Prin sânge curg corăbii de sare
sufletul se zbate în calvar
ieșită ca un vultur din mare
noaptea adoarme-n groapa cu var
Miroase orizontul a carbid
și-o inimă dezacordată
se înfige în timpul livid
cu spaime de fiară prădată
Îmi las trupul pe-o bancă zălog
pentr-un transfer de organe fidele
și calul meu, nevăzut teolog
îmi bate-n secundă caiele
Întorc universul cu roatele-n sus
nu-mi mai încape în pântece
pe acolo-n caleașcă s-au dus
cele ce vor să mă spintece
cu ochii lor invadați de mirări
de iertări ,de întâmplări, de meduze,
ce-ascund înserări, depărtări
și adevăruri nespuse, confuze
Și n-ar mai fi de făcut
decât o piruetă-n balans
gândul de spaimă-a tăcut
la finalul neuitatului dans
când îngeru-mi spunea despre tine
c-ai vrea să te îneci în țesut
te-ai lipit cu uimire de mine
până când gunoierii au tăcut
și-au plecat cu fărașul pe lună
să ascundă tăcerea-n maree
nimeni n-ar știi cum să spună
aceste secrete ,femeie
pe care le-ngropi c-o lopată în lut
să-ți zidească lumina pe-afară
neuitările înghețate-n trecut
retrasează existența amară
De aceea din groapa de var
ies demonii-n straie de înger
pe un colț de secundă-n calvar
descifrez întuneric și sânger
14 martie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu