Merg prin viața mea pe jos
încălțat doar cu niște iluzii
mă salută calul frumos
legat de timp în perfuzii
De-aș avea pălărie mi-aș scoate-o pe geam
dar nici geam nu mai am la verandă
pe tine în minte zdrobită te am
și miroși a ninsori și olandă
Mă gândesc ce va fi când va fi
să nu mai fiu himeră deloc
merg pe jos să-ntârzii
și să-ți pun existența la loc
Mă-mprejmuie hoții de oaze
spre gânduri pistolu-mi îndrept
demult mă-mbrăcasem în raze
vino și tu că n-am timp să aștept
Se varsă siropul prin gene de-azbest
oceanu-i o biată speluncă
mor fluturii de atâta incest
în prăpastia inimii-adâncă
Și nu se aud îngerii-n slavă
săgeți mă țintesc din neant
merg pe jos cu mina mea gravă
și urmele se ascund sub asfalt
Și nu mai privi de te arde
râul ce curge în sens interzis
mă-nvârt blestemat în meandre
prin viața mea de proscris
Iar sună clopotnița rece
trasă cu ură de-un demon nebun
un glonț prin suflet îmi trece
și-un tren nevăzut mă calcă postum
Și îmi vinde la târgul de joi
amintirile ,umbrele și ecoul
mă-ntorc din dezastre-înapoi
că nu-i gata-n oglindă cavoul
18 decembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu