Dacă ar exista o planetă pătrată
în care oamenii se vorbesc pe la colțuri
și o lună de ceară depravată
mi-ar bate noaptea polară în bolțuri
acolo aș pleca
Dacă ar fi destule secunde de ebonită
din care aș putea împrumuta câteva
ți le-aș da ție cu dobândă-înmiită
să nu mi le mai poți returna
minunea mea
Și dacă mările s-ar transforma în țărm
și corăbiei mele i-ar crește picioare
n-aș mai vrea niciodată s-adorm
în inima ta de neant și de sare
întâmplătoare
Dacă ar exista undeva un abis
un punct de sprijin pentr-o cometă
n-aș mai ieși niciodată din vis
și n-aș mai circula pe planetă
în sens interzis
Și nu ai putea să mai fugi
de privirea mea depravată
n-ai știi nici măcar să mai plângi
dacă ai avea o inimă pătrată
18 martie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu