți,
România are seva risipită,
Nu mai sunt cupole să-înălțăm pe munți,
Doar gunoiul rânced se cerne prin sită.

Spune-ne, Vadime, ce mai e prin Rai?
De atât albastru se mai face seară?
Tropăie în mine herghelii de cai,
Și sunt tot mai singur, și nu mai am țară...


13-14 septembrie 2017

Prima lecție de citire

Pe mine nu m-a dus nimeni la școală;
Era atât de aproape încât am fugit și eu într-o zi.
Eram prea mic așa că domnul învățător 
mi-a zis să vin la anul: ”...prin vremea asta; dar să nu întârzii!”

M-am prefăcut că nu-l aud, strecurându-mă-n prima bancă
scăpăram ca un băț de chibrit.
Nu știu ce lecție s-a predat atunci
Și nici nu știu din ce motive am adormit!

De fapt, nici nu era prima zi de școală,
ajunseseră, mi se pare, la litera a.
Când am apărut în ziua următoare
Domnul m-a întrebat dacă-s odihnit sau îmi întinde o canapea...

Mi-au dat lacrimile și i-am spus:
”Vreau să citesc eu lecția mai întâi!
Dacă nu citesc bine, domnule învățător,
Uite, am adus niște nuiele de gutui!”

Și am început să citesc...Și-am citit...
În clasă s-a făcut o liniște nelumească
până când s-a ridicat cineva: ”Vreau și eu să citesc!”
Dar au sărit ceilalți: ”Domnule învățător, lăsați-l pe Adi să citească!”


10 septembrie 2017