Mă uit în oglindă și nu te mai văd
îngerul de sticlă a fugit cu raiul
ultima mutare a adus prăpăd
și un cerb de aer își desface naiul
și mi-apasă gândul cu acorduri fine
și-mi strecoară-n suflet gheare de panteră
inima cu toate cuferele pline
e cotrobăită de-un chip de himeră
Nu mai văd prin mine, sticla-i prea opacă
mă strânge în sfori demonul de lut
viața noastră este o peltea săracă
de când cu tăcere timpul s-a umplut
Și nimeni nu știe pentru care vină
a fugit lumina dinspre orizont
din metempsihoze umbra ta divină
m-a îmbrățișat ca pe-un înger mort
Și s-a spart oglinda zilei de apoi
țăndările cad dezmembrate-n sânge
depărtarea țipă lacomă-ntre noi
și-îngerul de sticlă viețile își plânge
1 mai 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu