DECEMBRIE

Decembrie cu zvon de amintiri

cu sărbători bătute vieții-n cuie

cu viscole ce-n arabescuri suie

cu cântece de stea și năluciri

Îmi cazi în suflet ca un meteor

și arzi în treacăt rana din ființă

ne întorci cu fața spre credință

și inimii îi pui un nou zăvor

să bată într-un timp nedefinit

mișcarea lumii dinspre agonie

trăim o dramă într-o Românie

adusă azi la minus infinit

Ne tremură strămoșii în morminte

le este dor de țara lor

prin jertfă am devenit popor

întoarce, Doamne, vremea dinainte

când într-un timp evaporat în ceață

am străbătut cărarea unui veac

ei au strigat când Fiarei i-au venit de hac:

- ''Trăiască România dodoloață ! ''

Decembrie făcut pentru copii

ai Moșii tăi aducători de daruri

ce îndulcesc în case mici amaruri

ne amintești că încă suntem vii

Printre colinde și urări de jar

străbatem timpu-n sens invers

și nici nu știm cât mai avem de mers

pe drumul vieții noastre de calvar

Decembrie în care se fac crime

în ziua de Crăciun ca la păgâni

e-o pată pe obrazul de român

și de la ruși sentința iernii vine

cu întregul ei cortegiu de rădăști

încorsetat în tragicul ghețar

se dau mormintele cu var

și chipurile se preschimbă-n măști

Decembrie în care mor iubiri

ce n-ar fi trebuit în veci să moară

și plânge-n viscol o vioară

balada ultimei dezamăgiri

Se aude o orchestră clandestină

la geamul anului lovit în plex

se schimbă garda nopții-n univers

și stă la pândă anul ce-o să vină

Decembrie...Încă miros a ziuă

și-a brazi răpuși de dorul dinăuntru

aș vrea la mine în suflet ca să intru

să nu-ți mai văd surâsul de adio

26 decembrie 2014