În ochii-ți triști au coborât meteoriții
și se plimbă de mână ,perechi de bazalt
cei cu inimă de piatră vor fi părinții
ultimului surâs dinaintea marelui salt
în gol între păduri inventate de pin
unde lupul din mine-i ostracizat
și mi-am înțepat ochii într-un spin
iar sufletul alergând gleznele și-a luxat
De la punctul de prim ajutor lipsea trusa
și nici asistenta nu era de găsit
era doar o floare galbenă...Intrusa
cu pofte flămânde în gând m-a lovit
Și-am început să iau universul la rând
speriind meteoriții de moarte
ce era prea târziu s-a-ntâmplat prea curând
ce era prea aproape devenise departe
Și-n apus te-am simțit cum pătrunzi
în trupul meu nevăzut de carne și piatră
printre nori de bazalt te ascunzi
și comete în inimă-mi latră
11 decembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu