De acum n-am să te mai văd
și n-am să-ți mai sărut toate oasele
privirile de rouă
și mâinile tale, frumoasele
Nici umbrele n-o să ți le mai sărut
și n-o să te mai zbați ca o pasăre sinucisă
n-o să se mai întâmple nimic
din viața promisă
N-ai avut destule aripi și nici curaj
să plutești prin sângele meu
te-ai prăbușit în sevraj
din brațele lui Dumnezeu
De acum n-o să mai alergi pe străzi
sedusă de un înger de lumină
n-o să-ți mai lași sufletul în palmele mele
de melanină
Și nicio înserare n-o să te acuze
că mi-ai întârziat plecările puțin
magia nesfârșirii de pe buze
e o erată la destin
De acum nu vor mai fi obstacole
de care să mă treci în brațele de fum
nu vor mai fi miracole:
numai tăceri și lipsa mea
de-acum...
1 mai 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu