Profesori triști mărșăluiesc spre mâine
în căutarea drepturilor lor,
tot bat la poarta corbilor
pentru mucegăitul colț de pâine
Pe-acolo politrucii șușotesc
c-această tagmă pururi suferindă
vrea puntea demnității s-o întindă,
o punte pentru neamul românesc
Această lumea s-a-mpărțit în găști,
în triburi, în partide și în secte,
și toate doleanțele-s suspecte
pentru perfizii purtători de măști
Cine-s profesorii de vor dreptate?
De ce n-acceptă să mai fie sclavi?
De ce se-arată lumii tot mai bravi
și nu se dau din calea pegrei la o parte?
De ce vor să înfrunte ignoranța
când ignoranța-i literă de lege?
Ce-au cultivat aceea vor culege,
de ce au mai trezit din somn speranța?
Ei au uitat că i-au trecut prin școală
pe toți nerozii sufocați de vicii!
Și după atâta chin și sacrificii
tot pe nerozi i-nfruntă la răscoală
Așa de strâmbă e societatea
că proștii îi conduc pe cei deștepți!
Stau cărturarii în furtună drepți
tot încercând să-nfrunte nedreptatea
Mărșăluiți soldați nefericiți ai lumii,
e dreptul vostru de a fi exemple,
doar viitorul poate să contemple
cum i-ați cioplit o treaptă națiunii
E atât de tristă azi această țară
și nu se mai trezește din coșmar,
s-a tot umplut paharul cu amar,
dar, vai, nu se mai face primăvară!
Bobul de grâu nu mai devine pâine,
nici păsările călătoare nu mai vin,
de atâta nedreptate și de chin,
profesori triști mărșăluiesc spre mâine...
12 iunie 2023
