N-am să te mai văd niciodată
și nici nu știi cât de greu o să-mi fie
să-mi desenez viața pustie
cu o cretă pătrată
Și n-am să-ți mai aud râsul
potopindu-mi mirările
se vor topi întâmplările
și sfera și plânsul
Nu vor mai tremura în aer
cuvintele de zefir și mătase
și nopțile osoase
se vor pierde în vaier
N-am să te mai văd niciodată
stop-cadrul zilei te-a răpus
ca o fantă te-ai dus
prin firida crăpată
în fereastra inimii de cocor
Și-n iarna de iad și de rai
n-ai putut în suflet să-mi stai
răpusă de vechiul decor
4 mai 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu