ÎL POARTĂ-N BRAȚE BUNUL DUMNEZEU

N-avem unde să stăm în genunchi

pământul ăsta-i plin de cicatrici

toți nesătulii au trecut pe-aici

ne-au stat ca pietrele-n rărunchi

dar le-am plesnit mirarea cu un bici

Și nu au înțeles cui ne rugăm

pentru o altă viață viitoare

când țara asta înrobitoare

ne-așteaptă s-o îmbrățișăm

și cerul ei să-l dezgropăm din mare

Chiar Dumnezeu s-a coborât în os

și prin grădina Maicii Lui sublime

de absolut ferestrele sunt pline

iar în oglinda unui timp frumos

nu poți privi cu ochii tăi străine

că n-ai să vezi ce nu e de văzut

și n-ai să știi că n-ai să poți pricepe

de ce-au crescut în codri atâtea țepe

de ce poporul ăsta a tăcut

când l-au trădat conducătorii-lepre

E pentru că-i născut creștin

nu are-n sânge spaimă de ateu

îi înflorește sufletul mereu

și în călătoria prin destin

îl poartă-n brațe bunul Dumnezeu

4 mai 2015