Îmi bate la fereastră Polul Nord
și îți scriu ,iubito, un poem pe cord
este despre îngeri și demoni de vânt
mi se-ntinde mâna și-mi iese prin gând
Și nu pot fi simplu, timpu-i scelerat
umbra-mi după umbra-ți singur-a plecat
într-o căutare de-o mie de ani
plouă cu iluzii printre bolovani
Mă privește cerul prin lentile roz
stele căzătoare îmi pătrund în os
și de teamă gândul de ecou îl leg
parcă-s o statuie, dar nu sunt întreg
că nu-mi regăsesc partea din ființă
copii de bazalt joacă-n mine glință
din oglinda oarbă mă privește-un chip
și de spaimă marea se-ascunde-n nisip
15 aprilie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu