Nu sunt decât un biet actor de mucava
mă joc în scena asta primitivă
și viața mea o las pe canapea
s-o calce în picioare o andivă
împachetată de Armani cu sadism
de nu i se mai vede ambalajul
de-acest sălbatic erotism
s-a prăbușit între uitări etajul
pe care locuiau niște cocori
ce se hrăneau cu gâzele din aer
de rămăsesem singurul decor
și nu aveam cu cine să mă-ncaier
Și joc în drama asta austeră
din lipsă de sufleuri în dublu rol
și umbrei mele-i sunt himeră
și-s ultimul locuitor de pe atol
Sunt comic, rolul mi-o impune
și râd ceilalți cu patimă și sârg
dar niciodată nimeni nu le spune
că la sfârșitul comediei plâng
Așa-i scenariul, vag predestinat
de cei ce-au învârtit la polizor
în drama vieții mele am jucat
așa cum a vrut domnul regizor
Și dacă s-o-ntâmpla minunea
pe tine în mine să te uit
rămân un biet actor pe care lumea
nici nu mai știe unde l-a văzut
Că-i plină iarna de atei nebuni
care-au furat covorul magic
când cad pe scenă tu să mă aduni
ca să-mi mai joc o dată rolul tragic
25 decembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu