joi, 12 mai 2022

PATRIA ÎN PRIMEJDIE

Se-aud în jurul țării câini cum latră,

sfâșie-n colți carnea de om,

bombele cad, nu rămâne piatră pe piatră,

sufletul redevine atom


Negustorii lichidează stocuri,

vor scoate pe tarabă arme noi,

se practică asiduu odioase jocuri;

manipulare, sânge și noroi...


Cei mici acceptă cinice dictate,

popoarele-s cenușă-n vânt,

se prăbușesc cu zgomot marile palate

și nimeni nu e sigur pe pământ


E Patria-n primejdie cumplită,

conducători bezmetici o primejduiesc,

întreaga națiune-i chinuită

și plânge-n lanțuri neamul românesc


Tupeul fără margini e socotit virtute,

respectu-i încadrat infracțiune,

puținii patrioți ce-au înălțat redute

își cântă deznădejdea la capete de lume


Războiul de afară-i copleșit demult

de confruntarea dinăuntrul țării,

de atâta încrucișare și tumult

deasupra zării bântuie prigorii


Au dispărut nebunii marilor iluzii,

pe scaunul de rege doarme-un președinte;

truisme, pleonasme și confuzii,

un gol istoric crește între cuvinte


Bărbați de stat? De unde? Politruci,

tupeu obraznic peste tot;

zburăm deasupra unui cuib de cuci

să descifrăm din cer acest complot


De atâția trădători îmbălsămați în vomă,

copiii noștri nu au dreptul ca să zboare,

patriotismul n-a ieșit din comă

și țara noastră-i singură sub soare


E-o boală rușinoasă lașitatea

de-a accepta ca răul să ne îndrume,

nu închideți ochii, redeschideți cartea

să fim din nou ce-am fost pe-această lume


Putem scăpa de răul absolut

spărgând fereastra pururea murdară,

când Dumnezeu ne-o reclădi din lut

vom smulge din tăcere  Patria amară


Și nu ne sperie vreo moarte,

vom fi ce-am fost: creștinătății scuturi

De îngeri doar infernul ne desparte;

să-l traversăm și mâine vom fi fluturi...


12 mai 2022








luni, 9 mai 2022

N-AM PIERIT

Nu vă mai temeți, n-am pierit,

În sânge încă-mi strigă dacii liberi,

Lupii bătrâni s-alături de cei tineri,

Nu-s eu pe crucea lașității răstignit!


Veniți la fiul vostru cu curaj,

S-același luptător fără odihnă,

N-am loc sub cer, n-am ceas de tihnă,

Mă lupt cu toate fiarele-n sevraj


Mă doare Țara tot la fel de tare,

Munții Carpați îmi plâng pe-același umăr,

N-am fost și nu voi fi un număr

Sunt ultimul haiduc din România Mare


Mă lupt cu toate morile de vânt

Ce au crescut pe-afară și-nlăuntru,

Prin timp ca o săgeată intru

Și-nsângerat până la capăt cânt


Nu e zadarnică această luptă

Cu toți nechibzuiții îmbătați de viciu,

Veniți pentru supremul sacrificiu!

Veniți, să-i facem țării noastre nuntă!


Că nu se poate să nu înțelegeți,

Acest război e calea spre înălțare,

Pe hartă-i sfâșiată România Mare  

Și n-aveți loc nici să vă reculegeți


E timpul să uitați de lașitate,

Mă-ntorc pe front înconjurat de fluturi,

Vom arde, de va trebui, pe ruguri;

Ne vom lupta cu pegra pân la moarte


Vă dau dobândă dacă vă iubiți

Până la capăt Patria sublimă,

S-aprindem la fereastră o lumină,

Să curgă răsăritul din părinți


E timpul de pe urmă, nu rămân

Stăpâni în țara lor decât acei

Ce i-au strivit în luptă pe mișei;

Trezește-te acum, popor român!


Și nu te teme, n-am pierit,

În sânge încă-mi strigă dacii liberi,

Cei care pier se vor întoarce tineri,

Nu-s eu pe crucea lașității răstignit...


8 mai 2022



duminică, 8 mai 2022

DACĂ N-AI FI

Dacă n-ai fi pe pământ

Pentru cine-aș putea să mai cânt?

Pentru cine-aș putea să mai strig

Când mi-e cald și ție ți-e frig?


Pentru cine mi-aș pune capul zălog?

Pentru cine-aș zbura prin deșertul olog,

Cu aripi de rouă, cu aripi de ceară,

Mirare în zori, săgeată în seară?


Pentru cine-aș aprinde candele-n vânt

Dacă n-ai mai fi pe pământ?

Cărui timp i-aș putea aparține

Dacă n-aș arde pe rugul din tine?


8 mai 2022

CEASUL IUBIRII

Ceasul de mână nu măsura,

Bătea doar clipele frumoase

Suspendate între noi, draga mea,

Unde v-ați ascuns amintiri luminoase?


Numai ceasul inimii mai ticăie plăpând,

Colorând cosmosu-n zori;

Câteodată se aude plângând,

Când plouă în suflet cu flori


Și n-am știut niciodată să măsor

Secundele acelea sublime,

Rătăcite pe dealul cu dor

Dintre mine și tine


Roua ne cânta sub picioare desculțe,

Sufletele beau apă din ciuturi,

Se auzea numai ceasul iubirii

Măsurând soarele dintre fluturi...


8 mai 2022

RECRUTUL

De-abia începuseră să-i crească aripile,

cerul le împingea înapoi

spre linia orizontului 

a ochilor verzi, acoperiți de noroi


Dar caii liberi îi alergau prin sânge, 

încă se aude universul cum plânge


Din văzduhul sfâșiat de zborul păsării 

cu privirea amară,

cobora 

mult prea frumoasa domnișoară


Corvezi redeveniră pașii de manevră

Printre luminile din burg

tristețea covârșitoare

devenise amurg


Scrisorile de la piept, 

mirosul de cerneală albastră, 

îl amețeau

și-l împrăștiau pe fereastră



Numai gloanțele îl trezeau din visare,

umbra morții se infiltrase adânc în pereți;

în acele revoluții neclare,

fiecare împușca pe fiecare

până-i creșteau 

între degetele mâinii

bureți


După execuție s-a făcut liniște,

recrutul a devenit dintr-odată bătrân

și-n golul din jur, fără soare,

plângeau numai îngeri de fum

 

8 mai 2022




vineri, 29 aprilie 2022

PURTÂNDU-MI INIMA ÎNSÂNGERATĂ-N CANGE

Zadarnic reci zeițe mi-au cântat

în fiecare epocă barbară,

paharul cu licoarea dulce-amară

în golul dintre noi s-a răsturnat


La colțul străzii dinspre Carul Mare

au înflorit doi stâlpi de telegraf,

de atâta zăpușeală și de praf

toți îngerii s-au aruncat în mare


Și printre ei te-am căutat febril,

vâslind spre insule exotice,

pe unde întâmplările erotice

au colorat magia cu acril


La trupul de vioară și de alge

suprema simfonie am cântat,

dar s-a făcut târziu și ai plecat

purtându-mi inima însângerată-n cange...


28 aprilie 2022

CIOBURI ARSE

S-au rupt tot universul în bucăți,

Deasupra lumii bântuie furtuni,

E-nchis la casa de nebuni

Și doar în cioburi arse mi te arăți


Crucișătoarele zvâcnind pe mări

Trag către mal teribile rachete,

Și-n suflul ultimei egrete

Se risipesc trecutele chemări


Desculț și-nsângerat și răvășit,

Purtându-mi la-ntâmplare neființa,

La întâlnirea zilnică cu suferința

Și mâine voi ajunge negreșit


Furtunile n-or sta împotrivă, nu!

Nu se opun căderilor în gol,

Nu-i nimeni să m-aștepte pe atol,

Și dac-ar fi, aceea n-ai fi tu...


28 aprilie 2022

miercuri, 27 aprilie 2022

POEMELE PLÂNG

O durere mă bântuie, o durere bizară,

lovește adânc în rărunchi,

bolnav e copacul de propriul lui trunchi,

cucuta-n pahar e cu mult mai amară


Și nimeni nu știe, nimeni nu știe

ce e cu acest diagnostic de frunze,

ceasornicul bate măsuri tot mai strânse,

curg șerpii prin viața pustie


Soarele se ascunde sub stânci,

linii frânte se scurg pe pereți,

cu sufletul tău încerci să le îndrepți

și cazi în prăpăstii adânci


Poemele plâng prăbușite pe lespezi,

cu lacrima primă păianjenul toarce,

o moarte bizară privirea-și întoarce 

și-n cânt muribund de lumină te lepezi...


26 aprilie 2022

CÂND PATRIA STRIGĂ

De atâtea vechi fărădelegi

îngerii au stins pe aici lumina,

te revolți, și lupți, și nu înțelegi

de ce-mparți cu asasinii vina


Când Patria din somnul ei te strigă,

nu răspunzi, asediat de viață,

vechi ecouri sufletu-ți intrigă

și nu se mai face dimineață


Cântă un cocoș pe pragul lunii,

greieri de cerneală ies din pântec,

parcă a venit sfârșitul lumii,

nimeni nu ascultă acel cântec


Peste tot doar lupte fratricide,

se salvează îngerii cum pot,

numai cine n-a-nvățat ucide

va ieși cu bine din complot


Zac contrabandiștii în fotolii

pregătindu-și scena de final,

fluturii reinventând magnolii

vor muri în sălile de bal


Contraindicații, ipoteze false,

soarele renunță la lumină,

e-ntuneric până și-n sinapse

și tot universul ți s-a-nfipt în splină...


Și nu se mai face dimineață,

dinspre tine încontinuu ninge,

și n-auzi, asediat de viață,

Patria ce n-a-ncetat să strige....


26 aprilie 2022

duminică, 17 aprilie 2022

AMARA-N CAFEA

 După ce-am vărsat ultima călimară

am luat chitara și-am ciupit-o de corzi,

îmi crescuseră cochilie și solzi

și-n cafea amara era mai amară


Mă învârteam într-un cerc de suspecți

și nu reușeam să găsesc un motiv

să m-ascund în tabloul votiv,

Suflete, încotro te îndrepți?


Întrebarea nu a fost de ajuns,

prin perdea străluceau licurici;

ce bine e totuși aici

unde întrebi și n-aștepți un răspuns!


Am strivit sub călcâi un chiștoc de țigară

ce-n cale-mi ieșise când stelele beau,

fluturii mei în oglindă dormeau

și-amara-n cafea era mai amară...


17 aprilie 2022