HAI SĂ FUGIM ÎN TRUPURI DE FLUTURI

La casa de piatră cu ochii de sticlă

prin fereastră mă privește-o pisică

În nucul amar îmi cântă o mierlă

și marea mă strigă închisă în perlă

Piersicii s-au aprins de-atâta coșmar

păsări de noapte se aud în calvar

miroase văzduhul a floare de prun

pe unde te-ascunzi în ochi să te-adun

și să te cern ca pe-o pulbere fină

croită din cer violet și lumină

să-mi curgi prin sânge spre tâmplă

cât de simplă ar fi, cât de simplă

nălucirea de-a fi stigmaticii zei

scăpați din colții sălbatici de lei

printre copitele cailor ruguri

hai să fugim în trupuri de fluturi

Să nu mai existe timpul, să se comprime

să ne trăim zilele noastre sublime

să nu mai existe prezent nici trecut

doar noi și un cer absolut

Haide, recunoaște că-i timpul

să-nchidem între noi Olimpul

cu-n lacăt de var și de sare

și cheia arunc-o în mare

Printre invazii nesfârșite de perle

cântă coralii în trupuri de mierle

și printre gânduri cu bătaia mică

te strângi la pieptul meu ca o pisică

26 aprilie 2015