Îmi strivesc visele în copite de cai
și nu mai am loc la tine în gând
mă alungi ca un demon flămând
eram îngerul tău, Lorelay
Și-ți sărutam și ultimul os
ochii tăi se predau dinadins
caracatița inimii în brațe m-a prins
dar ai fugit, ar fi fost prea frumos
Nu toți îngerii au curajul să zboare
prin cosmosul meu de intrigi și legi
ai fi vrut dar nu poți să-nțelegi
de ce corabia mea se îneacă în mare
ori de câte ori mă desfrunzește briza
și-mi leagănă trupul în timpul hapsân
ca un melc în mine m-adun
să n-aud gândul ce-ți duce valiza
Și mă-ntreb ce va fi când va fi
să-ți tremure dorul pe buze
corabia mea plânge-n ecluze
și tu s-o auzi nu mai știi
Și-n lungul drum al nopții către ziuă
în inimă îmi mai pătrunde-un os
și dinspre chipul tău frumos
se-ntinde ca un șarpe acest adio
7 decembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu