SFÂRȘIT DE AUGUST

 Amar te gust 

Sfârșit de-august

Cu febra ta de amiază,

Cu nopți care vibrează

Sub răstigniri de lună.

Se aud cocori cum sună

Plecările de aici,

Plâng pui de rândunici

Ieșiți târziu din rouă,

Și plouă-n suflet. Plouă

Copacii cad în transă,

Greieri lipsiți de șansă

Își gâtuie chitara

Și moare-n gânduri vara

În mere roșii viermii

Descântă de vecernii,

Și-n scoarțele țărânii

Întineresc bătrânii

În loc de epilog,

Cu mătura de drog

Vântul de răsărit

Îngroapă ce-am iubit

Și-n trecerea prin timp

Cărarea n-o mai simt,

Dar încă plouă aici

Cu pui de rândunici...

27 august 2021

N-O SĂ MĂ ÎNTORC NICIODATĂ

N-o să mă întorc niciodată,

Prin cetățile inimii bate vântul.

Doar ruine și goluri alpine

Și-ntre noi, sfâșiat, legământul

Doar în vis m-am întors;

Vântul bătea răvășindu-ți chipul.

Am alergat pe deasupra mării

Până m-a înghițit nisipul

Poate cândva, undeva, în amurg,

Voi cădea din cosmos în mare,

Dar n-o să mă întorc niciodată,

Aripile de ceară mă vor duce în soare...

25 august 2021

SINGURĂTATEA ÎȚI STRIGĂ NUMELE...

Într-o lume ipocrită singurătatea îți strigă numele

Numai timpul stă pe loc,

noi ne ducem înainte

condamnați la călătoria absolută 

prin noi înșine

E dureros că nu putem merge înapoi,

de la sfârșitul vieții spre începuturile ei

Cu siguranță am fi mai înțelegători, 

am evita greșelile, suferința, mândria

Ar fi frumos ca viața noastră

să înceapă cu moartea,

după care 

din bătrâni să devenim tineri,

din ce în ce mai tineri

până emigrăm în copilărie

Atunci viața noastră s-ar sfârși cu nașterea noastră

Am păși desculți printr-o altă lume,

fără să-i părăsim pe cei pe care i-am iubit

cu adevărat

de la începutul și până la sfârșitul lumii

Pentru că și ei se vor naște odată cu noi

și vom merge desculți prin rouă

până la sfâșierea luminii

19 august 2021

SOLITUDINE

Tot căutând iubirea ideală 

m-am trezit pe o insulă pustie,

undeva, nu departe de Polul Nord

Vara era scurtă, 

cu flori viu colorate:

numai viscolul 

bătea în ritmul atacului de cord

Într-o zi de toamnă târzie

pe insulă a naufragiat un înger

Alungat de propria-i durere, 

s-a refugiat în sufletul meu

Sânger 

ori de câte ori, 

noaptea în vis,

îmi apare un curcubeu

După ce se fac bine 

îngerii pleacă într-un loc numai de ei știut;

probabil călătoresc 

în căutarea timpului pierdut

În altă zi amintirile au năvălit cu atâta putere

încât am căzut la pământ abia respirând

M-au călcat în picioare tocuri ascuțite

până când s-a auzit orizontul plângând

Într-un târziu, din amintirile sfâșiinde,

în jurul inimii am ridicat un zid de nedescris

pe care scrie cu întuneric:

Închis...

18 august 2021

PLOUA CU NOI PE SENS INTERZIS

Nu ți-am promis cerul, nici marea,

Nici raiul pierdut și nici așteptarea

Mi-amintesc că ți-am fost partea lipsă

Și vară-nflorită, și nopții eclipsă

Și tu ce mi-ai fost, ce mi-ai fost înainte

De-ați scrie pe suflet cu stele cuvinte?

O-ntrupare mi-ai fost? Iluzie doar?

Cucuta turnată de stele-n pahar?

Și cât noi ne-am fost ce era să ne fim,

De ce-am refuzat, ce ne-am fost, să zidim?

Renunțări, înălțări, renunțări,

Umbre pe ape, veniri și plecări

Și-n oglinzi ne striveam de-o aprigă sete,

Îngerii noștri nu încetau să se-mbete

Magie a fost, miracol și vis,

Ploua cu noi pe sens interzis...

11 august 2021

FEMEILE AU CEVA

Femeile au ceva de care bărbații au nevoie:

Dragostea

Și când au norocul să o găsească,

apare magia

E un zbor nesfârșit între lumi paralele

Zilele vor fi la fel de frumoase,

soarele va lumina din același loc

Bărbații au ceva de care femeile au nevoie:

Dorința

Și când își împletesc aripile

reiau de la început facerea lumii....

10 august 2021

NU TE MAI ZĂRESC

 Nu te mai zăresc și s-a scurs și vara

Și-ți recit poeme doar de Tristan Tzara

Poate undeva, într-un veac mai bun,

Dinspre ochii tăi înecați în fum

Va veni un înger, să-mi țeasă retina,

Nu te mai zăresc, s-a sfârșit lumina

Dacă ai să strigi, nimeni nu-ți răspunde,

În ecou nu poți fără chei pătrunde

Nu te mai zăresc, toamna o să se întoarcă,

Sufletul s-a dus în apus pe-o barcă

Și ce-a fost să fie dor și înălțare

S-a ascuns, iubito, într-un colț de mare

Nu te mai zăresc, timpul nu-mi dă voie,

Și n-o să mai fim pe arca lui Noe 

Noapte bună-ți zic, singur voi porni-o

Pe cărări de fum; așadar, adio!

Și chiar dacă prin preajmă nu te mai zăresc

poate că-n poeme încă te iubesc...

7 august 2021

ÎN ULTIMA NOAPTE DE IUBIRE AMARĂ

 În ultima noapte de iubire amară

m-am urcat și am coborât pe o scară

din sângele tău abia pâlpâind

și n-am auzit tristețea venind

Copaci desfrunziți plângeau în brațele mele

și praful din mine, tot praful din stele

cădea ca o pânză pe suflet, pe cânt,

și n-am auzit ecoul plecând

Și, vai, te iubeam ca-n clipa dintâi

și nu am știut cum să-ți spun să rămâi,

iar tu ai căzut din lumină în haos,

zadarnic aprinzi lumânări în pronaos

Din iarnă au rămas doar urme de sănii,

ne latră în suflet temute dihănii,

se sparge de frig și acea călimară

din ultima noapte de iubire amară....

7 august 2021

CÂNTAREA ROMÂNIEI

A devenit cutumă ca nimeni să nu cânte

Tot ce-i frumos pe lume, în inima de leu,

Ne ducem existența în suflet ca pe-un munte,

Tot traversând deșertul și viscole cărunte

Ne risipim prin cosmos, striviți de curcubeu

Străinii-n casa noastră impun edicte noi,

Ne este interzisă puterea de a fi 

Îngeri albaștri-n luptă, hrisoave de eroi,

Curg nesfârșite râuri de-otravă și noroi,

Pe hartă sângerează mai multe Românii

Și pentru demnitate vom fi ostracizați,

Căci flacăra de veghe e astăzi interzisă,

De vii, dacă se poate, vom fi înmormântați,

Alăturea de cerbii luminii din Carpați,

Că ușa dinspre suflet nu trebuie deschisă

Și câte și mai câte sordide legiuiri

Vor să îngroape-n tină destinul românesc!

Se stinge-n om lumina, butonul e la știri,

Acolo croșetează sforarii amăgiri,

Cei ce le-acceptă mor, deși cred că trăiesc

Dar mie nu mi-e teamă și cânt de câte ori

Înalț spre cer privirea din vârfuri de Carpați,

Desculț cobor prin bruma trădărilor din zori,

Și îmbrățișez cu ochii mareele de flori,

Și sun din corn s-audă armatele de frați

Întreaga propagandă n-a alterat nimic

Din ce-am primit ca zestre de la străbunii mei,

Vă sunt în viața asta și-n moarte inamic,

Vă dau de bunăvoie mutările în plic,

Și-am să vă sfâșâi zilnic, și-am să v-arunc la lei

Și voi cânta chiar și din moarte Țara

În care am surâs și-ades am suferit,

Cu arcul și săgeata, cu naiul și chitara,

Noi ne-am opus furtunii, căci România-i vara

În care Dumnezeu a și copilărit

Și n-am să cer vreodată clemență pentru fapte

Pe care le-am făcut în misiunea grea

De-a arde cu fier roșu, în piață, acele acte

Ce bântuiau prin mințile necoapte

Și condamnau la moarte Țara mea

Și-am să mă lupt cu pegra pân la capăt,

Și de-ți vedea în noapte o candelă venind

Să știți că România nu mai e sub lacăt,

Stă mărturie îngerul în treacăt

Ce-a refuzat să-și vadă Patria murind...

4 august 2021

CĂLĂTORIND DIN ALTĂ VIAȚĂ

Planeta se învârte-n ritm turbat,

Golul din jur se face și mai mare,

Toți îngerii-s în piață la mezat,

Și te întrebi ce s-o fi întâmplat

Și care parte a inimii te doare...

Se schimbă legile ce te-au adus aici,

Nici nu mai știi pe masă care-i potul,

Dresorul mânuiește acel bici

Ce-aprinde la comandă licurici,

Și te înghite cosmosul cu totul

De bună seamă s-a-ntâmplat ceva

De nu mai simți chemarea de pe urmă,

Călătorind mereu pe-aceeași stea

Ce din zăpadă sufletul ți-l bea

N-ai cum să fii un aspirant la turmă

Întreaga existență-i un bazar

De jucării stricate în tangaj,

Și în contextul inimii amar,

Te joci cu viața și te dai cu var

De-ți intră îngerul de veghe în sevraj

Și te întreabă când se lasă seara

De unde vin furtunile de foc,

Și ți se pare mult prea înaltă scara

Pe care plânge-n așteptare vara

Știind că n-ai ce să mai pui în loc

Și-atunci toți îngerii din piață

Desfid din cioburi ultima oglindă,

Și abia înaintezi spre dimineață

Călătorind din altă viață

Din care aștepți o mână să se-ntindă...

4 august 2021