Când se prăbușesc în gol
munții de carne și sânge
când păsările-s legate de stol
și sufletul plouă și plânge
și nu mai e nicio ușă deschisă
prin secunda ce te-apasă pe piept
oglinda te privește proscrisă
și gându-i tribunalul nedrept
care te condamnă în lipsă
la naufragii pe țărmuri de lut
și dai din eclipsă-n eclipsă
și timpu-i ostaticul mut
o să crezi că acesta-i finalul
din existența precară
că te înghite furnalul
și devii o lavă vulgară
Și nu mai ai nimic de spus
că ai bifat întreaga listă
încrede-te doar în Iisus:
sfârșitul nu există
6 aprilie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu