M-am născut în inima pădurii de fagi
speriat de prima mea bătaie de aripă,
fluturii invadau florile de fragi,
luna înghețase în clipă.
Îmi creşteau stele pe secvența de cer
ca-ntr-un desfrâu al vieții și al morții,
și am strigat; ecoul efemer
s-a izbit de izvoarele nopții.
Îmi scăldam uimirile în neant,
ielele dansau despletite şi goale
bătătorind potecile de diamant,
paianjenu-îmi ţesea pânza moale.
Am crescut hulit de barbari,
pietrele lumii le-am strâns în rărunchi,
îmi pisau cu ură anii amari
și voiau să mă vadă-n genunchi
Spini îmi creşteau în cale duium,
dinainte să fiu îmi erau pregătiţi,
zânele bune visate antum
n-au avut timp de îngeri răniţi.
M-au dus la târg să mă vândă curând
zeii pădurii de fagi fără minte;
nu m-a cumpărat nimeni, m-au auzit plângând,
singur din acea zi m-am tot dus înainte.
Am respirat adânc și-am inhalat străbunii,
pământul României cu sete m-a strigat,
m-am agăţat de toartele lunii
şi am zburat, am zburat, am zburat...
12 iulie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu