În orașul trist ca în poemul "Plumb"
Norii plângeau toți odată în gând
Păsări cenușii păsări negre păsări de pradă
Ieșiseră în cercuri concentrice la paradă
Înghețase în zbor și ultima gărgăriță
O plângeau prin fereastră doi ochi de fetiță
Copaci de cenușă și frunze ucise
O priveau pe micuța prințesă din vise
Și ea se uita nesfârșit pe fereastră
Să vadă o dungă de lumină albastră
Să se strecoare dincolo de vară
Să scoată din sine întunericu-afară
Să se aprindă zarea-n curcubee
Îmbrăcată ca un înger cu chip de femeie
Dar plouă trist miros drumeții-a scrum
Fetița de atunci privește și acum
Cum se îndoaie gândul în copaci
De dorul dimineților înhățate de maci
Și se lungesc secundele și s-ar sfârși privitul
Din orizontul gri de-ar apărea iubitul
10 decembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu