Se prăbușește ceața în sufletul meu,
păianjenii se-nfundă-n aortă,
vântul de est eșuează-n rambleu
și toți îngerii demoni importă
Se schimbă sensurile vieții non stop;
azi râd, mâine se-ntâmplă să mor,
mă uit la tine cu ochi de ciclop,
ca un fluture-n zbor
Și-mi plouă în minte confuzii,
născute din goana de cai osândiți,
arunc sub șa aceleași iluzii
ce mi-au sfărâmat ultimii dinți
pe care-i păstrasem în trusa de ace,
să mușc, ca o fiară, din carnea ei,
în noaptea aceasta întunericul tace,
m-aruncă la lei
Și doar clopotul ce bate-n ventricul
se aude anunțând sfârșitul de rai,
mă urc în același vehicul
cu umbra ta, Lorelay...
8 noiembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu