Trec corbi prin fața umbrei mele
și-mi iau iar viețile la rând
în aripile lor le văd pe ele
cum detonează visele în gând
Sunt negri ca-n poemele demulte
străbat prin existență neschimbați
de ce li s-au adus mereu insulte
când din ființă sunt predestinați ?
Și ne iubesc aceste păsări negre
martori parșivi ai altui timp
parcă aud marșuri funebre
și-n ochiul nopții se înfige-un ghimp
Să le reorchestrăm acorduri
și să le dăm ofrandă propriul stârv
înghit toată cenușa de pe corduri
și toate prăbușirile din vârf
Și toate înscenările perfide
le-au pus biografia-ntre crenele
sunt mai cinstiți decât alte hibride
corbii ce trec prin ceața vieții mele
Ei ciugulesc din mine ce le place
că-n mine tu de-o vreme stai ascunsă
și toată emisfera boreală tace
și scârțâie doar inima neunsă
Nu s-or opri până nu-i gata cina
și-or înghiți acest meschin melanj
firească pentru corbi mai este crima
și disperarea de-a intra în sevraj
Și pleacă pe genericul final
sătui de întristarea de sub gând
ei s-au hrănit din trupul hibernal
și nu s-or mai întoarce prea curând
26 decembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu