Încă n-am dat drumul viselor să curgă
vântul îmi străbate orizontul nud
nu mai văd lumina și n-o mai aud
se stinge orchestra pe o scenă-n pârgă
unde dezertorii evadați din stele
își preumblă spaime într-un car de foc
nu mai e în sală nici măcar un loc
să întind spasmodic umbra vieții mele
să nu plouă-n sfera trasă prin cărbune
cu meteoriți smulși din firea lor
se izbește veacul cu trupu-n decor
și dansează aprig ielele nebune
Luna călărește o cămilă murgă
și-n noaptea cea mare sufletul e lipsă
merg de unul singur, singur prin eclipsă
și încep din mine visele să curgă
7 aprilie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu