ÎN INIMĂ ÎMI PLÂNGE UN CANAR

Îmi tremură văzduhul de-așteptare

în inimă se stinge-un felinar

luna-mi aprinde rugul cu-n amnar

și se îneacă-n mine aceeași mare

cu scoici flămânde și cu raci

ce bântuie faleza-n pas de defilare

sirenele înoată-n depărtare

se scutură de sânge niște maci

păziți de gândurile lungi

ce și-au pierdut în noapte spicul

mă-mprejmuie cu-n lanț nimicul

pe unde ești uitările să-mi strângi 

și să-mi alungi cu ochii spaima

de-a-ți pierde urmele fixate-n spini

te-au rupt din suflet demonii haini

și-ai luat cu tine toată taina

ce ne-a legat secundele de țărm

bătute în piroane de furtuni

aș vrea în brațe timpul să-l aduni

că e târziu și s-ar putea s-adorm

și-ar fi posibil doar să te visez

cum strecurai ninsorile prin mine

îmi tremură în sânge lotci străine

de dor de tine ochii mi-i dresez

să nu mai vadă dramele prezente

la fiecare pas prin viața-cimitir

surâsul tău de rouă și cașmir

m-a vindecat de boli latente

Pe unde ești de nu mai știu nimic

ce cuie-ți bate-n suflet astăzi vântul ?

Tăcerea a invadat pământul

și tu te-ai rejucat la loz în plic

sperând că poate vei avea noroc

de alte mări pe care să te duci

cu tot melanjul cuibului de cuci

să nu te mai întorci în absolut deloc

În mine se îneacă o înserare 

pe rugul sadic strig-un felinar

în inimă îmi plânge un canar

și tremură văzduhul de-așteptare

26 decembrie 2014