DRUM PRIN ALT UNIVERS

O vreme am mers pe același drum

La primul sens giratoriu ai luat-o invers

A fost așa de devreme,

prin sufletul meu 

mai era un mileniu de mers

M-am cățărat pe munții inimii

incredibil de înalți,

am străbătut pădurile tropicale,

toate mările înghețate;

era singura cale

pavată cu pași desculți de atlanți

În vis mi s-a părut că umbra ta

a căzut din neant lângă umărul meu;

o clipă m-am simțit Dumnezeu

Dar, la fel ca înainte,

a apărut un sens giratoriu, 

și-am mers mai departe

strivit de cuvinte

De jur împrejur s-a creat un alt univers

în care toate întâmplările

se derulau invers...

30 octombrie 2021

AM AUZIT COCORII PLECÂND

 Am auzit cocorii plecând.

Plângeau.

De ce pleacă, m-am întrebat ca în copilărie,

dacă plecarea doare atât de tare?

Mult mai târziu am înțeles de ce plâng

dar n-am să spun nimănui

Am ieșit afară din viața mea;

e așa de întuneric

că nu se aud decât cocorii plângând....

29 octombrie 2021

OCTOMBRIE SE STINGE-N CALENDARE

 Octombrie se stinge-n calendare,

se duce pe un alt tărâm,

plâng frunzele-n abecedare

și noi prin viață abia ne mai târâm

Nu mai avem resurse pentru lupte,

arțarii s-au predat ca de obicei,

cu toate visurile rupte

bieți fluturi se târăsc prin ochii mei

Parcă mi-e frică să te strig pe nume,

n-ai să răspunzi, răpusă de dureri,

se stinge și această lume

și nu mai cred în mâine, nici în ieri

Din streșinile inimii brumate

mai zboară câteodată rândunici,

și dau perdeaua vieții la o parte,

dar tu nu ești, deși aș vrea, aici

Nu pot s-accept octombrie să plece

ducând cu sine tragicul apus,

un tren de frunze prin surâs îmi trece

și nu a mai rămas  nimic de spus...

29 octombrie 2021 

VĂ SALUT!

 Vă salut! Vă salut!

Mi-au intrat în suflet colții de lup

Atât de adânc, atât de-ascuțiți,

Adio, prieteni, fiți fericiți!

Vă salut cordial, poate prea cordial,

dați-vă jos măștile de carnaval!

Sunteți falși! Sunteți falși!

De jur împrejur plâng îngerii arși...

Vă salut! Vă salut!

Și mă fac dinadins nevăzut

Nu tu fluturi, nu rouă, nu alge,

doar corăbii strivite și-n oglindă se sparge

tot ce-am fost, tot ce-ați fost,

enigme de lut

Și-n final, ca-n prolog, vă salut!...

29 octombrie 2021

APOI NE-AM AUZIT DIN CE ÎN CE MAI RAR

Apoi ne-am auzit din ce în ce mai rar.

Ecoul nu se mai întorcea 

lovindu-se de golurile de amar 

dintre noi

Numai îngerii mai circulau 

pe sensul interzis al sufletului,

prin noroi,

izbindu-se de ziduri

care-mi țâșneau prin stern

adăugând pietrelor de moară mortar,

infern 

amestecat cu cioburi,

cu lacrimi, cu sânge;

încă se aude universul cum plânge

Numai visurile mai trezeau umbrele

cusute cu sârmă ghimpată

de ferestrele nopții

Tăcere. Doar zarurile sorții își căutau un loc

 

Apoi mi-am auzit ecoul inimii din ce în ce mai rar,

până nu l-am mai auzit deloc...

27 octombrie 2021

VISUL IUBIRII

 Visul iubirii nu se preface-n cenușă 

nici când

ne prăbușim cu viteza luminii,

nici când 

suntem candele-n vânt

Sentimentele sunt păsări migratoare

călătorind încontinuu spre soare

Te-mbrățișează aripile de ceară

când seara din tine pe lume coboară

Uneori, drumurile inimii sunt blocate

între plus și minus infinit,

orgoliul te-ndeamnă

să renegi ce-ai iubit

Dar, de undeva, de la capătul lumii,

o rază de soare aprinde un rug

Flacăra ce va arde s-ar putea să fii tu 

sau eu în amurg

Rugul acela sunt eu, sau poate ești tu,

războiul inimilor sfâșiate între da și nu

Visul iubirii luminează ungherele minții, 

nopțile adânci ale ființei

Pasărea Phoenix își ia zborul cu sine

și plutește deasupra orizontului, în serpentine,

până redevine un punct,

o durere sfâșietoare,

un cânt

Se va prăbuși în neant dar nu va pieri niciodată,

locuiește în noi, în ființa cealaltă,

în ființa de mirare, de humă;

niciodată pe rând, niciodată împreună...

27 octombrie 2021

DRAGOSTEA-I CEA MAI FRUMOASĂ BOALĂ

Am adormit de atâtea ori pe preșul de la ușa inimii tale,

noaptea polară-i pusese zăbrele,

dincolo de ușă

nu se auzeau bătăile dureroase ale inimii mele

Nimeni în golul din jur,

nici măcar amintirea omului frumos,

dragostea e cea mai frumoasă boală

și-i păcat să ștergi cu ea pe jos...

Degeaba privești soarele-n răsărit

când ai aprins în noapte doar un băț de chibrit

Vântul l-a stins înainte să coboare din stele

bătăile dureroase ale inimii mele

Dincolo de ușă

nu era decât fum și cenușă....

22-24 octombrie 2021

MOARE ȚARA ROMÂNEASCĂ

 Numai lacrimi și durere, numai drame și sperjur,

nu mai stă de strajă țării niciun luptător de soi,

numai lași cu fețe triste, numai cioclii zburdă-n jur,

politrucii fără mamă își bat zilnic joc de noi

Știrile sunt gropi macabre, rubrici negre de decese,

adevărul zace-n lanțuri, condamnat fără sentință,

moare Țara Românească sugrumată d-interese

și cu ea mor patrioții, frații noștri întru credință

În spitale nu sunt locuri, viața-i un produs de lux,

oxigenul e o hrană ce se dă pe datorie,

de la lupta pentru viață se ajunge la recurs,

plâng în pumni orfanii lumii, vitregiți de Românie

Peste tot socotitorii calculează până-n zori

câtă moarte mai încape în statistica de mâine,

ei nu vor ca să rămână politrucilor datori

și în vremea asta țara a rămas și fără pâine

Din acest decor funebru, din acest complot infam

or să scape doar aceia ce-au crezut în Dumnezeu,

caii liberi zburdă-n ceruri fără urmele de ham

și se-ntinde peste țară giulgiu-n loc de curcubeu...

19 octombrie 2021

DACĂ VREI SĂ ZBORI...

Dacă vrei să zbori

renunță la tot ce te ține pe loc,

altfel

nu vei zbura niciodată

Bătăile de aripi vânturând aerul

nu înseamnă zbor

Numai cerul albastru invadându-ți ochii,

numai ochii lăcrimând de fericire,

numai fericirea îmbrățișând bătăile inimii, 

numai bătăile inimii în adierea vântului,

numai sufletul cuprins de un dor sfâșietor

înălțându-te, coborându-te, înălțându-te

până la sfârșitul timpului și încă o zi

înseamnă zbor

Și dacă vrei cu adevărat să zbori,

renunță la tot ce te ține pe loc

Doar atunci desfă-ți aripile

și cheamă-ți cocorii, strigând:

”Așteptați-mă o secundă, o înălțare,

un gând, o frunză căzând,

așteptați-mă o mirare,

nu mai sunt doar o lacrimă-n vânt...”

19 octombrie 2021

ELEGIA ÎNTÂMPLĂRILOR SUBLIME

Și dintre toate întâmplările sublime

ce mi-au marcat definitiv robia,

s-a întâmplat să-mi fie dor de tine,

mai dor decât îmi e de România

Era o simfonie magică de toamnă,

ardeau copacii-n trupuri răstigniți,

la reverie frunzele mă-ndeamnă,

eram așa de tineri și de îndrăgostiți!

Am răsturnat asupra-ți universul

să înflorești fără să știi,

și-a fost și magic și bizar demersul

de-a face noaptea aceea întâia zi

din restul vieții noastre prin lumină,

înconjurați de magice culori,

și toți copacii-ngălbeniți de vină

umblau desculți prin mine până-n zori

De atâta desfrunzire absolută

din trupul tău biserică-am cioplit,

m-am cățărat pe ultima redută

cu tine-n brațe, nu m-am mai oprit

Spre cer m-am dus reinventând o scară

țesută de păianjeni sinceri,

dar viața e o băutură amară

când demonii se-ascund în îngeri

Și totuși n-am ieșit din vis: 

eram atât de tânăr și frumos!

mergeam numai pe sensul interzis

s-ajung la capătul pământului, pe jos

Și mi-am deschis cât cerul mâinile

și aripile s-au țesut albastre,

dar a lătrat în suflet câinele

și-a sfâșiat magia lumii noastre 

În jur n-au mai rămas decât ruine,

copaci bolnavi s-au scuturat în oase, 

se-aude numai iarna care vine

cu toate viscolele dureroase...

13 octombrie 2021