Au evadat toți macii de pe câmp
în inima care-mi plângea apatic
se vor întoarce în alt timp
nedefinit nemaivăzut cromatic
Și toate aceste crude cicatrici
ce-mi mătură prin sufletul pierdut
s-or vindeca când vor ajunge aici
toți macii ce-ntre linii au tăcut
loviți de trenul de la ora nouă
ce nu oprește-n fiecare haltă
s-a rupt eternitatea-n două
și bolta palatină-i prea înaltă
Și înserează sunetele-n gând
și nu se mai rostesc adverbe
și-mi iau iar viețile la rând
și umbra ta e-o umbră verde
Se tot ascunde printre maci
la mine-n câmpul nesfârșit
și vii și pleci și te prefaci
că-n altă viață m-ai iubit
11 decembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu