Tot golul din jur l-am umplut cu tine
și golul a început să aibă chip
am luat holograma de mână
și am traversat existența-nisip
Fugeau șerpii cu clopoței
din aortă-n aortă prin spini
și toate spaimele ei
le înhățau zburătorii alpini
Și devenisem o hologramă
agățată de cer c-o undrea
îmi jucam rolul în ultima dramă
scrisă de iluzia mea
N-aveam curaj să respir
mi-era teamă să nu te pierd
în pădurea amețită de zefiri
unde s-a sinucis ultimul cerb
cu un ciob din oglinda spartă
în care am refuzat să privesc
timpu-mi închide o poartă
și-n golul din jur mă risipesc
Iar în mirarea nepătrunsă
uitarea-i spânzurată de-un gând
holograma de spaime străpunsă
s-a ascuns în neantul fecund
Și mâna mi-atârnă osândă
prin golul din mine căutând un reper
viața mă-nghite ,hienă flămândă
și nu mai am vreme iertare să-mi cer
19 noiembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu