Te-am iubit cum n-ai să mai fii niciodată
și acum rătăcim prin univers ca doi străini
de la facerea lumii mi-ai fost predestinată
să-ți prind în păr coroana mea de spini
Te-am iubit cum nu se poate iubi
depășind toate restricțiile de viteză
dar tu niciodată ,niciodată nu vei știi
de ce oglinda te reflectă-n antiteză
Te-am iubit împotriva legilor de pe pământ
cu toți copacii îngropați în lună
am sufocat cu perna întâiul meu cuvânt
și mi-am desenat verighete de iarbă pe mână
Și mi-am scos ochii și am pus cu durere în loc
ochii tăi de sălbatică sugrumată în seară
nu mi-a păsat dacă sunt apă sau foc
mi-am închis tăcerea în privirea-ți de fiară
Și totuși din timp mi-ai lăsat atât de puțin
că n-am cum să mai protestez altădată
îmi curge prin vene pasărea-spin
și te-am iubit cum n-ai să mai fii niciodată
6 decembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu