Povara primului sărut

Când m-am întors din războiul troian

ți-am sărutat buzele arse de așteptare;

surâsul trist

s-a pierdut ca Ulise pe mare

Mâna ți-am sărutat-o când rănit de priveliști,

am traversat deșertul rănilor de prunci,

infernale opreliști

s-au risipit în ochii tăi albaștri și adânci

Când printre ruginitele valțuri

alergau speriate izvoarele,

ți-am pus milioane de lațuri

sărutându-ți picioarele

Pe drumul dintre noapte și zi

 se legăna în bătaia vântului puntea,

am coborât zdrobit din vise pustii

și ți-am sărutat fruntea

Nu-mi mai amintesc, Patrie,vara

îmbrățișărilor false ce m-au durut,

de când mi-ai dat povara
  primului sărut...

6 iulie 2017

Zid cu față de om

În sânge se ridică un zid cu față de om,

are dinți ascuțiți, priviri nemiloase și gheare,

drame nenăscute zac în atom

și-n toate întâmplările ulterioare

Câinii drogați latră la lună, din lanț,

ea degetul inelar le arată,

tulburați se aruncă în șanț

pe unde noaptea, desigur, drogată,

s-a întins pe salteaua de tufișuri spinoase,

să simtă huma,

otrava târându-se ca un șarpe prin oase,

și s-o doară plecarea întruna

Învelișul de vorbe fără sens

va trece prin dimineața fugară,

ca un tren de marfă cu depoul invers

ce uitarea cu sine și-o cară

Dacă va ploua, se va opri undeva și va plânge,

nimeni nu va ști ce se-ntâmplă-n atom,

cum se dărâmă zidul acela din sânge

peste tristețea absolută de om

2 iulie 2017

Locul de unde au fugit păsările de pradă

Ce este fericirea? 

Un drum prin neant. 

La ore neregulate deșertul vibrează

Ia forma ființei iubite

răscolite de amiază

Din trup, păsările de pradă de pradă se smulg

cu timpul în gheare

În urmă rămân

țărmuri sărate de mare

De jur-împrejur nu mai există secunde,

nu mai există aer,

îngerul se ascunde de sine

în vaier

Sufletul iese din trup;

ia forma timpului-minereu

într-o îmbrățișare imposibil de reprodus,

dureroasă mereu

Când plouă, 

amintirile se lovesc de asfalt,

lacrimi nevăzute rătăcesc căutând o speranță

în ochii celuilalt

Nu înțelegi de unde vine apusul

și  de ce  doare.

Și te întrebi ce este fericirea?

E locul de unde au fugit

păsările de pradă

cu sufletu-n gheare...

2 iulie 2017

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (77)

Și pe scenă, și cu sufletu-n Rai * PSD, probleme cu ficapul * Domnul Goe Wlasopol * Ce are în comun Goagăl cu politicienii români * Războiul informațional * DNA-ul analfabeților * Ușa dinspre ziua de mâine * Despre involuția salarizării profesorilor * Naufragiul Andreei Submarin * Vadim l-a citit pe Dan Negru * Telespectatori cu bisturiu * Putregaiul din Biserica Ortodoxă * Dodon, cel mai mare avorton * Decorații moldovenești: ”Nevinovăție și Credință”, ”Vitejie și Erotism”


Un ambulanțier ce transporta sânge într-o ”Salvare” fără aer condiționat, la 40 de grade Celsius, a fost oprit de inteligenții de la Poliția Rutieră care n-au ezitat să-i suspende permisul, fiindcă depășise viteza legală. E inutil să mai precizăm că anomalia s-a petrecut în Vaslui...* La adunătura pentru normalitate a unor pierde-vară, desfășurată în fața statuii lui Avram Iancu din Cluj-Napoca, o actriță înfierbântată a sărit în apărarea iubirii de sine reușind să-și joace rolul vieții. Jandarmii i-au dat replica după cum îi recomandă vocea și talentul lor, luând-o pe sus spre costernarea publicului. Huiduielile nu erau adresate abilei actrițe, care-și făcuse încălzirea pe malul Someșului la marșul acelora care se iubesc doar ei între ei, în oglinda diformă a realității.   Niște matahale absurde au smuls-o de pe asfalt și au transferat-o în duba lor. Măi, băieți, știu că mintea nu crește pe toate drumurile, că dacă creștea o pășteau și măgarii, dar nu așa se convinge o susținătoare a amorului liber să vă însoțească în paradisul pulanului! Nu așa se face un preludiu ca la carte! Mai întâi trebuia să-i puneți perucă unui coleg mai efeminat, să băgați la stație melodia ”Je t aime!” a Larei Fabian, și să lipiți pe parbriz o fotografie cu Ellen De Generes. Dacă nu venea cu limba scoasă, ca pisica la smântână, înseamnă că nu mai înțeleg femeile ne...citite. Pe voi ce v-a învățat la Școala aia de Corecție a Vieții? Doar să dați cu pulanul? Ce naiba, ați avut profesori numai din Vaslui? * E clar, PSD își alege miniștrii  prin tragere la sorți. Altfel cum ajungeau pe scena festivalului Cântarea la mișto a României artiști celebri ca geto-dacul Ilan Laufer (numai bun de aruncat în sulițe), oerianul Petre Daea, nevinovatul Mișa și alți comici vestiți ai ecranului alb-negru? E singura explicație logică. Numirea lui Mihai Tudose în funcția de premier e cea mai elocventă dovadă că, în aceste vremuri de profund dispreț față de valori, pe scaunul pe care au stat Brătienii, Nicolae Iorga, Octavian Goga, poate să se cocoațe orice marionetă de bâlci cu ficatul rezistent la mari inundații. Dar cu un doctorat plagiat la zi. Asta ține deja de tradiția acestui partid de intelectuali făcuți la apelul disperat al bocancilor. Totuși, noul prim-ministru e puntea de legătură dintre prezent și trecut, făcând parte din aceeași categorie de spirtoase politice cu domnul Nicolae Văcăroiu, înainte de a se trata cu moare și zeamă de varză la celebra clinică pentru demnitari ”Cireșica”. Liviu Dragnea face propuneri d-astea bizare (Shaideh, Grindeanu, Tudose) sperând că până la urmă se va sătura și Iohannis și-l va nominaliza pe el. Dar președintele fie că nu pricepe, ceea ce nu este exclus, fie se preface. În guvern s-a întors și fata aia cu chef de inundații, iar, pentru destinderea atmosferei, la Cultură, au adus un băiat ce s-a remarcat la ”Cancan” și la alte focare academice, care a respectat și a promovat libertatea de exprimare culturală în papuci și-n pielea goală până la uitarea de sine. În rest, vedetele fostului guvern, demis pentru incompetență, s-au întors la lucru ca să se facă de râs până la capăt. Ca să nu existe probleme majore cu steatoza hepatică, programul de guvernare-hibernare a fost modificat în așa fel încât consumatorii de vorbe goale să-și continue sevrajul lingvistic. Artizanii posibilului colaps economic își fac de cap profitând de adevărul irefutabil (frumos cuvânt!) că Opoziția este o adunătură de tolomaci. Unii dintre liderii acesteia chiar l-ar putea umili pe dl. Tudose, dacă s-ar așeza la dezbateri cu ficatul pe masă. Dar să nu credeți că Executivul e doar o formă fără fond în care se destrăbălează consumatorii înrăiți și hoțomanii profesioniști? Nici vorbă, în spatele lor sunt oameni prevăzători, bisericoși până la obscurantism, credincioși propriilor interese financiare, care i-au ales drept modeluri, vorba domnișoarei Băsescu, pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, protectorii politicienilor prinși cu programul de guvernare în sac. Cu toate aceste calități, n-au scăpat de perdaful președintelui Iohannis, supărat că i-au stricat vacanța de vară (grav!). Iată stenograma pe care un grup de generali mafioți ne-a băgat-o pe fereastra spartă a mailului: ” Draci pesediști, aldiști, udemeriști și alți iști, sunteți niște bulangii și așa o să rămâneți în istorie! V-ați făcut de tot râsul, nu știți să guvernați, așa că vom mai aduce guvernanți din America  și vreo două guvernante din Filipine. Până atunci terminați în caru meu cu țopăiala fiscal-bugetară că e mare prețul caselor!”  Nici nu și-a terminat Klaus lungul discurs că PSD a și aplicat măririle din programul de guvernare-manipulare! Au sărit cu aproape 2% notele de la Evaluarea Națională și cu 12%, facturile la utilități. Și, e de la sine înțeles, lefurile parlamentarilor și ale altor bugetivore de rang înalt au fost dublate. Tot de la 1 iulie. Profesorilor, medicilor și celorlalte categorii sociale defavorizate le-a dat nițică clanță, că tot erau obișnuiți. Evident că acesta-i doar începutul bunăstării care va năuci poporul român pe termen mediu și lung. Dacă mai e posibil așa ceva. * În compensație, celor mai necăjiți dintre pământeni, le-au dat și servici. De exemplu, domnului Goe Wlasopol, care are un copil de crescut, i s-a oferit postul de prim-vicepreședinte la ASF, cu o leafă de aproximativ 13 800 de euro pe lună. Faptul că este fostul soț al Olguței Vasilescu nu are nicio relevanță, câtă vreme la audierile din Comisia Parlamentară de Umor Involuntar domnul Goe Wlasopol a dovedit că e deștept de  dă în gropi... * Comisia Europeană a amendat Goagăl cu 2,42 miliarde de euro. Cam cât fură un politician român într-o zi mai proastă...* Ca să fie ajutată în procesul complicat de creștere a copilului, Valentina Pelinel-Porcea nu și-a angajat o bonă ci un bon (ce vă râdeți ca proștii, e masculinul de la bonă? Și dacă nu e, ar trebui să fie!) filipinez. Cică doamna e numai zâmbet în ultima vreme și cântă cât o țin bojogii celebrul șlagăr despre familia tradițională: ” Foaie verde rozmarin/ Aș bea numai vin-pelin/ Și-aș avea un bon (masculinul de la bonă, după cum vă zisei) străin!” Bietul băiat! Nu știe ce-l așteaptă când, din plictiseală, domnul Cristi Porcea va dori să se întâlnească, în camera intimă de la Poarta Albă, și cu bona! * Războiul informațional se desfășoară continuu, perfecționându-se permanent, cu scopul explicit de a crea o realitate paralelă, din care să țâșnească la momentul potrivit emoții devastatoare, menite să măture adevărata realitate. Scenariul, pus în scenă de regizori fără scrupule, are un final deschis, actorii, sufleorii și spectatorii putând fii lesne sacrificați pe altarul unor idei care nu le aparțin. * La Universitatea ”Vasile Alecsandri” din Bacău s-a înființat DNA-ul studențesc care-și propune sancționarea abuzurilor profesorilor. Primele cadre didactice care ar trebui arestate, dezbrăcate și bătute la encefalul minții sunt cele de la catedra de limba română fiindcă studenții lor e analfabeți. Iată cum sună apelul la luptă al tinerilor revoluționari: ”Reclamanții poate beneficia de confidențialitate dacă dorește.” Dacă nu dorește, e proști! * Peste 65% dintre copiii care intră în sistemul de învățământ vor face la posibilul loc de muncă activități care în prezent nu există. Așa că n-are rost să le programați cu meticulozitate viitorul. Ajutați-i doar să fie fericiți în lunga călătorie prin cunoaștere. Lăsați-i să deschidă curioși ușa dinspre ziua de mâine! * Iată cum a evoluat respectul față de cadrele didactice în ultimii 78 de ani: Potrivit decretului-lege 2845/1941, salariul unui profesor definitiv din învățământul secundar era cu 13% mai mare decât al unui judecător cu gradația 3. În perioada 1974-1989, salariul maxim al unui profesor din învățământul preuniversitar a fost cu 15% mai mic decât al unui procuror. În 2017, același salariu reprezintă 25% din leafa unui judecător de la Curtea de Apel. E clar? *  Andreea Submarin vrea să acosteze și să rămână cu picioarele pe pământ. N-a precizat cât de desfăcute...* Fiindcă de atâta stat printre blonde pe Dan Negru îl mânca limba, l-a provocat pe Vadim spunându-i, cu tupeul dat de Mama Natură, că nu-i place partidul lui. Cordial cum îl știe tot mapamondul lumii și exagerat de binevoitor cu oamenii necăjiți, Tribunul l-a mângâiat pe locul presupus a conține materie cenușie, dar de unde răsună și acum golul istoric, și i-a spus cu blândețe: ”Puștiule, ești tâmpit! Să vezi ce urgie fac ungurii când n-oi mai fi eu!” Diagnostic corect, numai că boala lui Dan Negru s-a întins ca mucegaiul peste întreaga clasă politică. Cât despre partidul lui Vadim, l-au aruncat niște tâmpiți la groapa comună a istoriei de mahala * Niște medici chilieni (din statul Chile, nu din comuna Chilii, locul de baștină al lui Iancu Jianu) s-au oprit din operat pentru a urmări penaltiurile din semifinala Cupei Confederațiilor, desfășurată între țara lor și Portugalia! Norocul pacienților a fost portarul Claudio Bravo care a apărat primele trei lovituri, dându-le o șansă nesperată. Oare unde-i jucătorul providențial care să salveze România ori de câte ori PSD-ul se oprește din guvernare pentru tradiționalele ciomăgeli de gang? * În timp ce prin față strâng semnături pentru familia tradițională, prin spate multe fețe așa-zis bisericești joacă în travesti, sperând că vor înșfăca Premiul Oscar pentru activități contrarevoluționare. În ultimul scurt-metraj, episcopul Hușilor interpretează rolul unui prelat pe care-l doare-n sistemul de operare de morala creștină. În mod surprinzător, partenerul care-i dădea replica Satanei cu sutană nu era Cristian Pomohaci. Poate în episodul următor. * Și cum o belea nu vine niciodată singură, Biserica trebuie să facă față unui val de procese intentate de absolvenții de liceu care au picat bacalaureatul fiindcă acatistele nu și-au făcut efectul. * Cum s-o descurca Bulache de la Chișinău pe căldura asta? Cine i-o scărpina pielea aia de măgar? Cine l-o scuipa între ochi ca să-l trezească din beția puterii vremelnice? Faceți ceva cu el, fraților, că, de atâta mâncărime, iar a început să mănânce bio. ”O parte din România aparține Ungariei, și o alta Moldovei.” Să moară mă-ta? * Dar nu-i confundați pe moldoveni cu Dodon, că-i nedreptățiți pe acești băieți minunați. Ia să apelăm la cronicarul Adi Sfinteș, care a trăit atâtea sute de ani printre ei, și-o să vă convingeți că toți suntem același neam de piatră. Cu capul de piatră. * ” Pe seară, răzeșul numără pierderile. Mai rămăseseră patru: el și vreo trei juniori cărora le mijiseră mustățile a primăvară de sub zăpada de două degete. Ceilalți, în frunte cu nea Pinalti, luaseră elicopterul și o răseseră spre Cipru că acasă era prăpădenie. Plăvănea rămase șef prin omisiune. Fiindcă era fără un statut precis înființă un partid, organiză alegeri anticipate și se alese președinte. Nu înainte însă de a-i cârpi două palme unui mucos care dorise să se ducă undeva chiar în timpul desfășurării scrutinului. În noua calitate, merse la tribuna improvizată pe o grămadă de crăci și ținu singurul discurs din viața lui ( Dar ce discurs!): ”-Mă, copchii...Afurisiții ăștia stau la poartă și îndrugă numai mascări. Avea dreptate Marișica, că-mi zicea mereu: ”Ai grijă, că dacă te încurci cu ungurii și e mulți, s-ar putea să nu te mai poți întoarce și-ai să mă uiți. C-ăștia halesc armăsari ca tine...” Așa-mi zicea și d-aia v-atenționez, bidiviilor, să știți cu cine avem de-a fașe. Hai să fașem ce-ar fașe Marișica: să-i tăvălim bine cu scopul de-a scoate sufletul din ei c-altfel o luăm urât pe schinare. Ați înțeles, hojmălăilor? E bine c-ați înțeles, mă bucur chiar, deși la cât de ghine v-am prezentat situația geo-stratejică nici nu se putea altfel. Cap de lemn să fi avut și tot vă cuprindea flacăra vorbelor mele. Așa că să trecem la fapte, că vorbele nu țin de foame. Puneți de mămăligă, aduceți brânză, ceapă, usturoi și pe urmă să facem și-un război! Apropo... Muceo, ai cărțile de joc la tine?  Pătrunși până-n măduva oaselor de frigul necruțător, cei trei vicepreședinți intrară fericiți în bucătărie. Haliră tot, după care se-ntinseră la palavre lângă butoiul cu vin. ”-Tu-le muma lor de unguri!” izbucni Mucea fără să-și dea seama că dăduse semnalul de ripostă întrucât asta era chiar parola aleasă de Plăvănea. Iuți ca fulgerul, sprijinindu-se de pereți, ajunseseră pe ziduri. Îi cam luase cu amețeală că nu sesizară stolul de săgeți ce se zbenguiau în voie pe deasupra lor. Ba unele, mai inimoase, îl înțepară pe domnul președinte Plăvănea, pe care acest aspect îl lăsă aproape rece.  Cu gesturi calme, de războinic versat, își dădu ițarii în jos și le arătă adversarilor nordul. Urletele de mânie ale acestora nu-l impresionară niciun pic și hotărî pe loc - deși nu citise asta în ”Strategia ciomăgelilor”- să le arate și sudul, însă realiză, într-o fracțiune de secundă, că de față sunt și cei trei juniori și nu se cuvine să-i fure toate trucurile de luptă. Roșii tot și renunță la teribila armă. Cum mai primise vreo cincizeci de săgeți drept în steaua polară, decise să le dea ungurilor lovitura finală că timpul părea că se comprimă. Ajutat de fișori ridică deasupra capului un Gheorghe Hagi de ceară. Un fior de groază trecu prin oștirea dușmană care o rupse la fugă într-o dezordine cumplită. Nu s-a oprit decât la vreo 12 km, la Ghindăoani, unde le-a ieșit în față voievodul Ștefan I(1394-1399), care i-a nimicit c-o plăcere nedisimulată. ”-Băi, frate- a concluzionat domnitorul - o papară d-asta n-au mai luat ungurii de la Posada. Să mor eu dacă n-am să-mi trec izbânda pe piatra funerară.” Ajuns la Cetatea Neamțului, Ștefan îl decoră pe Plăvănea, care tocmai își dădea, cu destulă tragere de inimă, obștescul sfârșit în brațele singurului tovarăș rămas în viață, statuia lui Hagi. Ochii oșteanului se făcuseră cât cepele de bucurie și mirare când îl văzu de-a dreapta voievodului pe însuși boier Giuvală. Îngăimă fericit: ”-Mulțumescu-ți ție, Maică Precistă! Boierul e suflet mare și-o să-i spună nevesti-mii ce bărbat am fost la viața mea. Și când te gândești că am să mor și Marișica a rămas tot cum o făcut-o mă-sa...” La vorbele astea simțitoare, plăieșii de alături se-ntoarseră pe partea ailaltă să nu le sesizeze agerul Plăvănea zâmbetele subțiri întipărite pe chipurile altminteri serioase. Și, eventual, să nu-i cheme la judecata de apoi pentru calomnie. * Promoușăn * După ce ați aflat cum a reușit Plăvănea să primească decorațiile ”Nevinovăție și Credință” și ”Vitejie și Erotism”, ar cam fi timpul să descoperiți ce miștoacă era viața românilor în Evul Mediu.. După lecturarea acelui episod unii veți dori să vă teleporatți acolo. Mai ales boierii. Parlamentarii nu, că pe atunci mai trăia câte-un Vlad Țepeș care obișnuia să te întrebe cu eleganță ce faci tu toată ziua de ai atâtea ocale și așa de multe parale. Care e cheia succesului tău financiar că, de regulă, cu munca nu te prea omori?! D-aia zic să nu ratați niciun rânduleț că istoria noastră e marfă de marfă, dacă înțelegeți ce vreau să vă spun cu atâta delicatețe și modestie. 

CONTELE DE MONTE-CRISTO

2 iulie 2017

Nu vreți să înțelegeți ce se întâmplă

Dar poate nu mai știți ce se întâmplă
pe-aici prin emisfera boreală,
ce cuc ne cântă dimineața-n tâmplă
să umple sala putredă de gală

Mai moare câte-un doctor fără voie,
pojarul mai sugrumă un copil,
corabia de fluturi a lui Noe,
hrănită e cu droguri și trotil

Mor generații fără să trăiască,
trăiesc nebunii ce nu vor să moară,
această specie de om, câinească,
din ere-nsângerate se coboară

Nu mai e loc de sentimente tulburi,
nu mai există trepte către cer,
e interzis chiar dreptul de-avea gânduri
și de-a păstra o doză de mister

Iubirea-i o corvoadă post-modernă,
în sânge se strecoară silnic corbi,
drapelele se-ntind pe sârmă-n bernă
vestind venirea oștilor de orbi

Rețelele cu ochi de ebonită
se-ntind la nesfârșite bârfe,
realitatea-a fost înlocuită
de trucuri evazive și de târfe

Nu-i nicio șansă pentru nenăscuți,
deșertul se întinde ca o rană,
trec turmele puhave de mamuți
strivind lumina ochilor de mamă

Această ordine de zi bizară
e completată cu războaie crunte,
e existența singura povară
ce-și cară-n cârcă singurul ei munte

De sus, din gândurile blestemate,
neantul ca un clopot latră-n tâmplă,
și sângerează visele damnate,
că nu vreți să-nțelegeți ce se-ntâmplă


27 iunie 2017 

Corul robilor

La zidul cetății sunt târguri de sclavi,

robi fără gânduri belicoase,

ce refuză să iubească apusul,

striviți de bocancii tăcerii din oase

Nu deschide nimeni vreo ușă,

pe fereastră nu intră niciun dromader,

în mlaștina dromaderelor

nu există secvențe de cer

Într-o zi au pierit dromaderii,

înecați în propriul surâs,

cineva a scrijelit cu graffiti

pe inima lui Iisus,

un cântec nelumesc de iubire,

cântat de corul robilor în fața porții.

Nu l-a auzit nimeni:

nici viii, nici morții

27 iunie 2017

O mână de zăpadă

Prin suflet noaptea stă să mi se-ntindă,
Iubito, pe planeta suferindă,
Nu mai e loc decât de negustori
Și mor în roluri mici marii actori.

Actrițele se-mbracă în statui
Și-n loc de sâni și-au cultivat gutui,
În loc de sentimente, interese,
Și vor să moară-n roluri de mirese.

În mine iarna tremură de frică
Și-o stalagmită zilnic se ridică,
Să dea ora exactă peste cap,
Prin suflet, după tine, încă sap.

Și poate sapi și tu printre tranșee,
Cu trucurile tale de femeie,
Ca-n inima desigur suferindă,
O mână de zăpadă să se-ntindă...


26 iunie 2017

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (76)

 Bilele lui Grindeanu * Un onanist cu pretenții de elitist * Iohannis și femeile * Campionatul mondial de curve * Competența guvernului incompetent * Vot secret la vedere * Laura le arată gaura * Supărarea domnului Daea * Mafia siciliană transferă din România * Dictatura minorităților inexistente * Budapesta, capitala Canadei * Programul de guvernare-dărâmare * Culmea hoției * Premiul Oscar pentru filme cu proști * Delfinii, mari iubitori de artă * Andreea Mantea, strategul PSD * Bogățiile (ne)știute ale României * Udemeriștii e bolnavi cu capul * De Tamisa tot românul plânsu-mi-s-a * Sugrumat între SMS-uri * Unde duce băutura * Cooperativa mai tare decât Riga


Casa Poporului valorează  peste 3 miliarde de euro. Fără parlamentari. Cu parlamentarii înăuntru nu mai face doi bani. * În urma votului privind demiterea guvernului PSD de către PSD, în urnă au fost găsite două bile în plus față de numărul celor care au votat. Or fi fost bilele lui Grindeanu...* Adeseori vedem pe micul ecran o arătare ciudată, ambalată într-un costum de cioclu ratat, un fel de aragaz cu patru ochiuri defecte din cauza iubirii exagerate de sine, care se dă mare onanist politic. Pardon, hanalist. Prețiosul ridicol s-a arătat deranjat că fostul șef al SRI, Costin Georgescu, a recunoscut că Vadim avea dreptate în chestiunea activității organizației parazitare UDMR, și s-a răfuit cu un om mort. Care e mai viu de un milion de ori decât acest onanist cu pretenții de elitist. Acest plăvan de Ferentari e ilustrarea vie a proverbului: Neamțu dacă nu-i fudul, parcă nu e neamț destul! * Iohannis o duce mai bine pe afară decât acasă. Străinilor le place. Probabil, văzându-l așa tăcut, sunt convinși că știe mai multe decât spune. Când deschide gura, e de belea: ”Angelo, dă-te mai harcana, că-mi strici peisajul!” Și, culmea, fraulein Merkel îi face pe plac! Combinația asta între o chimizdă și un fizician e mortală. Vă imaginați ce ar fi fost la gura poliglotă a Vasileascăi dacă Klaus i-ar fi spus pe numele mic?! ”Marș în tramvai, malacule! Ui suntem ză patrioți. Sictir! Ai em o doamnă!” * După ce a dat ora exactă în curvăsăria politică, România a devenit campioană mondială și la curvăsăria virtuală. Polul bagaboantelor care merg la singurul serviciu unde ținuta obligatorie constă tocmai în lipsa ei, este orașul Galați. Acolo, după lichidarea combinatului siderurgic, au ajuns la mare căutarea combinațiile pe videochat. Fruntașele în producție topesc non-stop în cuptoarele proprietate personală tone de minereu, ținând orașul în viață. Noroc cu obsedații sexuali, altminteri se ducea pe apa sâmbetei economia națională! *  PSD și-a demis propriul guvern pentru incompetență. Au și ei dreptatea lor; nu poți să fii condus la nesfârșit de proștii care nici să fure nu știu. * La Moțiunea de Uzură , PSD a inventat votul secret cu bilele la vedere. Mai au să inventeze votul secret pe semnătură. * O tembeleviziune în adevăratul nonsens al cuvântului, care împrăștie en-gros gogoși pentru puturoși, a prezentat o înregistrare cu Kovesi, care le reproșa subalternilor că s-au lăsat pe tânjală și că ar cam fi cazul să pună osul la treabă. Ce scandalos! Cum adică, să le spună colegilor să respecte fișa postului? Dar unde ne trezim noi aici? Cine se crede Laura de le arată gaura prin care se strecoară marii bandiți? Bă, asta nu mai e democrație de cumetrie, dacă hoțomanii politici nu mai beneficiază de nebăgarea de seamă a procurorilor! * Nea Petrică de la Ministerul Agriculturii, Imposturii și Inculturii e supărat că Miorița n-a fost propusă să conducă Guvernul. Pe căldura asta ar fi fost o coabitare de nedescris. * Pentru că și-a făcut datoria față de România, Livache va fi transferat în Sicilia. Suma de transfer va fi evaluată, după o cercetare superficială a sacoșei roșii, de Darius Vâlcov. Ar fi bine dacă din restul rămas nepitit prin cimitir, ne-ar plăti și nouă, cetățenilor de rând, facturile pe luna în curs, care, din cauza certurilor pe marginea magistralului program de guvernare-masturbare, au crescut simțitor. Cine a crezut că este gratis circul, s-a înșelat. * Liderul Grupului Minorităților Naționale Aproape Inexistente din Parlamentul Desfrâului Național, Varujan Pambuccian, și-a bătut joc de toată lumea cu o urmă vagă de bun-simț, susținând că nici el nu știe cum a votat la Moțiunea de Cenzură! Dacă-i prost, să meargă acasă! Dar nu, nu e prost, e numai lichea. Așa zișii reprezentanți ai minorităților nu reprezintă pe nimeni în Parlament (cu excepția interesului personal), sunt doar niște hiene cărora li se permite să roadă părțile lăturalnice ale ciolanului puterii. Unele dintre ele au fost inventate tocmai pentru ca partidele de la putere să aibă o marjă de manevră. Reprezentativitatea acestora tinde spre zero, iar menținerea în Parlament, pe banii proștilor, a unor omizi nesătule, numai de dragul unei așa-zise discriminări pozitive, nu e prostie, ci de-a dreptul hoție. Iar locul hoților e în altă parte, nu în Parlament (deși afirmația asta ar putea fi contrazisă cu argumente solide). * Studenții de la Harvard n-au știut care este capitala Canadei. Prostia se împrăștie cu repeziciune prin toată lumea, așa că ar trebui să fim mai blânzi cu bacalaureații noștri. Cum naiba să nu știi care este capitala Canadei? E Budapesta, ignoranților! * Ce a reușit PSD prin dărâmarea șandramalei căreia-i spuneau guvern? Afectarea nivelului de trai, devalorizarea leului, dezechilibrarea economiei și alungarea potențialilor investitori. Iar pe Gudureanu l-au metamorfozat în Grindeanu. Atât. Rău pentru norod, bine pentru șleahta de golani pentru care poporul e doar o victimă colaterală a confruntării pentru putere dintre capii Mafiei politice. * Culmea hoției: Să furi de la Teodosie Șpagoveanu! Uite că s-a întâmplat, un tâlhar a făcut-o și p-asta! Dar Prea-Nefericitul l-a iertat pe hoțoman, ceea ce și-ar dori să facă și DNA cu Sfinția Sa. * De la Emil Constantinescu încoace n-a mai avut România un lider regional. Șontâc-șontâc, Iohannis l-a ajuns din urmă pe Milică. Mai are doar un pas până-l lasă în urmă. Un pas mic pentru Klaus, un pas mare pentru poporul român. * Fenomen paranormal irepetabil: în doar șapte zile, Grindeanu a învățat și să vorbească, și să tacă! * Premiul Oscar pentru Filme cu Proști îl vor lua miniștrii care au demisionat dintr-un guvern incompetent, a cărui cădere în ridicol au votat-o în Parlamentul Ipocriziei Naționale, după care s-au înghesuit să-și retragă demisiile și să ia loc la aceeași masă pe care vomitaseră mai devreme! Scenariștii filmelor cu proști aciuați pe la Hollywood e morți de invidie. * În vremea asta, la Soci, 12 delfini au scos o icoană din mare, după cum susține publicația juriștilor ortodocși din Basarabia. Se pare că delfinii au luat-o înaintea mamiferelor din DNA, care făceau scufundări după tablourile lui Darius Vâlcov. Alea primite cadou de la colegii lui din grupul infracțional organizat pe criterii de valoare estetică: Grigorescu, Tonitza, Luchian * Iată cum a explicat Andreea Mantea toată daravela din PSD: ”O dată, într-o emisiune, aveam o pereche de chiloți care mi se vedeau prin ținuta transparentă. Așa că la pauză mi i-am dat jos. ” * Oficialitățile recunosc că România are mari rezerve de gaze naturale. Numai de nu le-ați da și p-astea pe daiboji străinilor. Iar nemernicii care l-ați tot acuzat pe Ceaușescu de naționalism fără suport real, ar cam trebui să mergeți în pelerinaj la mormântul lui și să vă dați două palme cu piciorul lui Silviu Prigoană. * Un derutat udemerist nu s-a putut abține să nu mănânce nițel rahat, deși până și consumatorii de șaormă de sub noada calului sunt în post: ”2018 va fi anul doliului!” Băi, prostule, în 1918 s-a făcut dreptate. Adevărul istoric a fost reconstituit. Zi mersi că românii sunt proști de buni și nu-ți dau o bordură între dinții ăia de cal răpciugos, bolnav de colici, ori de câte ori nechezi ca un măgar. Asta nu-i o insultă, măgăreasca e limba voastră maternă, a udemeriștilor, pe care v-o însușiți încă de la pieptul scroafei, indiferent cum s-ar numi ea: Marko Bela, Ciociolina, Kelemen Hunor... Uite ce mi-ai făcut! M-ai provocat să mă cobor la nivelul tău de pitecantrop. Și ca să-ți intre bine în suportul ăla de pălării: 2018 va fi anul Centenarului Marii Uniri. Unirea cea Mare și Veșnică. * Ca să evite leșinurile publice, Administrația Londrei îi sfătuiește pe cetățeni să umble cu sticla cu apă după ei. De asemeni le recomandă să-și învingă timiditatea și să folosească deodorantele, întrucât, în aglomerație, viața fără poezie e pustiu. Ăsta e un atac brutal asupra modului de supraviețuire al triburilor de migratori care nu pot merge la cerșit ori la furat îmbălsămați în parfum. I-ar mirosi potera cât ai zice pește, mânca-ți-aș! * Guvernarea Grindeanu (sanchi!) a început cu un SMS al președintelui către premier (Succes! Klaus Iohannis.) și s-a încheiat  cu-n SMS în sens invers: Am îmbulinat-o! * Preotul Cristian Pomohaci, cunoscut interpret de muzică populară-orală, a fost înregistrat în timp ce agăța un tânăr pe care ținea neapărat să-l spovedească sub patrafir. După cum lesne se poate constata, cântărețului îi plac la nebunie și instrumentele. Biserica a reacționat imediat și va schimba una dintre cele mai cunoscute dogme; în loc de ”Doamne miluiește, popa prinde pește!”, va fi introdusă mult mai apropiata de realitate ”Doamne miluiește, popa te bulește!” * În Africa de Sud o oaie a procreat o ființă pe jumătate om și se face un tărăboi de nedescris. Cică ăsta-i sfârșitul lumii. Stați cuminți la locurile voastre, nu-i nimic extraordinar. La noi o asemenea vietate conduce Ministerul Agriculturii (ambalaj de om, conținut de oaie) și nimeni nu bagă de seamă. * Aflat după o cură intensivă de zeamă de varză, Traian Băsescu, liderul opoziției față de el însuși, recomandă ca actualul program de guvernare-destrăbălare să fie abandonat și înlocuit cu atotcuprinzătorul ”Cățeluș cu părul creț (pușchea pe limbă), fură rața din coteț”, atât de drag oamenilor (de paie) de dreapta. Are dreptate. Vă mai amintiți cât de competent a fost guvernul Boc (vorba vine), care fura de la săraci, prin tăieri de salarii și pensii, și dădea la bogați, în special prin retrocedări fictive ori compensații financiare?! Acest Băsescu e dovada vie că băutura contrafăcută nu e bună. Dacă, totuși, nu te poți abține, iar doctorul ți-a recomandat să nu te lași fiindcă ar fi păcat de experiența acumulată, mai bine te duci și te culci. Nu, nu cu Elena Udrea, că și așa ai amăgit-o toată viața. * Că tot ne supărară udemeriștii... Ia să deschidem ”Istoria necenzurată” a lui Adi Sfinteș, martor ocular la evenimente, ca să vă convingeți că ăștia au fost ai dracului de mici:  ”Plăieșul răsfoia nonșalant ultimul număr din Playboy în cel mai înalt turn din Cetatea Neamțului. Ungurii erau la vreo zece metri de ziduri: ”-N-are rost să le întrerup meciul pentru atâta lucru. Mai e vreme...Oftă... ” -Ș-o fi făcând Marișica, mititica de ea? Cred că se gândește la mine, nu se poate altfel. Drăgălașa... Îi singurică de atâta vreme. Dacă n-ar fi războaiele astea nesfârșite, poate-ar fi făcut și copchii. Sunt însurat de trei ani și Marișica tot cum am luat-o de la mă-sa îi. Că d-aia m-apreciază și boier Giuvală, de bagă toate muierile-n boală, care mi-a șoptit la ureche, în noaptea nunții, că nu-i bine să te grăbești în problemele trupești, că poți să te aprinzi la plămâni și pe urmă chiar nu mai ești bun de nimic. ”Du-te la luptă, mi-a zis boierul, că de Marișica avem noi grijă”! Ce suflet mare are omul ăsta! Nici n-ai zice că-i boier! O săgeată îi aruncă cușma cât colo. ” -Măi, ce minune mare, au început să-mi zboare gândurile cu cășulă cu tot. Se vede c-am mâncat cu dulșe. Pacostele de maghiari au ajuns la poartă. Ia să-i anunț pe ceilalți... Alo! Alo! Ș-are drăcovenia? Ori l-or împușcat ăștia, că nici roboțica nu mai zice nimic?! Și avea o voșe așe de duioasă! Câtî-i  ziulica de lungă stau la taclale cu dânsa și tot nu mă satur . Dacă până mă întorc nu răspunde nimeni, mă-nfurii și nu știu ce se întâmplă. Poate am să fac chiar moarte de om, că la treburi d-astea de femei rup lanțul una-două. Coborî însoțit de resturi de săgeți ce se izbeau neîncetat de zidurile cetății. ”- Nea Ghiorghi! Nea Ghiorghi! Ptiu, l-a tâmpit fotbalul p-ăsta. Nea Pinalti! Nea Pinalti!” ”-Da șei, mă, șe arde de urli ca smintitu? O luat Rapidu campionatu fără voia me sau, Doamne ferește! o retrogradat Rocaru?”  ”-N-ai ghișit. Ungurii sunt la poartă...”- Și șe mă, pentru atâta lucru faci ditamai gâlșeava. Și-or zice oamenii ăia, c-am înnebunit de tot?! Ia ține-i de vorbă până transportă pe ziduri câțiva copchilandrii o copie a statuii lui Gheorghe!” ” -A matali sau a lui Gheorghe Dracu?”
      ”-A lui Gheorghe Hagi, sugubățule, care pentru unguri cam tot aia înseamnă.” ”- Bine, șerifule. Cât îi scoru?” ”Parcă n-ai știi! Cât am stabilit cu Jenel.”  Plăieșul plecă și urmări cu privirea crucișă finalul meciului. Constată că zarurile lui Pițurcă au fost aruncate, spectatorii se căraseră de prin minutul 20, iar oaspeții mureau pe teren ținându-se cu mâinile de burți, că se făcuseră cimpoi de atâta râs. Gândi că nu prea are cu cine să facă treabă contra ungurilor, dar nu se îngrijoră, că-l știa pe nea Pinalti patriot și descurcăreț nevoie-mare. Dar ungurii habar n-aveau de frământările lui Plăvănea și înconjuraseră Cetatea Neamțului cu gândul să intre înăuntru că, fiind februarie(1395), era cam frig și le degeraseră grisinele cu care zgândăriseră duios coardele arcelor.” * (Dacă sunteți cuminți, va urma...) 
       


CONTELE DE MONTE-CRISTO
24 iunie 2017

Cum de erai așa de frumoasă

Da, tu erai cea mai frumoasă,

dar nu pentru că așa te-ai născut,

ci pentru că am trecut peste tine

cu inima mea de mamut

Și ți-a plăcut cerul meu cu păsări de pradă,

cu lupi ce urlau disperați

să te vadă

cum umbli desculță prin munții Carpați

Și toate izvoarele ce-mi treceau prin privire

îți ostoiau setea fecundă,

de atâta nebunească iubire

ai ajuns la masa credală flămândă

Și te-ai hrănit cu pofte hulpave

măcinând până la capăt visele,

au rămas câteva epave

mărturisind abisele

Nici nu mai contează până când

era valabilă declarația belicoasă,

îngerii de-un mileniu se miră

cum de erai așa de frumoasă

23 iunie 2017

Tot mai murdare-s ferestrele nopții

Și doare căderea abruptă din stea,
și orele-s arcuri ruginite postum,
e posibil, cândva, draga mea,
demonii să se înece în fum

E poate mai bine să tragem oblonul
peste sufletul nopților fără zi,
a căzut din ceruri albastre bufonul
pe câmpurile gri

Pe străzile cu sens unic trec monștri
încălțați cu papucii de casă,
furați din picioarele alor noștri,
când dormeau cu capul pe masă

Nu mai e nicio șansă ca veacul,
să-și întoarcă privirea-înapoi,
să ne dea de veste că leacul,
e-ngropat sub epava din noi

Dar tot mai murdare-s ferestrele nopții,
ce se strivesc de păsări călătoare,
viii cu viii, morții cu morții,
dar plouă, și ninge, și doare...


23 iunie 2017