Ne gândim întotdeauna la alții
să fie fericiți, să aibă ce vor
sufletul nostru se sparge-n decor
și-n el se îneacă atlanții
Zboară cucuvelele în sus și în jos
prin sângele înghețat de iluzii
am face de doruri transfuzii
dar au fugit cu omul frumos
Și-n toate zilele se sinucid egrete
văzduhul se îneacă în oraș
umbra ne-o adunăm în făraș
și-n pași trepidează regrete
Și i-am pune făpturii ataș
avatar sinucis în aceeași oglindă
prin care ecoul uitării se plimbă
și se aruncă în gol ca un laș
Ne-or fixa la urmă-n retină talanții
pentru drumul inventat prin deșert
m-aș ierta dar nu știu să mai iert
cenușa în vânt ne-o împrăștie alții
18 MARTIE 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu