AI SĂ TE ÎNTORCI DIN NORI ÎNTREAGĂ

Pământul ars primește ploaia

cum te primește-n trup femeia

în noaptea-n care a evadat

din cosmosul perfid ideea

Și înserarea-n gând se scurge

ca un pârâu umflat de alge

și nicio ploaie nu ajunge

în geamul minții de se sparge

Mai ciocănește o întrebare

căzută dintr-un regn apus

de-atâta mută îmbrățișare

ce-a fost să fie nu s-a spus

că plouă cu eternitate

pe toate străzile de ieri

ce-a fost să fie se mai poate

de spargem cifrul la tăceri

Adio, dar, sfârșit de lume

te scurgi prin mine neîntrerupt

și sufletul nu-ți poate spune

de ce în două mi s-a rupt

și nu știu dacă-l pot lipi

cu prenandez sau superglue

și mă-ndoiesc că ai să știi

de partea cărui gând ești tu

cu toate ploile nestinse

de un pământ crăpat de dor

și am lăsat lumini aprinse

să poți să zbori în viitor

și-n veci să nu-ți mai fie frică

de inundații și desfrâu

chiar dacă vâsla-i o aripă

n-ai să te îneci în acest râu

că eu sunt apa asta neagră

care se zbate pe uscat

și-ai să te întorci din nori întreagă

că tot din mine ai plecat

26 aprilie 2015