Și dacă acolo unde ești
îți amintești de bietul înger
să știi că încă locuiești
în visul fluturelui sincer
Și zbori cu el în serpentine
pe străzile ascunse-n cord
și vântul bate dinspre tine
și se ascunde în fiord
de unde numai pescărușii
zvârliți de o furtună-n larg
se mai izbesc de tocul ușii
și-n suflet țipătul și-l sparg
de parc-ar fi sfârșitul lumii
înainte de-a ne mai iubi
pe baldachinul fix al lunii
și poate n-o să întârzii
măcar de data asta nu
căci așteptările sunt grele
iubito, poate vrei și tu
să joci în drama vieții mele
să fii doar personajul pozitiv
aplaudat de toată sala
să mă iubești fără motiv
ca-n seara premierei de la Scala
când îngerii au evadat
din scena de final nescrisă
și dintr-o dată te-ai predat
de bunăvoie sinucisă
Și toate înălțările-n eter
n-au fost decât pretexte vagi
să deslușim înc-un mister
în ochii tăi atât de dragi
Iar în războiul fără temă
s-au prăbușit niște actori
loviți de depărtări în venă
târâți prin cosmos de cocori
Dar au fugit până la unul
toți demonii ieșiți din minți
mai strigă-n piață doar nebunul
legat de pașii tăi fierbinți
cu o lumină transparentă
purtată de secunde-n fălci
din viața noastră indecentă
am smuls iubirii niște hălci
Și ne hrănim cu clorofilă
ca doi copaci nemaivăzuți
și-i dăm eternității-o filă
prin cartea timpului pierduți
ca doi copii fără vreo grijă
strivindu-și umbra în amurg
ce nu le pasă că din schijă
bucăți de inimă le curg
Și dacă acolo unde ești
îți este rău sau îți e bine
tu nu uita că locuiești
într-un copac crescut în mine
5 aprilie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu