În inima Europei harta e ruptă
și se aud plângând bucovineni
istoria noastră abruptă
a inventat români-moldoveni
strânși în sârmă ghimpată de ruși
exilați în Siberii adânci
în propria viață intruși
cu speranța salvării prin prunci
Popor ce rătăcești prin pustie
târât de un viscol flămând
dă-mi patima ultimă mie
și toată puterea din gând
să pot răzbi prin zăpadă
înfruntând demoni de foc
ca omenirea bolnavă să vadă
că mai este pe lume un loc
cu români înrolați pentru acte
înscrise pe statuile gri
pentru viitoarele fapte
pot pleca răstignit dintre vii
Și ies din mine și văd pe străzi
demoni în straie Armani
În trupuri de trecuți voievozi
locuiesc fără viză sărmanii
Nici o scânteie nu-i mai aprinde
și nici un dor nu-i mai trezește
lașitatea se-ntinde, se-ntinde
sufletul dacic se zbate în clește
Și unde se poate ajunge
din robia aceasta barbară
inima sfâșiată de istorie plânge
că nu e întreagă o țară
pentru care s-au topit în război
milioane de oameni frumoși
unde sunt nevăzuții eroi
prin care-am renăscut bucuroși
să refacem odată o hartă
batjocorită de borfași
noi suntem întâia armată
pregătită pentru marele marș
16-17 aprilie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu