Cândva eram un gând plăpând,
Stăteam frumoaselor în vise,
Și niciodată nu era curând
Pentru poveștile nescrise
Iar soarele îl tot umbream cu ochii,
Ascuns în sufletul-șifonier,
În brațele uitării, printre rochii
Mă tot trezeam prizonier
Femei frumoase ce aţi evadat
Din închisoarea vieţii mele,
Ne-om întâlni în Rai, dar e păcat,
C-ați renunțat să fiți rebele
Așa cum voi erați fără motiv
Când mă cerșeați cu mare artă,
Și ne iubeam definitiv
În spinii de pe linia ferată
23 iulie 2006
30 decembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu